Translate

May 11, 2011

Week-end la Veliko Tarnovo, a doua zi

A doua zi nu a însemnat chiar Veliko Tarnovo ci Arbanasi, un sat la vreo 10 kilometri de Veliko, dar un sat cu totul diferit de satele de pe la noi.
Câteva cuvinte: Arbanasi a fost fondat la începutul secolului al 15-lea de creştinii care veneau din sud-vestul peninsulei Balcanice, bulgari, greci şi albanezi. Încă de la începuturi a fost condusă de un reprezentant al Imperiului Otoman, ca la jumătatea secolului al 16-lea să devină proprietatea Marelui Vizir Roustem Paşa. Locuitorilor din Arbanasi li s-au dat diverse favoruri, ca taxe scăzute, în schimbul asigurării trecerii fără probleme a oştirilor turce prin pasul care se află în apropierea localităţii. Astfel localitatea a prosperat şi a atrans noi locuitori. Negustorii din zonă aveau contacte în Italia, Austro-Ungaria, Rusia şi Valahia, Arbanasi devenind un nod comercial între aceste provincii şi Istanbul.
În mare casele pe care le vedem noi se păstrează din secolul al 17-lea, când datorită înfloririi economice a localităţii au fost construite drumuri, case, fântâni, biserici şi chiar mănăstiri.
Deşi citisem că ar fi vreo 5 case de vizitat şi chiar am luat şi o hartă, noi am vizitat doar una, iar poarta de mai sus este poarta unei alte case care cica s-ar vizita, însa judecând după lungimea buruienilor aş zice că sezonul ăsta casa nu a fost deloc deschisă...
Dacă eşti o persoană căreia îi plac ţărănismele, aşa cum sunt eu, îţi va plăcea să te plimbi pe străduţe precum cea de sus, de acord că nu vezi foarte multe chestii, dar e fain. Şi ce e ciudat e că nu am văzut maidanezi, adică noi ne plimbam cu Dea şi sincer în afară de un câine de după o poarta nu a lătrat-o nimeni... Şi acum că mă gândesc parcă nici în Veliko nu am văzut maidanezi...
Ne-am plimbat şi noi puţin pe străduţe în căutarea bisericilor şi a caselor de vizitat, deşi eu una am intrat pe toate porţile pe care le-am văzut deschise şi am făcut poze. Mi-a zis mie cineva că localnicii nu se supără... Şi tot căutând noi aşa am ajuns la casa lui Konstantsaliev, care se vizita:)
Construită în secolul al 17-lea, această casă are baza din piatră, iar intrarea principală era protejată de o uşă masivă. Casa, ca mai toate casele din Arbanasi, era de tip fortăreaţă. Parterul găzduia animalele, iar la etaj geamurile puteau fi folosite pentru apărare.
Deşi mare şi cumva rece, casa era decorată în culori vii. Am înţeles că acest Konstansaliev era un negustor bogat, de tipul celor pe care i-am descris mai sus, şi cică ar fi fost negustor de carne. Tot ce vă scriu eu aici am aflat de pe diverse site-uri sau de la o tipă care ştia bulgăreşte şi ne traducea şi nouă ce spunea muzeografa, care nu vorbea nici o boabă de limbă de circulaţie internaţională...
Casa avea două etaje, se vizitează doar primul, iar camera din fotografia de mai sus am găsit că era camera de recepţie, deci un fel de sufragerie... 
Acesta este dormitorul, iar ceea ce vedeţi este un pat enorm, ce acoperea cam două treimi din cameră. Probabil că totul vă sună foarte turceşte şi probabil că interiorul seamănă cu ceea ce am văzut la Paltul Topkapi din Istanbul, desigur păstrând proporţiile.
Pe mine m-a nelămurit puşca şi cuţitul de la capătul patului, dar având în vedere că era o casă fortificată, totul cam are sens. Dormitorul era încălzit cu o sobă ce se alimenta de pe hol pentru a nu introduce mirosuri în cameră...
Aceasta este o parte a bucătăriei, care cuprindea ceea ce vedeţi mai sus, un beci şi o cămară. Tot în bucătărie era un dulap enorm, ce ar face invidioase şi pe cele mai fashoniste, dintre fashonistele de azi:D
Aceasta este camera de lucru, unde probabil stăteau femeile, este legată cu o uşă de camera copiilor, de aceea am făcut această analogie.
Trebuie să vă mai spun că în casă existau două toalete, practic nişte găuri în podea în formă de triunghi, dar toaletele erau toalete, cu uşă cu spaţiu personal cu tot...
Aceasta este camera copiilor...
Casa despre care v-am vorbit se vizitează cu 6 leva, aproximativ 12 lei sau 3 euro
Mi-a plăcut hornul acestei case, care era cumva în afară...probabil era o sobă sau ceva...
Tot umblând pe străduţe am descoperit magazine de suveniruri foarte ieftine, oala de lut pe care aţi văzut-o acum două zile este de la un astfel de magazin - 6 leva. În schimb magazinul de la parterul casei despre care tocmai v-am vorbit era extrem de scump...aşa că dacă vreodată ajungeţi acolo încercaţi să cumpăraţi suveniruri de la tarabele din centrul localităţii sau de la magazinele de suveniruri ce sunt în abundenţă şi sunt foarte vizibile...
După atâta umblătură ne-am retras la aceeaşi terasă ca şi data trecută, unde am mâncat bun şi ieftin şi unde a început ploaia care ne-a mânat spre casă...
Mă gândesc ca data viitoare când voi ajunge în zonă să încerc să stau la unul dintre hanurile din Arbanasi şi de acolo să merg cu maşina în Veliko...oricum zona merită vizitată

No comments: