Translate

July 26, 2011

Uroborus

Mi se pare că retrăiesc luna iulie a anului 2010 şi nu doar pentru că din nou în trustul Realitatea întârzie salariile ci pentru că din nou colegii mei au rămas fără job-uri.
Când am dat la jurnalism nimeni nu mi-a zis că va fi uşor, ba din contră toţi mi-au zis că va fi greu. Că ai nevoie de tupeu, de inteligenţă, de răbdare şi perseverenţă şi că puţini sunt cei care reuşesc. Prin a reuşi nu mi-am închipuit niciodată a fi o piţi care prezintă sport la televizor şi apoi se etalează prin Dorobanţi sau prin reviste sclipitoare. Prin a reuşi îmi închipuiam că voi câştiga bani din meseria pe care mi-am ales-o, destul de mulţi cât să îmi permit şi un concediu decent şi week-end-uri ieşite din oraş şi întâlniri cu prietenii la bere de câte ori eram chemaţi, în mare puţin mai mult decât a trăi de azi pe mâine, a trăi decent zic eu, acum. Nu am visat niciodată funcţii, iar dacă le-am avut totdeauna am sperat la a ajunge undeva profesional, intelectual, dacă vreţi, nu neapărat ca lungime sau ca englezism al funcţiei.
Şi viaţa a fost bună cu mine şi am ajuns unde am vrut, un trai decent, un job care să nu mă plictisească şi la care să nu mă târăsc cu silă... Am cunoscut să zicem aşa, ultimii ani ai unui jurnalism decent în România. Nu am făcut compromisuri şi nu am plecat capul în faţa nimănui, iar de vândut m-am vândut cât am putut eu mai bine.
Da vedeţi voi, viaţa asta nu te lasă în pace şi odată găsit un loc călduţ nu ai nici o garanţie că e al tău pe vecie. Aşa se face că am schimbat radiouri, colective, colegi, prieteni, clădiri, denumiri, orare, nervi, dar toate făceau parte din ceea ce voiam să fac şi mă duceau spre ceea ce voiam să ajung.
Acum dacă am ajuns sau nu, nici eu nu mai ştiu, dar zic că şi mâine dacă intru în radio mă descurc onorabil şi îmi câştig traiul decent...e ceea ce ştiu să fac cel mai bine. Şi cu puţin ajutor, voi reuşi şi în Dublin sau oriunde în lumea asta...
Dacă aş fi rămas în România, astăzi ar fi fost o zi tristă. Îmi pierdeam, din nou, job-ul... Acum sunt în Irlanda şi iau totul de la capăt. Să schimb job-uri în radio devenise a doua mea natură, da nici cu luatul de la capăt nu am stat chiar rău...
Raluca

2 comments:

eliza said...

si ai sa reusesti din nou sa faci numai ce-ti place si sa muncesti cu drag. te pup!

Raluk said...

daca zici tu...sper sa te auda cine trebuie sa te auda si sa ai dreptate:D