Pâine și circ

Avem țara pe care o merităm, iar cei care își dau seama că ceva nu e în regulă preferă să plece din țară. Nu e cazul meu. Eu nu am plecat pentru că eram oprimată sau mă nemulțumea ceva. Ba din contră, mie îmi era bine în România. Îmi era bine că aveam prieteni, aveam părinți, aveam colegi buni și toți vorbeam aceeași limbă, cu unii aveam pasiuni comune, unii îmi erau prieteni buni, iar pe ei și pe părinți îi regret cel mai mult. De oameni îmi e dor, de țară? e cacas. Și am ajuns să spun tocmai eu asta și îmi pare rău și sufăr, da sufăr eu că pe restul îi doare fix în cur.
Am evitat să mai ascult știri din România sau despre România. Am evitat să dau pe canale de televiziune românești, deși mai toate emit și online. Îmi e scârbă.
De exemplu, azi a murit Johnny Răducanu. Îmi pare rău. O fi făcut ceva la viața lui. Am prieteni care chiar îl plăceau. Știu în mare câte ceva despre el și îmi pare rău că a murit întocmai cum îmi pare rău de cel care a murit acum 5 minute în spitalul din Dublin. Nu îi știu, nu empatizez cu ei, cu durerea lor. Din întâmplare, pentru că postul de televiziune la care ne uitam în Dublin nu emite online, iar televizorul era într-o altă cameră, iar eu am nevoie de zgomot să lucrez (reminișcență din radio), am dat pe Antena 3. Care spunea că a murit Răducanu, dar muuuuult mai important era că ei i-au luat ultimul interviu. Pe bune? da pe bune. L-au și dat în reluare. Păi domnilor știați că Răducanu trăia cu 450 de lei pe lună? de ce nu a organizat Firea sau Gâdea sau Stoiceasca un teledon pentru Răducanu? cât a trăit nu conta decât ca palmares de interviuri?
Și sunt multe exemple așa. Avem oameni mari de care ne batem joc. Și în seara asta alt exemplu: Regele Mihai împlinește 90 de ani, iar parlamentarii au refuzat să facă o ședință specială cu această ocazie. Nu e mare lucru. La urma urmei Regele Mihai nu are nevoie de parlamentarii curului pentru a fi un personaj important din istoria României, o istorie care, cu puțin noroc, nu își va mai aminti de băsescu, boc, oprescu, antonescu sau pulescu care se perindă pe la conducere. Cu puțin noroc vom scăpa de ei, dar ce greu ne vom reveni după...