Translate

July 24, 2010

Praga - Castelul din Praga, Catedrala Vitus şi fabrica de sticlă Nizbor

Următoarea zi am plecat într-o excursie. Mi-a recomandat Alina excursiile pe care le poţi cumpăra de lângă Turnul Pulberăriei. Am studiat oferta şi două ni s-au părut interesante. Plus că pe excursie am dat mai puţini bani decât dacă stăteam în Praga şi ne opream dintr-o oră în alta la terase la suc şi bere.
Treaba nasoală a fost trezitul dimineaţă, pentru că trebuia să fim la locul de întâlnire la 9.45, deci să plecăm pe la un 9, deci să ne trezim pe la 8 să apucăm să şi mâncăm... Da a fost ok, cârpiţi de somn am văzut cum se duceau oamenii la muncă, pe când noi ne duceam la vizitat.
Catedrala Sf. Vitus de pe cealaltă parte a Vltavei, fotografiată din autocar.
Aşadar excursiile astea se fac cu autocarul sau cu un microbuz mai mare. Nu sunt foarte scumpe(într-un post final am să scriu toate preţurile) şi vezi şi altceva, cunoşti oameni, îţi mai exersezi alte limbi...
Noi am cunoscut două suedeze, produşii suedezelor care veneau vara la noi la Mamaia. Mi-au povestit că au văzut România şi când le-am întrebat ce anume din România mi-au zis că Mamaia şi că nu au mai fost la noi în ţară din anii 80 şi că vroiau la anul să vină din nou, evident la Mamaia. Eu le-am sfătuit să caute bine un hotel care nu a rămas ca în anii 80 sau să meargă mai bine la bulgari. Mi-au zis că nu au mai întâlnit oameni care să nu îşi facă puţină publicitate ţării din care vin, iar eu le-am explicat că România este foarte frumoasă, dar marea a rămas adormită undeva în trecut. Într-un final mi-au explicat că, la fel ca şi mamele lor, vor să vină în România să cunoască băieţi (deşi mie îmi păreau lesbiene), aşa că le-am îndemnat să meargă la Mamaia că în îngrămădeala de pe plajă e imposibil să nu găsească nişte exemplare arătoase...
Am povestit mult şi pe autocar şi la masă şi după înspre castel şi fetele erau chiar de treabă. Una avea un bar şi ştia toate tipurile de bere şi vin şi deci a vorbit ore cu Alin, iar cealaltă era barmaniţă şi mi-a povestit cum se trăieşte la ei. Aşa am aflat că tinerii, cum erau ele, cu foarte puţini bani, îşi permit să vadă Europa şi poate America, adică Statele Unite. Tinerii ca noi, adică cu oareşce experienţă şi bani îşi permit să viziteze India, Tibetul sau destinaţii mai exotice...să facă safari de exemplu... Când le-am spus cu ce ne ocupăm noi nu înţelegeau cum de venim pentru prima dată în Praga... Le-am lămurit cam cum stă treaba pe la noi şi când am aflat cam cât aş putea câştiga în Suedia parcă mi s-a dus naibii naţionalismul, da am rămas prietene am schimbat adrese de mail şi facebook...
Podul Carol
Castelul Karlstejn în care au fost ţinute bijuteriile coroanei în timpul lui Carol al IV-lea, despre care am mai vorbit.
Din păcate excursia noastră era spre o fabrică de cristale aşa că la castel am ajuns undeva după-amiază şi l-am văzut puţin din afară. Din ce am înţeles de la cei care au fost la castel îşi cam merită banii...
Fabrica de cristale Nizbor
Probabil deja ştiţi de cristalul de Bohemia şi aţi făcut legătura între Praga, capitala provinciei Bohemia şi celebrele cristaluri. Mie una mi s-a părut un lucru de neratat, cum lui Alin i s-a părut de neratat o vizită la o fabrică de bere...depinde de gusturi...
Acum puţin despre această fabrică. Am înţeles de la ghid că este o afacere de familie şi că este o fabrică mică care se bazează pe metoda tradiţională de prelucrare a cristalului. Există şi fabrici care fac la scară largă, dar cică cristalul nu ar avea aceeaşi puritate. Toată producţia lor merge la export, iar principalele ţări importatoare sunt Rusia, Statele Unite şi ţări din Europa de Est.
Dacă vă pasionează subiectul şi vă plac cristalurile e bine să mergeţi la o astfel de fabrică pentru că au magazin propriu şi preţurile sunt cam la o pătrime faţă de ce găsiţi în Praga.
Metoda tradiţională de prelucrare a sticlei este aceasta...
Tot ghidul ne-a spus că aceşti oameni lucrează în trei schimburi, 7 zile din 7, pentru că cuptoarele în care este topită sticla au garanţie doar 8 ani şi trebuie exploatate la maximum. Deci nu se pot stinge noaptea sau în pauze. Pentru un produs muncesc cam 3 oameni, unul suflă, unul taie produsul de pe suflătoare şi unul are grijă de apă şi duce produsul în nişte rafturi. Unele produse necesită şi mai mulţi oameni. De exemplu paharele. Un suflător şi echipa lui face cupa şi un alt suflător şi echipa lui face piciorul...
În zona cuptoarelor este foarte cald şi deşi munca este destul de grea oamenii ăia erau veseli. Am aflat mai târziu de ce: fabrica de sticlă este una dintre cele 3 care au mai rămas în viaţă de la venirea crizei. Înainte de criză erau în jurul Pragăi 11 astfel de fabrici. Pentru zona în care se află, fabrica de sticlă este principalul angajator, deci dacă prinzi o slujbă chiar şi la cuptoare eşti mulţumit că ai ce să pui pe masă.
Ghida nu ne-a spus o sumă pe care o iau aceşti lucrători în mână, ne-a spus doar că este una foarte mică, în comparaţie cu salariile din Praga... şi Praga era doar la 60 de kilometri...
După ce se prelucrează, sticla ajunge într-un loc unde este tăiată. Din păcate am fost aşa de fascinată de proces că nu am făcut poze. Deci produsul vine de la cuptoare în forma finală, dar sub forma unui balon, adică este acoperit. În acel loc se taie cu un diamant gura paharului, a vezei sau mai ştiu eu a ce produs şi apoi se încălzeşte până crapă. Se aude un poc şi capacul se poate îndepărta...
După procedeul ăla vine cel de mai sus, designul. Din câte am văzut fiecare produs are desenate pe el nişte linii după care este decorat. Cei care lucrează cum vedeţi mai sus fac doar o parte din desen. Dacă aţi văzut un pahar de cristal de exemplu, un om face o singură linie sau un singur model, apoi trece la altul care continuă modelul şi tot aşa. Trebuie să fie oribil să faci zilnic acelaşi lucru, ca să nu mai spun că praful de sticlă nu are cum să nu fie nociv...
Dar iarăşi atmosfera mi se părea una paşnică aş spune chiar veselă. Unii îşi decoraseră locul de muncă cu maimuţoi, cu postere sau srickere. Alţii făcuseră desene specifice paharelor de cristal pe sticle de plastic...
Acestea sunt celebrele cuptoare. Fabrica de la Nizbor avea două funcţionale, de unde deduc eu că nu duceau lipsă de comenzi. Produsele din cristal de Bohemia sunt cu atât mai valoroase cu cât sunt mai decorate şi implicit mai grele. Ne-au arătat diferite tipuri de cristal cum sună şi într-adevăr cel de Bohemia are o rezonanţă specială...
Eu de la magazin i-am luat mamei cea mai puţin chicioasă vază, spre deosebire de Alin care a luat-o pe cea mai chicioasă. Şi ghida mi-a zis că a lui este cea mai valoroasă, dar mi-a zis că şi a mea este valoroasă datorită amintirilor pe care le poartă cu ea...
Şi dacă vă întrebaţi dacă mi-am luat vreo broască din cristal aflaţi că da, dar din câte am înţeles figurinele sunt făcute din resturi de cristal, foarte puţin prelucrate, deci nu foarte valoroase...
Pentru că în România sunt cunoscute produsele de cristal şi nu mă îndoiesc că fiecare are măcar o vază pe acasă, data viitoare când vedeţi un astfel de produs gandiţi-vă câtă muncă are înglobată în el...
Excursia s-a terminat în Piaţa Oraşului Vechi aşa că uşurel pe jos am mers spre Castel şi Catedrala Sf. Vitus. Bine am mers până la baza dealului pentru că de acolo am luat tramvaiul două staţii. Te lasă practic la una dintre intrările în castel. Din păcate Uliţa Aurarilor era în restaurare aşa că singurul obiectiv ce putea fi vizitat era Catedrala. Bine mai era şi castelul, dar vizita presupunea 3 ore de mers pe jos prin camerele castelului... Aşa că am luat turul scurt, de doar o oră şi în restul timpului am lenevit la umbră...
Praghezii denumesc castelul Oraşul din Oraş pentru că poţi petrece acolo o zi întreagă fără să fii nevoit să cobori în oraş. Găseşti magazine, terase, locuri la umbră, locuri la soare, alei frumoase de plimbare...tot. De umblat prin curtea castelului e gratis, doar dacă vrei să vizitezi ceva plăteşti, iar Caterdala de asemenea e gratis de vizitat...
Catedrala Sf. Vitus a fost construită de Peter Praler, arhitectul care a construit şi Podul Carol, şi a fost comandată desigur de Carol al IV-lea. Construcţia catedralei a fost oprită în timpul războaielor husite, iar stilul este gotic.
Catedrala Sf. Vitus este cea mai mare şi cea mai cunoscută din Cehia. A fost construită pe ruinele unei rotonde fondate de Venceslaus I, duce de Bohemia în 925. Acest Venceslaus a obţinut mâna sfântului Vitus şi a adus-o în catedrală din dorinţa de a creştina mai repede populaţia Pragăi.
În 1344 a început construcţia catedralei aşa cum o vedem noi acum. Carl a intenţionat să transforme rotonda într-o biserică destinată încoronărilor, criptă pentru familia regală şi locul de păstrare a celor mai importante obiecte ale imperiului.
. Una dintre capele a fost decorată de Alphonse Mucha şi deşi pare un vitraliu fereastra este doar pictată...
Cum se oglindesc vitraliile pe pereţii catedralei...
După o zi de vizitat m-am aşezat pe nişte trepte la umbră cât Alin îi făcea poze unei tipe care îl agăţase...doar v-am spus că turiştii erau mai prietenoşi şi mai săritori decât localnicii...
Catedrala Sf. Vitus este înconjurată de castel şi o poză întreagă se poate face destul de greu. Aici nişte francezi care încercau să pozeze toată partea din faţă a caterdalei...
Adică asta. Eu eram aşa de obosită că am fotografiat ce mi-a căzut în faţa ochilor fără să mă chinui să prind în poză cât mai mult...
Catedrala Sf. Vitus de pe celălalt mal al Vltavei...unde am ajuns pentru că în loc să mergem 2 staţii cu tramvaiul am mers trei...
În Piaţa Oraşului Vechi era Festivalul de Jazz şi cât timp eu am căutat ceva de mâncare Alin a fost pătruns de muzică...
Apoi din nou am bătut străduţele până la metrou şi apoi până la hotel... În poză apărem amândoi...Alin şi umbra mea...

No comments:

There was an error in this gadget