Cine zicea că păsările sunt inofensive?

Nu ştiu câţi dintre voi ştiu despre frica sau teama mea de păsări. Ei închipuiți-vă că scena de mai sus se petrecea fix sub geamul meu. Şi acum mă gândesc că şi eu o mai scot pe Dea pe acolo şi se cam aud sunetele care se aud şi în clip...
Raluca

Ce vreau să mai vizitez

Am ajuns iarăși la Centrul de Informare Turistică şi am plecat de acolo cu zeci de pliante. Aşa că o astfel de postare era mai mult decât necesară, mai ales pentru mine să îmi stabilesc nişte ţinte de atins, dar şi să vă arat că Irlanda are nici comori, nu prea cunoscute, dar foarte interesante.
Vă spuneam aici că am o listă pentru Dublin, pe care am epuizat-o cam în proporţie de 20 la sută, despre Musical Pub Crawl v-am povestit aici şi urmează să vă povestesc despre Muzeul Scriitorilor. Curând voi vizita şi Casa Georgiană şi am mai descoperit în centru Muzeul Dublinului. Apoi prin august în Dublin va fi o cursă a ambarcațiunilor de mari dimensiuni, pe care sper să nu o ratez.
Numai că despre ce vreau să vă vorbesc azi nu prea are legătură cu Dublinul, sunt locuri de vizitat în afara capitalei irlandeze. Am să încep cu două castele, primul ar fi Dalkey, ce se află la o distanță foarte scurtă de Dublin. Am un pliant conform căruia taxa de intrare ar fi 7 euro şi din poze mi-a plăcut că este un castel integrat cumva în oraș. Trebuie să fie fain.
Al doilea castel ar fi cel de la Birr. Aş merge acolo să văd telescopul, care cică a fost timp de 70 de ani cel mai mare din lume. Este şi un centru științific, aşa că Alin va fi cel mai probabil încântat de vizitarea acestui castel.
Apoi am ales două muzee. Primul, pe care îl tot caut de ceva vreme este Muzeul de Ciocolată, este ceva mai departe de Dublin, dar dacă presupune ciocolată, mie îmi va plăcea cu siguranță.
Al doilea este un muzeu dedicat lucrurilor care mergeau pe bază de abur, printre care locomotivele. Am văzut că au machete, sper doar să aibă şi locomotive în mărime naturală. Biletul e 7.5 euro. Muzeul Aburului  este ceva mai aproape de Dublin.
O călătorie de o zi ce ar cuprinde două atracții ar fi cea spre Newgrange şi Dealul Tara. Am găsit un pliant care spune că se pot face ambele într-o zi, sper şi noi să reuşim. Newgrange este un mormânt şi un centru ritualic neolitic. Mormântul este în aşa fel construit că la o dată precisă din an când răsare luna luminează fix piatra ritualică. Cel puţin aşa am citit. Nu ne vom nimeri chiar în acea zi, dar locul trebuie să fie fain de vizitat. Despre Dealul Tara am înțeles că ar fi locul unde s-au încoronat regii Irlandei, mai exact 142.
Dintre atracţiile mari ale Irlandei aş mai vrea să ajung la Cliffs of Moher, nişte stânci foarte spectaculoase şi la Fiordurile din Killary, din Connemara.
Pentru acestea două probabil că va fi nevoie de excursii de cel puţin două zile, dar aş vrea totuşi să le văd, că tot au irlandezii aproape în fiecare lună câte o luni liberă.
Cam asta ar fi Wishlist-ul de Irlanda, până acum :) Sper să şi reuşim să îl ducem la îndeplinire.
Raluca

Cu ce se ocupă mai exact Ministerul Turismului?

Nu ştiu, întreb şi eu. Am înțeles că a fost un minister fabricat doar ca să poată spune şi Elena Udrea că e ministreasă, dar totuși acel minister a avut cred că cel mai mare număr de fonduri alocate în 2011 de Guvern. Ce a făcut?
Ieri am avut ocazia să văd că de două ori în situații în care respectivul minister ar fi trebuit să intervină nu a făcut-o. Așadar concret, în afară de frunză şi Grădina Carpaților, care dacă nu mă înșel sunt de prin 2010, în 2011 şi în 2012 ce face Ministerul Turismului? Că am înțeles că menținerea lui era imperios necesară chiar şi în Guvernul Ponta...
Dacă pentru turiștii spanioli, suporteri ai celor două echipe finaliste a cupei Europa League, Antena 3 a făcut un frumos filmuleț explicativ pe care îl puteți viziona aici, Primăria Capitalei s-a ocupat de buna lor ședere în Bucureşti, Ministerul Turismului ce a făcut?
Apoi pe 9 mai a fost Ziua Europei, eveniment marcat în Dublin de o manifestare în cadrul căreia toate ambasadele tarilor din Uniunea Europeană aveau standuri. România nu avea cum să lipsească şi deşi se vede că Ambasada şi-a dat silința, standul a arătat prezentabil, se simte lipsa implicării Ministerului Turismului.
De ce spun asta? Toate celelalte standuri împărțeau pe lângă mâncare tradițională, în general dulciuri, pixuri şi alte materiale promoționale, dar toate aveau pliante cu țările respective. Polonia avea cele mai multe pliante, pentru că acum în Dublin e un fel de isterie cu nu ştiu ce finală de fotbal care se joacă undeva în Polonia.

Standul României nu era identificabil decât prin trei baloane, tricolore, şi fetele îmbrăcate în foarte frumoase costume populare. Existau dulciuri şi la standul României şi chiar şi sucuri, eu am băut de cătină...taaare bun, dar în afară de amintirile gastronomice, nu plecai cu nimic. Nu tu pliante, nu tu vederi, nu tu nimic. Existau niște pliante, dar erau bine prinse sub farfurii la modul că dacă voiai să le iei acasă inevitabil răsturnai farfuriile.

Acum nu cred că este treaba ambasadei să se îngrijească de astfel de lucruri, ci treaba Ministerului Turismului. De aia întreb: există tipărite astfel de pliante? există măcar vederi cu România? şi dacă există de ce nu au ajuns la o astfel de manifestare? unde mai pui că probabil în toate capitalele au fost manifestări asemănătoare. Cât de greu, dar mai ales cât de scump trebuie să fie să tipăreşti astfel de materiale promoționale? şi cât ţi se întoarce înapoi, prin numărul de turiști care ar putea veni în vizită în urma acestor acţiuni?
Da, toată Europa e în criza financiară, iar Dublinul nu face excepție. Ai spune chiar că irlandezilor poate nu le mai arde de călătorii, dar judecând după numărul mare de spanioli care şi-au permis să investească între 500 şi 1000 de euro pentru o finală de fotbal, şi Spania cică stă mai rău din punct de vedere economic, decât Irlanda, mă gândesc că îşi permit să meargă şi într-o vacanță.
Şi de ce să aleagă Polonia, Letonia sau chiar Bulgaria şi să nu aleagă România? 

Standul României, vedeți şi voi că Ambasada s-a preocupat, adică mâncarea, sucurile şi amenajarea standului, mă gândesc că țineau de ei.

Aranjament frumos, una dintre cărțile din spate o am şi eu :) am cumpărat-o din România, din câte îmi amintesc era editată de o mică editură din Bucureşti.

La un alt stand exista un tort al Europei, România are şi Republica Moldova, care a fost trasată undeva prin Ucraina 

Eu cu mascotele Campionatului European de Fotbal care se va desfășura în Polonia.

Acesta este postul meu, întrebările rămân, deocamdată, fără răspuns :(

Raluca

Locuințe fantomatice în centrul Dublinului

Dacă în România a găsit Andrei un orășel în mijlocul pustietății, locuit şi chiar şi cu o biserică nouă, în centrul Dublinului sau în zona centrală se află blocuri ce arată mult mai rău şi chiar că parcă ar fi locuite de fantome.
De fapt în tot Dublinul există astfel de locuințe baricadate cu plăci de fier la ferestre şi uşi. Nu am aflat din ce cauză au ajuns aşa, dar presupun că proprietarii nu au mai avut bani să le plătească şi pentru a nu fi transformate în locuințe pentru oamenii străzii (care oricum în Dublin sunt mult mai puţini decât în Bucureşti) au fost baricadate în acest fel.

 Mă întreb doar cum se simt cei care locuiesc la etajele superioare?

După cum vedeți locul arată cât de cât bine, au chiar şi o curte, închisă cu cheia, cu iarbă şi chiar şi câţiva pomişori. 

Dacă aveți vreo îndoială că locul e chiar în zona centrală, am atașat o hartă pe care am marcat locul aproximativ în care se află blocul (oricum e pe acea stradă), iar strada aceea verde care se termină cu un triunghi este chiar O'Connol adică centrul Dublinului.

Raluca

Jurnaliștii nu ar trebui să fie apolitici?

Cred că în ultimii ani au intrat foarte mulţi oameni pe uşa din dos a jurnalisticii, altfel nu îmi explic de ce îi văd foarte pătimași în legătură cu un partid sau altul. Chiar şi Badea şi Ciutacu au schimbat armele şi aşa cum spune Ciutacu pe blog e ca un vânător în așteptarea prăzii, adică a greșelilor noii puteri. Cam asta ar trebui să se întâmple în toată presa, dar nu e tocmai aşa. Nu înțelegeți greșit, nu îi dau drept exemplu pozitiv pe cei doi, spun doar că eu aşa am fost învățată. Imparțialitatea era parcă una dintre trăsăturile jurnalistului.
Nu trebuie confundat totuşi părerea jurnaliștilor exprimată în mediul privat, gen facebook, bloguri personale sau twiter şi cea în mediul public în editoriale, articole şi interviuri.
Totdeauna voi admira un jurnalist care va avea puterea să scrie corect şi fără părtinire despre o parte sau alta, chiar dacă opiniile proprii şi personale îi dictează contrariul. Asta cred că ar trebui urmărit la un jurnalist şi nu dacă ţine cu cine vrei tu să ţină.
Parcă eram câinii de pază ai democrației...sau poate mă înșel eu...
Raluca
P.S. Observ, de la distanță ce e drept, că în România s-a trecut la idolatrizarea jurnaliștilor. Am cunoștințe care îl consideră pe Mircea Badea genial şi care iau de bun, fără să treacă prin filtrele personale, tot ce spune el. Trebuie să fie grozav să fii Mircea Badea în aceste timpuri...