Translate

August 22, 2013

Cum se călătorește în România

Pe modelul una caldă, una rece, după ce am lăudat progresele din România să vă arat cum se călătorește. Vizita mea de această dată s-a împărțit între Bucureşti, Iaşi şi Braşov. Şi am făcut legătura între aceste trei orașe în fel şi chip, cu trenul sau cu autobuzul, că aşa cu mașina proprie presupun că mai toată lumea ştie cum se circulă.
În schimb dacă te-a bătut norocul să ajungi în România şi să trebuiască să te bazezi pe mijloacele de transport în comun trebuie să te înarmezi cu o foarte mare răbdare.
În primul rând sunt ore total anapoda, în aşa fel încât dacă să zicem ai plecat dimineața dintr-o locație, nu poţi ajunge seara înapoi. Apoi se pare că ieșenii preferă marea, pentru că spre Braşov, din Iaşi nu există tren direct. Toate trec prin Bucureşti sau prin Beclean.
Da să o luam cu începutul. De la Bucureşti la Braşov sunt o sumedenie de trenuri, aş îndrăzni să spun că e cam unul pe oră. Asta e partea bună şi se termină fix aici. Pentru că: în gară nu se poate plăti cu cardul. Ghișeele de bilete nu au POS. Şi e rezolvabilă problema pentru că în Gara de Nord sunt vreo trei bancomate. Plus, încă o treabă bună, există niște automate unde cu puțină răbdare şi dacă știți numărul trenului puteți plăti cu cardul, evitați aglomerația pentru că cei care călătoresc cu trenul în România sunt străini de automate, evitați privirea acră şi greața celei de la ghișeu şi evitați nervii. E cu plus, vă spun. Dacă totuși ratați automatele şi aveți nenorocul să ajungeți la ghișeu, păi să aveți banii exacți, nu care cumva cea de la ghișeu să trebuiască să schimbe, că vă umple frigiderul şi nu de lucruri bune. OK aţi scăpat de ghişeu şi cu biletul în mână vă îndreptaţi glorios spre tren. Ce tren aţi ales? Eu pe bune dacă ştiam. Am înţeles ca IC e intercity, IR e rapid şi mai sunt şi personale. Da vă rog să mă credeţi pe cuvânt între IC şi IR e doar o diferenţă de preţ şi poate de comfort, că în rest sunt fix aceeaşi chestie. Aşa se face că de la Bucureşti Nord la Iaşi cu trenul cu întârziere am făcut 8 ore. 410 km în 8 ore. Dacă aceste cifre nu vă ridică nervii la o cotă maximă să vă povestesc cum e în tren?
Eu mi-am învăţat lecţia. La clasa a doua nu pot călători. Nu că sunt vreo fiţoasă ci pentru că nu pot respira cu măsuţa aia pe mijlocul scaunelor. Nici nu se poate dormi, nici de citit nu îţi vine la măsuță, în schimb am văzut că integramele se pot completa bine acolo.
Numai că şi cu lecţia învăţată la clasa I de la Braşov la Bucureşti am mers cu un tren de pe vremea când eram mică. Cu compartimente, cu scaune murdare, cu geamuri murdare şi ce a fost mai trist, fără aer condiţionat. Că am găsit compartimentul încuiat că s-a creat aşa o stare până a venit cineva să îl descuie...astea sunt picanteriile care fac o poveste demnă de a fi povestită. 

Asta ar fi cu trenurile. CFR SUCKS şi asta e tot ce putem face. Da nu sunt bani, da nu se modernizează nimic, da biletul e scump...da şi oamenii... Nu vreau să vă descriu cum arăta o toaletă după 8 ore de mers cu trenul... Din fericire am văzut-o şi când a plecat trenul şi pot să vă spun că şi oamenii... Nişte necivilizați  nişte împuțiți care dacă nu au nimerit toaleta au lăsat aşa, care au scuipat în chiuvetă, care au furat săpunul şi hârtia ce la început erau din abundență, care nu un nimerit gunoiul...  
Am terminat oarecum cu trenul să trecem la microbuze. Care microbuze cică sunt autobuze. Bune şi alea pentru că de la Iaşi la Braşov direct nu mai e decât acest mijloc de transport în comun. Şi dacă tot avem monopol atunci să ne batem joc. 
Cred că săptămânal sunt ştiri cu microbuze accidentate, cu oameni morți, cu inspectori care verifică, cu anchete şi cu sancțiuni. Se pare că totul rămâne la nivel de ştire pentru că în continuare în România anului 2013 într-un microbuz de 27 de persoane plus şofer călătoreau 31. Unde stăteau cei 5? În picioare sau pe jos. Şi nu sunt 20 de km pe care îi parcurgi în 40 de minute, e un drum de aproape 6 ore... În prima poză se vede în capătul culoarului o doamnă care stă pe podea pe o pernă pe jos lângă șofer. 
Scaunele nu au centuri, adică aveau da sunt scoase. Scaunele sunt stricate aşa că eu timp de 6 ore am ținut în brațe pasagerul din faţă pentru că scaunul se dădea maximum pe spate oricum s-ar fi aşezat. Băiatul din imagine stă la sora lui în braţe. Ce ziceţi că se întâmplă la o frână bruscă pe care vă asigur că şoferul a pus-o? Vă zic eu băiatul cade în față şi se lovește de un scaun. 
Că vorbeam de şofer. Eu înţeleg că în România abonamentele la reţelele de telefonie mobilă sunt ca şi gratuite. Eu am încărcat de 10 euro şi am primit 3000 de minute de care am vrut eu 1000 de sms-uri şi acces la net. Prin comparație în Luxembourg cu 10 euro dai trei telefoane scurte în aceeași rețea. Așadar șoferul avea minute şi ţinea să le termine. 80% din timp, din cele 5 ore șoferul a avut telefonul la ureche...  
Şi pentru că mai erau locuri în microbuz pe lângă doamna care stătea pe podea a mai urcat cineva care stătea în picioare. 
Şi încă doi care au stat pe scările de la a doua ieşire din microbuz.
Fără aer condiţionat ci doar un un aer cald, cu trapa închisă că pe români îi trage curentul (chiar vă îndemn să căutați în alte limbi noțiunea de "a te trage curentul". În engleză e draft, da e doar curent şi vă asigur că englezii şi germanii nu au noțiunea asta. Da voi căutați. Doar pe români ii trage curentul şi răcesc de la aer condiţionat...) cu oameni claie peste hărmălaie, am ajuns în Braşov şi am făcut reclamație. Aşa cum spuneam şi pe Facebook sper că măcar s-au șters zdravăn cu ea la cur. Vă închipuiți poate că era coadă la reclamații? Că cei care au stat în picioare sau pe scări au considerat că au fost nedreptățiți cumva că au plătit același bilet ca pe scaune? Răspunsul e NU. Eram singura nemulțumită. De ce s-ar schimba ceva?
Aşa am ajuns eu să afirm că România e o ţară foarte frumoasă, dar privită din afară...
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget