Translate

May 15, 2011

Noaptea muzeelor m-a lăsat cu febra musculară

Nu aveam nici cea mai mică intenţie, când am plecat de acasă, să ajung la marele bairam care în Bucureşti se cheamă Noaptea Muzeelor, voiam doar să văd şi să filmez proiecţia celor de la Orange pe Facultatea de Arhitectură şi pentru că eram cu nişte prieteni să mergem apoi în centrul vechi la o bere şi nişte rondele de ceapă şi apoi acasă. Numai că după proiecţie cineva a venit cu ideea să mergem la Muzeul Labirint, un fel de muzeu ad-hoc în Piaţa George Enescu, de la Ateneu, sub formă de labirint, unde erau reunite exponate de la Antipa şi de la MŢR. Era ceva inedit şi cum vizitasem toate muzeele din Bucureşti şi cum Antipa e în renovare am zis să mergem. Şi am mers...a fost fain că am făcut poze, am vorbit tare, ne-am amestecat în mulţime şi ne-am pierdut, da ne-am regăsit la coadă. Noroc că alţi prieteni erau deja înauntru şi ne-au zis că sunt doar nişte printuri şi nu exponate normale. Am abandonat coada şi am plecat spre centrul vechi, când cineva a zis că e musai de Noaptea Muzeelor să vizităm un muzeu. Ne-am lăsat toţi convinşi şi am ales Muzeul Enescu de pe Calea Victoriei. De la Ateneu şi până la Enescu ne-am pierdut şi regăsit (eram vreo 10) pe traseu, am stat la o coadă relativ mică, am intrat, cât prietenii mei s-au aşezat pe scaune la un concert, eu am făcut poze, am stat şi eu niţel şi am plecat, de această dată chiar spre centrul vechi. Ne-am oprit totuşi la o terasa de la Universitate şi pe la 12 am zis să plecăm acasă. Taxiurile nu mă luau că era distanţa mică, aşa că am aşteptat autobuze care cică circulau. Rămăsesem doar 3 care aveam drum spre estul Bucureştiului, caminului, vatra luminoasă şi iancului. Şi cum stăteam noi aşa şi ne hlizeam în staţie, trece o jumătate de oră. Şi când ne dăm seama hotărâm să mergem pe jos din staţie în staţie. Şi mergem şi pe la Moşilor ne ajunge primul autobuz, se retrăgea la Vatra Luminoasă. Numai bun pentru unul din noi, dar nu şi pentru ceilalţi doi, care ne continuăm drumul. Pe la foişor drumurile ni s-au cam despărţit aşa că am venit singură cuc, înarmată cu o sticlă de doi litri de apă minerală Dorna până acasă. Era chiar fain, linişte, lume totuşi pe străzi, parcă mirosea niţel a tei... Am ajuns într-un final acasă, unde am constatat că se instalase rău febra musculară... Cred că ultima porţiune, de la foişor, am făcut-o într-un mers foarte alert, altfel nu îmi explic... 
P.S. Dacă totuşi cineva a avut ideea asta creaţă cu afilierea României la Noaptea Internaţională a Muzeelor, nu s-a gândit că cei care participa trebuie cumva să ajungă acasă? Adică mai pe româneşte, de ce nu a funcţionat RATB-ul?

No comments:

There was an error in this gadget