Alin mi-a explicat că cel care caută Viena pe google, de exemplu, mă găseşte mai uşor dacă pun denumirile specifice, decât dacă pun titlul "Viena-ziua x". Aşa că vă voi povesti ce am făcut în a patra zi. Este un post pe care il scriu de câteva zile aşa că dacă nu e foarte coerent textul aveţi o oarecare înţelegere...
Aşadar abia în a patra zi am descoperit noi că suntem la o aruncătură de băţ de un obiectiv turistic important al Vienei: Palatul Belvedere. Eram practic la 100 de metri distanţă, doar că după un rând de clădiri. Tot vedeam noi săgeţi către Belvedere, ca nu realizam exact ce e. Şi în a patra zi ne-am gândit noi că şi Palatul Belvedere merită vizitat. Am cercetat cărţulia cu Viena şi l-am găsit. Fac o paranteză aici: cărţulicile alea lunguieţe cu oraşe de la editura litera sunt extrem de folositoare. Noi am avut unul la Londra şi altul la Istanbul şi am reuşit să vizităm tot ce ne-am propus... Bine dacă aveţi în minte să vizitaţi cluburi şi mall-uri nu cred că vă sunt de mare ajutor, deşi şi aşa ceva găsiţi acolo, dar mai puţin detaliat...
Aşadar, Palatul Belvedere nu a aparţinut împăraţilor Austriei, ci prinţului Eugen de Savoia. El a ridicat complexul Belvedere din banii câştigaţi pentru serviciile sale în timpul secesiunii spaniole. Complexul Belvedere este format din două palate şi o grădină mare în mijloc şi atunci când a fost construită era cea mai mare reşedinţă privată din lume. Acum este muzeu de artă. Şi dacă vreodată aţi fost bombardaţi de imaginea Sărutului lui Klimt să ştiţi că acolo se află tabloul.
Acesta este Palatul Belvedere Superior
În spatele fântânii se vede Belvedere Inferior. Dacă nu sunteţi un mare iubitor de artă, ceea ce recunosc că nu sunt, puteţi să vă plimbaţi prin grădină. Plimbatul e gratis...
Din nou Belvedere Superior - poză artistică făcută de mine dintre flori...
După Palatul Belvedere am mers uşurel la vale către Piaţa Karol care este la 15 minute de mers. Destule totuşi cât să îmi rupă picioarele bandajate şi compresate în fiecare noapte... Aşa că m-am oprit pe marginea unei fântâni şi deşi în poză apare că doar eu aş umbla desculţă, marginea fântânii era plină de oameni desculţi, dar nu boschetari...unii chiar se răcoreau în jeturile de apă. În spatele meu ce credeţi că e? Vă spun eu...Monumentul Soldatului Sovietic pe care vienezii nu numai că nu l-au dărâmat, dat este un loc principal de întâlnire pentru tineri...
Apoi cu metroul spre centrul Vienei şi Catedrala Sf. Ştefan unde am găsit noi cel mai mare şi mai gustos şniţel vienez. Alin zice că şi cel mai ieftin... În jurul catedralei se găsesc o sumedenie de magazinaşe extrem de interesante. Unul vindea doar decoraţiuni de Crăciun. Ciudat pentru mijlocul verii, dar să ştiţi că era plin mai tot timpul...
Seara Alin a vrut un concert de muzică clasică musai într-o biserică. Şi cum stăteam aproape de Piaţa Karl am ales Biserica Sf. Karl. Construită în cinstea lui Karl Boromeo, cel care a luptat contra ciumei din 1713 care a omorât în Viena 8 mii de oameni.
Am ascultat Requiemul de Mozart. Frumos şi o acustică perfectă... Alin spune că au falsat niţel...urechea mea neantrenată nu a descoperit nici o imperfecţiune...
Biserica arată aşa din faţă.
O altă poză cu Biserica. Insist aşa de tare cu biserica asta pentru ca nu prea e prezentata în ghiduri, deşi este foarte frumoasă. Dacă nu vă pasionează subiectul, trebuie să ştiţi că în faţa bisericii se află o fântână arteziană enormă în jurul căreia se adună tinerii. Noi am prins şi un concert în piaţă. Era ciudat în faţa bisericii concert de rock, înăuntru Mozart...
Aproape de Piaţa Karl şi de Biserica Karl se află Clădirea Secession. Pasionaţii de artă ar putea-o descrie mai bine. Ce am înţeles eu e că a fost construită de artiştii tineri din Viena din dorinţa de a avea un loc al lor unde să îşi expună lucrările, neadmise în galeriile tradiţionale, probabil din cauza goliciunilor... Clădirea se vizitează, dar din nou artă, din nou tablouri...era prea mult...
No comments:
Post a Comment