Translate

July 17, 2011

Primii români...

Când am venit prima dată în Dublin, Alin m-a avertizat să nu mă cert cu nimeni pe stradă (nici nu ai avea cu cine, aici toți sunt foarte politicoși, nu tu babe care să te mute cu mâna în autobuz, nu tu șantieriști puturoși care să țipe la tine pe stradă...) sau să nu înjur sau să vorbesc urât pentru că e plin de români și mă pot înțelege... Acum nu înțelegeți voi că eu aș fi vreo dintr-aia care la două vorbe scot o înjurătură, dar recunosc că îmi pierd răbdarea foarte repede și vociferez, când se întâmplă...
Acestea fiind zise, ne plimbam ieri prin centru, am fost în Temple Bar...poze mâine, de fapt așteptam autobuzul care, nefiresc, nu venea. Aveam să aflăm că se formase o demonstrație ceva mai încolo și că toate autobuzele au fost deviate de la traseu. Și asta e o poveste, da v-o spun tot mâine... Așadar stăteam în stație și de la Penneys, despre care v-am vorbit ieri, iese o tipă cu un copil țipător. Tipa aurită din cap până în picioare, da cu trening adidas. Copilul urlător...îmi dau seama relativ greu că urla VREAU TRENUL... pe românește fraților... Acum nu vreau să mă înțelegeți greșit, eu sincer după vreo 5 minute de urlete, timp în care nu înțelegeam de ce măsa nu îi aplică vreo două, aveam intenția să mă duc la el și să îi spun ceva pe românește. Siiiigur se potolea. Faza era că tipa își pierdue răbdarea. Nu are voie să lovească nici măcar propriul copil pe stradă. O bușise plânsul. Oamenii din stație își dădeau coate și comentau. Evident de românii ăștia nesimțiți. Iar eu eram ruptă în două: să ajut un român și deci să mă desconspir că și eu la rândul meu sunt româncă sau să nu fac nimic. Norocul meu a fost că exact când am făcut pasul înainte spre plodul urlător, a ieșit tasu din Penneys cu un căruț plin cu pungi, iar plodul a încetat să urle. Acum că îi cumpărase trenul habar nu am, poate îi era frică de tasu, iarăși nu știu.
Oricum momentul a coincis cu apariția demonstrației în dreptul nostru, eu am început să fac poze, apoi a venit un polițist și ne-a spus că stăm degeaba în stație pentru că avutobuzele aveau acum alt traseu, i-am salutat și eu pe protestatari, contra UE și FMI și am plecat spre autobuz.
Da în mare, așa am întâlnit eu primii mei români în Dublin...
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget