Blog de Bucureşti a scris despre mine :)

În primul rând un mare MULŢUMESC!!!
Eu am cam evitat să intru în "comunitatea blogerilor", pentru că blogul meu e mai mult personal decât public şi cu greu sau trebuie să citești mult ca să te prinzi ce şi cum, de aceea nu m-am făcut remarcată. Deşi citesc bloguri, rar las comentarii şi doar dacă simt că pot spune ceva interesant. Însă de când am ajuns în Dublin am căutat şi eu alte bloguri asemănătoare cu al meu. Români în Dublin cu bloguri nu sunt aşa că am ajuns la blogul unei românce din Franţa, apoi pe blogul unei românce care s-a mutat de curând la Londra, apoi dorul m-a purtat pe blogul unei fete din Bucureşti. Am comentat ceva şi probabil aşa a ajuns şi ea pe blogul meu. I-a plăcut şi a scris despre el pe blogul ei. Aşa am ajuns pe Blog de Bucureşti.
Cum nu mi-am propus să îmi fac blogul cunoscut, pașii mici mă încântă cel mai tare. Un comentariu la o postare, o mențiune ici şi colo, mailuri de la cititori, mă ajută mai mult decât nu ştiu ce loc în nu ştiu ce top sau trafic de nemăsurat.
Ştiu că acolo scrie că blogul meu e de călătorii, dar din moment ce nici eu nu mi-am definit într-un fel mai elaborat blogul decât ca e blog personal, ar putea fi foarte uşor de călătorii, blog personal, blog de emigrant sau orice altceva.
E blogul meu, scriu la el de prin 2007 (cred că e cel mai longeviv job al meu :D) şi normal că mă reprezintă şi mă mândresc cu el.
Aşadar, îi mulțumesc Iuliei, de la Blog de Bucureşti şi vă mulțumesc şi vouă că mă citiţi!!!!!
Raluca

Emisiunea TV

Am tot amânat să pun un link către emisiunea TV pentru că am tot sperat că voi reuși să pun emisiunea sau măcar secvențe. Nu a fost să fie, deşi teoretic pot să o aduc în calculatorul meu, de acolo şi până pe net e o cale lungă în mijlocul căreia mi se spune că ceva s-a stricat. Ar trebui probabil să urc filmulețele la mine pe youtube, dar e deja prea mult de muncă.
Deocamdată sunt trei emisiuni, iar eu spun că deşi prima mie mi-a plăcut cel mai mult, se vede un real progres de la o emisiune la alta.
Trebuie să fac câteva precizări, însă. Prima emisiune se aude prost pentru că suntem într-un studio al unei televiziuni din Dublin, sculele nu sunt ale noastre, iar omul de la sunet a plecat în timpul emisiunii la o bere în Temple Bar, uitând să apese niște butoane. Până a fost localizat şi adus înapoi, emisiunea are ecou şi nici după venirea lui, eu nu văd îmbunatățiri. În schimb eu am fost ok, chiar dacă gurile rele au spus că mi-a făcut nu ştiu cine întrebările, că nu ştiu engleză şi alte tâmpenii. Trebuie să înțelegeți că eu vin din radio, unde cum stai, cum arați şi cum te uiţi la cameră nu există. În radio totul e ok dacă citești cursiv, clar şi nu te bâlbâi. Asta mi-a ieșit, trecerea spre TV e mai grea. Oricum vorba românului: am făcut din rahat bici şi a mai şi pocnit :)
A doua emisiune a fost înregistrată undeva după ora 12 noaptea, într-o zi care a cuprins mulți nervi şi plâns ca proasta. Dacă emisiunea este decentă este doar meritul colegului meu care a montat-o. Eu arătam ca dracu şi nu avem chef de nici o emisiune...
A treia a fost făcută în condiții normale. Am fost coafată şi machiată, nu am mai plâns şi eram printre oameni buni şi normali care mi-au crescut încrederea în mine.
Trebuie să spun că textele sunt în totalitate ale mele şi deşi, mai ales la a treia emisiune, şi poantele le citesc de pe laptop, îmi e foarte greu să par naturală fără ajutorul calculatorului. Încerc din ce în ce mai mult să ridic ochii din laptop, iar pe viitor vom improviza un prompter şi nu va mai fi problema asta.
În schimb, trebuie să aveți în vedere că emisiunile sunt realizate de oameni care nu au mai lucrat cu aşa ceva.  Oameni simpli cu meserii diferite care în timpul liber fac televiziune, pentru a ajuta alți oameni să se integreze sau să nu le mai fie dor de casă. Este un proiect care în România nu ar fi avut sorţi de izbândă, dar care reușește să existe şi să progreseze în Dublin, Irlanda.
Aceasta este, deocamdată, emisiunea românilor din Irlanda, Actualitatea IRL.
http://actualitateairl.com/index.php?option=com_content&view=article&id=1121&Itemid=30
Este clar loc de mai bine, dar cu paşi mici le facem pe toate.
Raluca

Întâlnirea cu vikingii

Deşi am plănuit întâlnirea asta cu vikingii vreo două zile, întâmplarea a făcut să ajungem la Festivalul vikingilor aproape de final. Am bântuit o zi întreagă prin Dublin (am vizitat unul dintre muzeele de pe lista de vizitat), iar când am ajuns la vikingi deja eram obosiți, aveam burțile pline, nu ne mai ardea de stat în picioare în soare... dar am zis totuși să mergem să vedem ce înseamnă mai exact festival în Dublin. Să ştiţi că nu e diferit de România. Era o zonă destul de mare dedicată copiilor, cred că erau peste 10 castele gonflabile şi trambuline, era o zonă cu corturile vikingilor şi o zonă cu mâncare. Mi-a plăcut că nu am mirosit fish and chips, mâncarea lor "tradițională" ci totul era pe bază de porc şi cârnăciori de porc. Probabil mâncăruri vikinge. Pentru doamnele strâmbătoare din nas, existau şi salate, dar eu m-am mulțumit doar cu o înghețată. 

Ar fi fost frumos să venim devreme, eventual şi cu Dea, dar am venit direct din oraş, pe jos şi Dea nu ar fi putut merge aşa o distanță fără urmări urâte pentru picioarele ei. Însă a fost bine că am ajuns chiar şi când am ajuns.

Ei erau vikingii care te învățau să tragi cu arcul. Îmi place că au îmbrăcăminte şi corturi şi arme asemănătoare cu ale vikingilor, dar stația şi microfonul sunt din secolul ăsta :)

Aici era învățat să prelucrezi metalul. Aveau chiar şi câteva bijuterii, foarte asemănătoare cu cele dacice. 

Aici erai învățat să împletești coșuri de nuiele şi să lucrezi cu lutul. Pe toată durata zilei au fost ateliere, doar că atunci când am ajuns noi se terminaseră.

El este șeful vikingilor 

Eu şi colegul lui Alin, Ergun, la o înghețata şi o negresă.  

Porc la proțap 

Cum se vedea Festivalul Vikingilor de pe apă 

Eu şi șeful vikingilor

Raluca

P.S. M-am săturat de iarnă. Sâmbătă a fost aşa de frig că a trebuit din nou să îmi iau haina de iarnă:(

Irlanda la Euro, România acasă

Nu ştiu de ce am tot crezut că echipa națională a României este bună. Poate pentru că se dau ştiri cu ea şi Piţi la televizor, poate pentru că tot mai auzim de Mutu şi Chivu...nu ştiu. Ideea e că eu am trăit cu impresia, până acum vreo două zile, că şi România a mers la Euro. Am întrebat în ce grupă suntem, cu cine jucăm şi am găsit crudul adevăr, România şi Piţi şi Miţi şi Gigi şi toţi căcănarii din fotbal stau acasă. Poate e mai normal aşa, că oricum ne făceau de răs. În ultima vreme știrile despre fotbaliștii români se învârt între bani, femei şi băutură şi nu cum ar fi normal antrenamente şi performanțe. Asta vrem, asta avem.
Să nu credeți însă că suntem singurii. Şi în Irlanda pe primele pagini ale ziarelor stau ştiri cu nevasta nu ştiu cărui jucător sau cu vacanțe exotice sau cu sume uriașe cheltuite pe câte un yacht sau mai ştiu eu ce, însă Irlanda merge la Euro. Da Irlanda, unde jocul favorit este un fel de fotbal cu beţe sau un alt fotbal unde este posibil să iei mingea în mână, iar arbitrul nu strigă henț.
Da nu despre asta vreau să vorbesc ci despre suporteri. În ultimele zile la TV sunt o grămadă de ştiri cu suporterii irlandezi, cum au plecat ei în Polonia, cum şi-au făcut bannere, cum şi-au pierdut biletele prin aeroport, cum au ajuns în Polonia, ce fac ei acolo şi tot aşa. Fără să greșesc spun că suporterii sunt al 12-lea jucător al Irlandei la Euro 2012 şi îşi susțin echipa chiar dacă are șanse minime să iasă din grupe, mai ales că aseară a pierdut contra Croaţiei cu 3-1, urmează Spania şi Italia, deci șanse şi mai mici la vreo victorie. Cred că obiectivul lor este să se distreze, să guste din fotbalul de top şi să nu plece chiar bătuți măr acasă.
Aseară am mers şi noi la pub-ul local să vedem meciul. După al treilea gol am plecat acasă şi se pare că nu am pierdut mare lucru, însă atmosfera de acolo este una de ținut minte. Oameni care trăiau fiecare fază, care s-au bucurat la unicul gol al Irlandei şi care erau mai mult triști decât veseli. Însă nu i-am auzit să înjure, nu scuipau semințe, nu comentau jucătorii, nu se băteau, nu nimic din atmosfera creată de jocurile României, unde să mergi cu copilul pe stadion este egal cu ștergerea cu buretele a tuturor lecțiilor de bună-cuviință pe care i le-ai dat până atunci. Aici meciurile, de orice fel, se ţin de la ora 17 şi se termină la o oră rezonabilă, iar pe stadion vezi de la copii de 2-3 ani sau poate chiar sub această vârstă şi până la 15-16, când probabil vin singuri. Aici la meci mergi cu familia ca la iarbă verde şi din ce am înțeles suporterii diferitelor echipe nu sunt separați de garduri ci chiar amestecați şi nu înțeleg cum de nu se iau la bătaie. Nu se iau la bătaie probabil pentru că sunt niţel mai civilizați sau poate pentru că realizează că nu vor câștiga nimic în urma unei cafteli cu jandarmii.
Poate le lipsește sângele latin, pe care tot dăm noi vina când devenim temperamentali...nu ştiu.
Cum meciurile de la Euro, în ceea ce privește Irlanda sunt puțin interesante, am să ataşez două poze cu suporterii Irlandei să vedeţi că nu le lipsește spiritul de glumă :)

Ei sunt suporteri ai Irlandei fotografiați într-un mall. Pe banner scrie: Angela Merkel (cancelarul Germaniei) crede că noi suntem la muncă. Aluzie la banii pe care îi tot pompează Germania şi statele UE în Irlanda, poate îşi revine economic. Faza e că mi-a zis Alin că are colegi care şi-au luat concediu două săptămâni special pentru Euro, iar cică vineri sufla vântul pe la serviciu, că toți îşi luaseră liber să vadă nu ştiu ce meci de deschidere a Euro 2012. 

Despre Molly Malone v-am povestit aici. Este o statuie din Dublin ce a fost îmbrăcată cu tricoul oficial al Irlandei pentru Euro 2012. Mă întreb cum a fost îmbrăcată, poate e tăiat la spate sau ceva asemănător. Oricum poza e super.

Irlanda nu o avea cea mai bună echipă de la Euro 2012, dar cu siguranță are cei mai inventivi suporteri :)

Raluca

Dublinul vikingilor

De când am venit în Dublin ca turist mi-a fost clar că locuitorii capitalei Irlandei se mândresc foarte mult cu originile lor vikinge. Vikingii au fost un popor de exploratori, comercianţi şi luptători, iar rămăşiţele culturii lor se întind din estul Europei de la Constantinopol şi valea râului Volga, în Rusia, până în vest în Islanda şi Groenlanda sau chiar până în sud în Andalusia, Spania, dar cei mai mulţi au fost prezenţi pe teritoriul actualelor Irlanda, Marea Britanie şi toată Scandinavia.

În Dublin vikingii au lăsat chiar denumirea capitalei, Dublin vine de la Dyflin ceea ce în irlandeză înseamnă Iazul Negru. Apoi locuri cunoscute ca Howth ce înseamna Saltul Somonului, Wicklow însemna Pajişte, Skerries înseamna Insule pline de roci sau Recifuri sau chiar în Dublin, Fingal însemna Ştrăini cu Părul Frumos. Cartierul principal al vikingilor în Dublin s-a aflat cam pe unde este astăzi Wood Quay, iar zona de lângă Royal Hospital Kilmainhum este de fapt cel mai mare cimitir viking din afara Scandinaviei. Sitric sau Olaf se pare că sunt nume de provenineţă vikingă, iar cele mai multe date despre vikingi le putaţi afla dacă vizitaţi Dublinia. Totuşi, pe Wood Quay există un monument care marchează prezenţa vikingilor în Dublin, este vorba de corabia ce se află în staţia de autobuz de la Dublin City Council şi care ilustrează acest articol.

Vikingii sunt în Dublin o prezenţă ce parcă totdeauna se uită la noi de peste umăr. Sunt locuri în Dublin, mai ales lângă Liffey pe unde au trecut vikingii, puteţi găsi vestigii din perioada lor la muzeele din Dublin, dar îi puteţi admira pe urmaşii lor în Clontarf. Acolo unde s-ar fi dat o mare bătălie între vikingi şi forţele conduse de Brian Boru. Bătălia a fost câştigată de vikingi, iar Irlanda a fost transformată în mici regate autonome.

Da nu despre asta vreau să vă vorbesc azi, ci despre Clontarf. În Clontarf, are loc Festivalul Vikingilor, cu un an înaintea împlinirii unui mileniu de la Bătălia din Clontarf, din 1014. Timp de două zile, pe 8 şi pe 9 iunie pe promenada din Clontarf vor avea loc tot felul de activităţi. Cel mai mult pe mine mă încântă turul locurilor care au legătură cu vikingii care începe la Castelul din Clontarf şi se termină în orăşelul Clontarf, dar şi Satul Vikingilor, plin de corturi cu mâncare, ateliere de lucruri hand made, oţelării şi exerciţii de mânuire a săbiilor.

Mă gândesc că mai ales pentru copii va fi interesant să vadă o bucăţică din istoria ţării lor adoptive, de la obiecte similare celor ce au aparţinut vikingilor, până la reconstituiri de bătălii sau mânuiri de arme. În acest timp adulţii pot învăţa să tragă cu arcul sau pot asculta muzică live. Toate pub-urile sau restaurantele din Clontarf şi-au adaptat special meniul, ca în cele două zile să semene cu mâncărurile de pe vremea vikingilor. Mă întreb dacă şi vikingii mâncau peşte cu cartofi prăjiţi. Asta ar răspunde la multe întrebări J

 Apoi vor fi multe demonstrații navale date de salvamarii din Howth , jonglerii, fachiri, face painting, pentru copii, la fel castele cu trambuline şi multe alte minunăţii. Plus că dacă nu plouă, promenada în sine sau Buls Island sunt locuri pe unde vă puteţi plimba şi relaxa după o săptămână grea, cum sunt mai toate cele de după Bank Holiday.

Raluca