Dacă ați mai fost vreodată la târg, de altfel un eveniment important în activitatea ieșeană, trebuie să știți că organizarea a fost aproximativ la fel, cu aceeași expozanți așezați pe aceleași locuri, ca în copilăria mea.
Vă spuneam că sunt noutăți. Acum nu știu cât de tradiționali sunt acești magneți, dar mă duc cu gândul la o faleză din Grecia sau un orășel delurit din Italia...
La fel, nu știu cât de tradiționale sunt aceste oale, dar ar arăta foarte bine într-o casă modernă, cumva o îmbinare a celor două...
Din Republica Moldova veneau de obicei niște meșteri olari cu niște chestiuni chicioase...erau și acum, doar că am găsit și pe cineva care avea acești clopoței în formă de căsuță, ce semănau perfect cu căsuțele pe care mi le-am cumpărat din Praga... Nu am rezistat să nu îmi cumpăr una...
Târgul era cumva plin de aceste farfurii, cu adevărat tradiționale, care mă rog să nu dispară niciodată și cu care sper să îmi decorez cândva un perete în casa mea mare și luminoasă...
Tot noi mi s-au părut a fi aceste figurine în formă de animale, extrem de realist realizate. Probabil după niște matrițe sau ceva și pictate manual... Arătau foarte bine...din păcate țestoase nu aveau și nici măcar un collie...da m-am și dus în ultima zi de târg...
Acum trebuie să vă mărturisesc că m-am bucurat când am auzit că voi prinde Cucuteniul în Iași pentru că voiam să îmi cumpăr o oală minune, ca cea din Bulgaria, doar că mai mare ca să ne ajungă la amândoi. Nu erau. Cumva românului i s-a întipărit pe creier că ce e mult e și bun...nu ați auzit niciodată că mâncarea gătită la ceaun e cea mai bună, mâncarea gătită în volume mari... Bulgarii nu gândesc așa, și chiar mă întreb de ce nu se încearcă internaționalizarea Cucuteniului, în afară de Republica Moldova, pentru că și bulgarii și ungurii au ceramică demențială...poate citește vreun organizator această postare și le dau o idee...ca să țină târgul mereu atractiv...
Tot noi, pentru cei pasionați de astfel de farfurii, mi s-au părut farfuriile în alte forme decât rotundă. Pătrate sau chiar inimi. Cele albastre pe fond alb îmi aminteau de Viena...
Ca și în ceilalți ani s-au separat olarii de ceilalți ”meșteri populari”. Olarii au fost în Copou, ceilalți în Parcul Expoziției. Am pus ghilimelele pentru că ce era în Parcul Expoziției numai meșteri nu se chemau. Toate chicioșeniile, dar am găsit totuși și chestiuni frumoase, pe care de altfel le găsești la orice târg la Muzeul Satului sau al Țăranului...
Acești magneți cu țestoase în toate formele mi-au făcut cu ochiul:D
La fel țestoasa cu baloane de pe această cutie, adusă la târg la un preț extrem de mic 30 de lei. OK nu e atât de multă muncă, ca la șervețele, dar e hand made și cât se poate de unicat. Doar dacă au un pont prin Europa de unde își iau cutiile mari la 5 lei, ca altfel nu văd unde le-a ieșit profitul...
La final vă las cu țiganca lui Alin. El a vrut să o imortalizeze cum stătea ea așa și nu vindea nimic...deși oalele păreau în regulă, iar la București acești meșteri se bucură de cumpărători...
2 comments:
multumesc pentru pozele tale frumoase si pentru descriere : ) Mi-e tare drag targul asta si imi pare rau ca nu am ajuns nici anul asta! Mirela.
Pai sa stii ca e la fel ca atunci cand eram noi mici. Aceleasi standuri amplasate in aceleasi locuri, iar noutatile ti le-am prezentat eu, deci in afara de atmosfera de acolo si de urcatul Copoului si de mirosul teilor, nu ai pierdut nimic:D
Post a Comment