Translate

December 5, 2010

Singură prin Veneţia

Dacă planuiţi o excursie în Italia, dar mai ales în Veneţia cam pe vremea asta eu vă sfătuiesc să nu luaţi în bagaj nici un pantof sau cizmă în afară de cizmele de cuciuc. Eu am mers o săptămână doar în cizme de cauciuc şi va asigur că au făcut toţi banii. Şi acum privind în urmă nu îmi mai pare rău că nu am investit o mică avere în cizme de cauciuc scumpe, pentru că şi cizmele mele, despre care îmi pare că v-am mai povestit, şi-au făcut treaba.
Aşadar, am plecat din România cu o groază de emoţii. Trebuia să schimb mai multe mijloace de transport până să ajung la prietenii mei. Şi nu eram sigură de legături şi nu eram sigură că vor fi acolo unde citisem pe net că vor fi şi tot aşa. Numai că vedeţi voi plecam din România. Chiar dacă italienii sunt nişte români care au avut parte de un bun PR totuşi la ei totul merge uns. Astfel că de la aeroportul Treviso am luat primul autobuz care mi-a căzut sub ochi. Nu m-a fraierit nimeni. Nu a costat biletul mult şi m-a şi adus unde trebuia să mă aducă, adică în Piaţa Roma din Veneţia. Biletul de autobuz a costat 6 euro şi cu acelaşi autobuz puteţi ajunge şi în Veneţia Mestre, partea mai puţin turistică şi mai intens locuită a Veneţiei.
Din Piaţa Roma am luat vaporetto (sper că l-am scris corect). Tot 6 euro, indiferent de destinaţie. Practic poti da înconjurul Veneţiei pe dinafară cu acest vaporetto. Eu am coborât în Piaţa San Marco. De ce spun că poţi vizita Veneţia cu acest vaporaş pentru că cei care mi-au făcut poza de mai sus tocmai asta făceau. Merită şi în plus ies foarte faine pozele cu Veneţia turistică.
Aceasta este Piaţa San Marco de pe apă, din vaporetto.
Puntea Suspinelor
Piaţa San Marco văzută de sus din Loggia dei Cavali sau balconul cu cai din Biserica San Marco
Şi normal poza cu Piaţa din balcon
Despre Biserică am mai povestit aici. Numai că acum am şi vizitat-o. În total costă cam 10 euro pentru că sunt mai multe secţiuni toate cu tarif separat. Oricum biserica se poate vizita pe gratis. Două cuvinte despre Biserică: a fost construită de către doi comercianţi veneţieni în 828 cu scopul de a adăposti resturile Sfântului Marco aduse înapoi din Egipt. În 976, edificiul original a fost complet distrus de către un incendiu, iar resturile au fost pierdute. Construcţia actuală datează din 1904, iar la inaugurarea noii biserici una dintre coloane s-a fărâmiţat în mod miraculos, gasindu-se astfel resturile Sfântului Marco, păstrate până în ziua de azi într-o criptă. Italienii au un mod bizar de a te conecta cu religia. La ei, şi data trecută am văzut, moaştele sunt expuse la vedere, spre deosebire de Iaşi, pentru că doar moaştele Sfintei Paraschiva le-am văzut, care sunt acoperite.
Revenind, interiorul bazilicii este în formă de cruce grecească şi este decorată cu marmură şi pietre preţioase provenite din Orient. De asemenea s-au folosit pietre pentru mozaicurile ce decorează structura internă şi pentru a oferi un efect auriu cupolelor şi boltelor. Un muzeu al mozaicurilor iniţiale se poate vizita sus în acelaşi preţ cu balconul cu cai - 4 euro. Faţada principală este compusă din cinci porţi principale închise cu uşi de bronz. Poarta principală este “Puerta de Fiori”, care conţine un basorelief al Nativităţii. În interiorul bazilicii se conservă Pala de Oro, o comoară şi operă importantă a meşteşugăriei bizantine. În interiorul Bazilicii San Marco se conservă de asemenea caii de aur proveniţi din Constantinopol. După cum probabil intuiţi caii de pe faţada bisericii sunt doar copii, mai mari decât originalul.
De ce spuneam că e musai să aveţi cizme de cauciuc? Pentru că deşi prietenii mei mi-au spus că Piaţa San Marco e inundată, iar eu am prins-o chiar uscată, după cum aţi putut vedea în primele poze. În Veneţia cel puţin străzile pot fi inundate şi apoi uscate de la o jumătate de oră la alta. Când m-am întors am avut vreo două ore de omorât prin Veneţia. Şi am prins şi eu Veneţia inundată. Am mers pe nişte pasarele pentru că aveam şi trollerul după mine, dar pe străduţele alea mici era apa până aproape de nivelul cizmei. După doar jumătate de oră când am revenit pe străduţele de lângă gară nu mai era pic de apă...
În poza de mai sus se vede cum un comerciant se pregătea de inundaţie sau Aqua Alta. Tot prietenii mei, dar am văzut şi eu poze pe net, mi-au sus că cu doar două zile înainte de venirea mea veneţienii sau poate turiştii stăteau la cafea în Piaţa San Marco cu apa până la genunchi şi cu cizme de cauciuc.
Tot în Veneţia merită să vă urcaţi în Turn. Este 8 euro, dar merită. Bine asta dacă nu aveţi rău de înălţime. Timpul este nelimitat, dar aveţi grijă să nu staţi acolo la oră fixă când se trag clopotele. Nu e plăcut. Oricum vine cineva şi vă avertizează că se vor trage clopotele, deci nu puteţi fi luaţi prin surprindere.
Turnul este probabil prima construcţie care vă sare în ochi din Veneţia. A fost pe rând far, cameră de tortură şi turn cu ceas. S-a prăbuşit îjn 1902 şi a fost reconstruit în forma actuală. Are 98,5 metri şi se poate ajunge în vârf cu un lift, deci chiar simplu.
În fotografie se vede Turnul cu Ceas. Turnul construit în forma de arcadă pe sub care se poate trece se află în nordul Pieţei San Marco şi este construit în stil renascentist. În turn se află un ceas auriu și smălțuit cu albastru. Acesta arată zodiacul și fazele lunii și a fost conceput pentru navigatori. Există o legendă care spune că, cei care au făptuit ceasul au fost orbiți pentru a numai putea crea un alt ceas asemănător. Aceeaşi legendă o veţi auzi si dacă vizitaţi Praga şi turnul ei cu ceas...
Din turn se vede Veneţia în toate cele patru zări. Într-una se văd foarte bine munţii, asta dacă prindeţi o zi cât de cât senină.
Şi nelipsita poză din turn.
Tot din turn
Insula San Giorno Maggiore este probabil cel mai recunoscut obiectiv din Veneţia. Se vede foarte bine din Piaţa San Marco şi este despărţită de aceasta de ce credeţi? de Bazinul San Marco... Insula a aparţinut familiei nobiliare Memmo si a purtat numele de Memmia. Unul dintre membrii acestei familii, dogele Tribuno Memmo, a donat-o in 982 lui Giovanni Morosini, calugar apartinand Ordinului Benedictin. Acesta a ridicat o biserica din caramida si lemn, care va fi daramata de un cutremur in anul 1223. Abia dupa trei secole si jumatate, la 1566, va fi inceputa constructia unei noi biserici, sub ingrijirea arhitectului Andrea Palladio, iar biserica respectiva va rezista, cu mici modificari, pana in ziua de astazi.
Biserica şi turnul acesteia se cheamă San Giorno Maggiore... Pe insulă se poate ajunge uşor cu vaporetto. Nu ştiu ce număr, dar dacă întrebaţi vi se dau lămuriri mai mult de cât aţi dori.
Să revenim la turnul din Piaţa San Marco. De acolo se vede Veneţia în toate culorile ei. În fundalul acestei poze se vede cumva şi Veneţia Mestre, despărţită de Veneţia turistică de acel canal. Şi calea ferată şi autostrada străbat canalul pe o fâşie minusculă de pământ. Senzaţia este specială, mai ales dacă veniţi pentru prima dată în Veneţia.
Când aproape să plec, sub ameninţarea clopotelor, am prins o ultima poză a insulei cu nişte raze de soare foarte faine în spate.
Practic cât am stat în Veneţia a fost soare şi destul de cald. Oricum pe lângă cizmele de cauciuc se impun nişte mănuşi, mai ales pentru împătimiţii de fotografie ca mine, iar pentru friguroşi chiar şi o căciulă.
În oraş nu e chiar aşa frig, dar în Piaţa San Marco şi pe Grand Canal este friguţ.
O altă treabă pe care v-o recomand în Veneţia sunt bijuteriile din sticlă de murano. Pe insula Murano se pot face excursii care includ şi o vizită la un atelier de sticlărie şi am avăzut că şi o bijuterie design propriu. Eu cum am avut doar o zi la dispoziţie nu am mers nicăieri in afara Veneţiei.
Aşadar sunt magazine peste magazine de unde puteţi lua aceste bijuterii. Eu am ales unul care mi-a făcut nişte cercei pe loc. Sunt de obicei cele care au multe mărgele aşezate pe categorii. Cerceii mei nu au fost mai scumpi decât cei cumpăraţi de-a gata, dar experienţa şi alegerea diferitelor mărgele a meritat.
Aceasta este o străduţă tipic veneţiană. Era singura pe care am prins-o goală. Chiar dacă numărul turiştilor era mai mic, totuşi greu găseai un loc liber.
Puntea Rialto
Dacă doriţi să ajungeţi de la Piaţa San Marco spre Gară şi Piaţa Roma sau invers este inevitabil să nu daţi peste acest pod. Este cel mai vechi pod peste Grand Canal (Marele Canal) şi până în 1854 a fost singura modalitate de a traversa acest canal pe jos. Atunci a fost construit Podul Academia...
Aşa cum probabil aţi fost intrigaţi de titlu am vizitat Veneţia singură, adică fără Alin. Şi ca să mă asigur că voi reveni am lăsat obiective nevizitate. Ca această Academia sau Palatul Dogilor. Bine palatul dura de vizitat între 3 şi 4 ore, timp de care eu nu dispuneam.
Acesta este Grand Canal văzut de pe podul care duce la gară.
Am lăsat Veneţia cu o părere de rău, dar cu promisiunea că voi reveni musai cu Alin. Vedeţi voi Veneţia nu e doar bântuirea pe străduţe şi vizitarea obiectivelor turistice. Ce orice oraş trebuie simţit. A fost ok şi singură, dar în primul rând Veneţia aparţie cuplurilor pe care le vedeai pe oriunde. La terase, în magazine, în gondole, în biserici...peste tot. Bine poate o fi fost senzaţia mea pentru că eram singură...
Trebuie spus că Veneţia, ca mai toate oraşele italiene, nu este dog friendly. Adică deşi sunt destule hoteluri care primesc câini, nu prea aveţi iarbă. Am văzut câini, de obicei de talie mică, care îşi făceau nevoile pe cartoane, dar nu am văzut mai mult de un rahat întins pe stradă. Mă gândesc că în Veneţia cel puţin totul se face pe fugă, iar un animăluţ s-ar plictisi teribil, mai ales unul mare ca Dea. De aceea îi mulţumesc şi aici Elizei că m-a ajutat:D

No comments:

There was an error in this gadget