Translate

December 21, 2014

Dezamăgire la Parlamentul European

Dragilor,

a trecut ceva de la alegeri, sper că a trecut patima şi că putem discuta la rece despre subiectele legate de alegeri. V-am povestit acum câteva zile că am ajuns la Strasbourg. Şi oricine a fost în vizită la Parlamentul European ştie deja procedura, pentru cei care nu o ştiu am să o povestesc în câteva cuvinte. Se vizitează parlamentul şi la un moment dat se ajunge în sala de plen. Înainte însă vi se dă un fel de amplasare a parlamentarilor în sală, că poate doriți să zăriți pe cineva. Abia trecuseră alegerile şi eram încă în cap cu "frenezia Macovei". Eu nu am ținut cu ea, dar toţi prietenii mei au ținut. Şi am înţeles de ce şi aproape că aş fi votat-o şi eu, pentru că eu totdeauna cred în ultima speranţă şi totdeauna mă entuziasmez şi cred că ar putea fi bine.
În fine, să revenim la vizită.  Ajungem în plen şi asistăm noi la discursul doctorului care a primit premiul Sakharov. Deși emoționant eu eram cu ochii pe foaia mea şi pe sală, doar, doar oi identifica vreun europarlamentar român. Daciana Sârbu nu era în sală, aşa că am căutat-o pe Monica Macovei. Nu era prezentă. Aşa că am încercat să o găsesc pe Adina Vălean când am observat că a apărut Macovei. Le-am arătat-o şi celorlalți români şi ne-am apucat să tragem cu ochiul spre ce făcea.
Monica Macovei este pe al patrulea rând dacă numărăm de sus, a treia după culoarul din partea dreapta a pozei. În timpul discursului a discutat cu unul dintre colegii ei. Mi s-a părut nepoliticos, dar pe de altă parte nici eu nu eram în totalitate atentă.
Apoi a urmat votul. 
Ni s-a explicat înainte de a intra în sală că europarlamentarii vin la Strasbourg în principal pentru a vota legi. În fiecare zi o oră sau două este dedicată acestei trebi, în rest europarlamentarii discută în grupuri, fac legi, fac lobby şi ce or mai face ei. Dacă vă interesează activităţile parlamentarilor europeni, internetul e plin. Ni s-a explicat în schimb că europarlamentarii stau în sala de plen pe grupuri şi în general toţi din acelaşi grup votează la fel.
Ei bine Monica Macovei a stat pe telefon toate cele 15 minute cât am asistat noi la ședință. A ridicat la un moment dat mâna şi a ținut-o aşa chiar dacă legea în discuție trecuse, iar mai apoi nu a mai ridicat mâna deloc, deşi cei din jurul ei o ridicau. A votat doar la votul electronic.
După vizita în plen am vrut să îmi confirm ce am văzut. Am vrut să ştiu dacă odată ajuns acolo trebuie să ridici mâna sau nu. Am întrebat asistentul europarlamentarului luxemburghez care ne-a invitat acolo şi a zis că DA, la fiecare vot ar trebui să ridice mâna, evident în funcţie de opțiune.
Apoi am încercat a doua sursă, chiar europarlamentarul luxemburghez, care la fel mi-a confirmat că ar fi trebuit să ridice mâna. 
Acum toată treaba e cu semnul întrebării. Dacă a ridicat mâna sau nu chiar nu mai contează. A votat electronic la voturile care nu erau decise prin ridicarea mâinii şi aia e. De votat apare undeva ca a votat.
Însă care e treaba cu telefonul? Tot timpul a vorbit la telefon. De acord că votul în plen e ca o scenetă, că există cineva în faţa rândului care face un semn cum să voteze grupul, la fel ca în Parlamentul României, deci se putea vota chiar şi cu telefonul la ureche.
Dar e o oră, maximum doua ore pe zi votul ăsta. O oră, două, Monica Macovei nu poate să se desprindă de telefon şi să facă ceea ce ar trebui să facă? Să facă ceea ce ne așteptăm noi de la ea să facă sau ceva pentru care e plătită să facă?
M-am gândit mult dacă să pun asta pe blog dau nu. La urma urmei ce treabă mai am eu cu Monica Macovei? Însă m-am decis să pun pe blog pentru că şi la Strasbourg europarlamentarii români trebuie să îşi facă treaba. Şi oricând poate ajunge acolo un student român în străinătate, cu o cameră cu un zoom bun şi îi poate urmări. Şi poate fi dezamăgit aşa cum m-am simţit eu acolo. 
Când ajungi la Strasbourg la invitația unui europarlamentar luxemburghez, un politician de carieră care vorbește cu pasiune despre ceea ce face acolo, şi când vezi că europarlamentarul tău o freacă pe telefonul mobil, nu e atent la vot şi la ce se întâmplă în sală, ţi se face aşa o lehamite...
Mă gândesc la prietenii mei care i-au făcut campanie pe fb, mă gândesc la românii ăia amărâți care au îndurat friguri pe la ușile ambasadelor să o voteze, mă gândesc la cei care o considerau "speranța". Păi să fi fost eu în locul ei eram acolo la 6 dimineaţa şi plecam la 12, eram atentă la tot, îmi făceam treaba cu conștiinciozitate. OK nu am ajuns președinte, dar mii de români şi-au pus speranțele în mine. Ei nu. Nu a fost să fie aşa.
Acum pot să apară mii de poze cu Macovei făcându-şi treaba, poate apărea ca fecioara imaculată care vrea binele românilor, însă eu voi rămâne cu gustul amar dintr-o zi ploioasă în care am ajuns la Strasbourg şi am văzut-o frecând menta, pe bani nesimțit de mulţi, în Parlamentul European. 
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget