aceasta este o postare muncită. Cu totul am reușit să o termin cam în 7 ore. În condițiile în care blogul nu ocupă chiar un loc prioritar în viața mea, a trebuit să îmi rup aceste ore din timpul meu liber, așa că sper că veți aprecia această postare.
Apoi aș vrea să mai spun că tot ce voi spune în textul de mai jos sunt opiniile mele, deci postarea este cât se poate de subiectivă. S-ar putea să spun multe lucruri greșite, dar îmi place să cred că de când tot citesc eu despre iile românești am mai învățat un lucru sau chiar două și deci greșelile nu sunt flagrante.
Pentru că am vizitat muzeul (care e relativ mic) în doar o oră, unele poze sunt neclare, pentru că sunt făcute cu telefonul, pentru că nu am avut timp și pentru că m-au stresat cele care păzeau expoziția pentru că tot intrau să vadă dacă am terminat de făcut poze. Cum eu mă aflam acolo în primul rând să învăț și să descopăr chestii noi și nu să fac poze, mai mult am admirat, iar pozele le-am făcut pe fugă. Sper să ajung cândva să revizitez expoziția, dar până atunci zic eu că pozele sunt destul de clare.
Că tot am vorbit de poze, știu că e un obiectiv public, dar eu am pus pozele în așa fel încât să ilustrez un punct de vedere. Așa că dacă doriți să le folosiți, le dau cu cea mai mare plăcere, dar doresc să fiu anunțată când le copiați de pe blog.
Probabil că va exista și o a doua postare despre Muzeul Etnografic al Moldovei de la Palatul Culturii din Iași, dar până atunci vă spun că muzeul are doar două camere și un hol, că în prima cameră sunt doar costume populare, în a doua e ceva legat de viața țăranilor și sărbătorile principale ale vieții (botezul, căsătoria, înmormântarea), iar pe hol sunt diferite mașini agricole. M-am minunat la ele, dar atât, că nu mă atrag. Totuși trebuie să recunosc că Moldoveanul e inventiv. Am admirat silozul făcut dintr-o coajă de copac pe care au păstrat ciupercile pe post de scări pentru a se putea uita înauntru (presupun).
Cum probabil vă așteptați eu am să vă vorbesc despre costumele populare pentru că muzeul mi-a adus niște concluzii cel puțin surprinzătoare. Vedeți voi, instinctiv sunt atrasă de cămășile cu altiță, ce se spune că vin din Moldova. Însă tot instinctiv sunt atrasă de o anume formă a cămășii, care nu e neapărat din Moldova. Probabil anii de artizanat și-au spus cuvântul, pentru că eu sunt atrasă de cămășile cu râuri pe piept, strânse la gât cu fir și nu cu guler, cu mâneca dreaptă și nu strânsă și tot așa. Mi se pare că acele cămăși vin cel mai bine pe mine, însă din ce am văzut e dificil să faci și mai ales să porți o cămașă din Moldova.
Să le luăm pe rând așadar.
***
Moldova este foarte variata de la un județ la altul în ceea ce privește costumele populare. Ba chiar aș putea spune că Nordul (Suceava, Iași, Neamț) e destul de diferit de Sud (Vrancea, Galați), diferențe ce pe mine m-au surprins. Am să o iau de la un capăt să vă explic.
Să trecem la ii că pentru ele am ajuns eu la Muzeu. Pe mine, o împătimită a iilor, muzeul m-a satisfăcut peste poate. Am găsit varietate, am găsit răspunsuri la întrebări, iar sufletul meu de împătimit a fost satisfăcut. Pentru că am decis să împart postarea în două, ce m-a nemulțumit la muzeu probabil va apărea mai încolo. Însă legat de ii pot spune că expoziția a fost curată de cineva care nu se pricepe, pentru că cele mai multe manechine aveau acoperite mânecile. Ori la o ie din Moldova, mai ales, mânecile sunt cele mai importante. Da, e la fel de important să știm că moldovencele purtau maramă lungă până la pământ, dar poți ilustra asta și fără să acoperi pe deplin manechinul.
În schimb, așa cum am spus, am fost încântată de ce am descoperit, ii cu râuri costișați (poza 1), ii cu râuri drepți (pozele 3,4,6), ii nisipite (poza 5), ii cu fluturi (poza 4), ii brodate cu mărgele (poza 6) și ii cu modelul meu favorit (poza 3). Cred că mă așteptam eu să văd ii ca la carte, când de fapt ar fi trebuit să admir inventivitatea și inspirația moldovenilor. Din ce am observat, iile (sa le zicem) clasice, adică cele cu altiță și încreț, aveau altița detașată, adică cusută separat și apoi atașată de ie.
Apoi mie îmi plac iile cu mânecă dreaptă și nici măcar nu suport iile strânse cu "elastic", însă cele mai multe așa erau. Îmi scapă denumirea mânecii, dar sper că înțelegeți la ce mă refer.
O altă surpriză a fost că eu știam că în Moldova, încrețul este de obicei în tonuri pământii (roșu în Basarabia, maroniu, ruginiu sau chiar gălbui sau verde), însă așa cum puteți vedea în poza 5 (ie de Iași), încrețul este și albastru. Dacă pe placa de lângă ie nu zicea că e din Iași, aș fi zis că e o ie din Oltenia cu siguranță, pentru că e o ie nisipită și pentru că are încreț albastru. Ar fi fost fain sa găsesc o explicație al acestui fapt cel puțin curios, dar nu am găsit.
Toate costumele cu fotă erau formate din cămeșoaie (ii cu poale), pe când cele cu fustă păreau cu ii scurte.
Ce m-a mai mirat a fost că la nici un costum fota nu avea ridicat colțul ăla ce eu îl credeam caracteristic Moldovei. Nu am avut pe cine să întreb care ar fi cauza, deci nu știu să vă spun.
Așa cum probabil se vede din poze și fotele, dar și fustele sunt făcute dintr-un material tare, ce părea înțepător. Ele sunt legate pe corpul femeii cu brâie, dar vă rog să admirați varietatea modelelor la fote. Din cele expuse înțeleg că fotele alea dintr-un material mai fin și mătăsos și cu broderie de mătase nu aparțin Moldovei.
Și la fuste se poate vedea o mare varietate atât de modele cât și de materiale. Cele mai multe aveau banda aceea jos din catifea sau ceva ce părea a fi catifea. Mie cel mai mult îmi place cea din poza mai mare, ea vine din zona Roman și sincer nu m-ar deranja nici acum să port așa o fustă. Nu știu unde as mai putea găsi așa ceva, dar mi se pare modernă și bine conservată. Încă o dată am admirat măiestria țăranului român.
Ceea ce știam deja, dar mi-a fost cumva confirmat, în Moldova nu se purtau șorțuri, acele bucăți de pânză purtate în față și în spate pe poalele iei.
Să trecem la bărbați. Sincer am să îi discriminez puțin pentru că pe mine una nu mă prea interesează costumul bărbătesc. Știu suficient de multe despre cum trebuie să arate și atât. Costumele din poză sunt din Iași și mie mi-a rămas inima la bundițele alea :)
Ce m-a surprins la portul bărbătesc a fost lipsa pantalonilor denumiți ”101 cute” pentru că sunt de fapt niște șalvari lungi ce se adună pe picior în multe pliuri. I-am văzut în regiunea Vaslui, dar atât. În rest, bărbații purtau cămeșoaie, strânse la brâu cu brâie late, iar pe dedesubt cu pantaloni drepți sau chiar foarte strânși pe picior întocmai ca jaggerii. Pe cap cei mai mulți purtau căciuli de oaie sau pălării (Vaslui, Vrancea).
***Am scris un post kilometric, dar sper eu că detaliile au făcut diferența și că ați ajuns până aici.
Per total mă bucur că am ajuns la acest muzeu și că am admirat exponatele și că am făcut poze. Îmi doresc să îi mai trec cât de curând pragul. M-a încântat varietatea costumelor atât de la o zonă la alta cât și în cadrul aceleiași zone și am admirat inventivitatea și măiestria Moldovenilor. Unele piese de costum se pot integra cu ușurință într-o ținută modernă și îmi doresc să bat Moldova și să îmi cumpăr și eu fustă și bundiță și un brâu cu mărgeluțe.
Nu am fost dezamăgită că mai toate convingerile mele legate de costumele de Moldova au fost zdruncinate, dar presupun că de aia e muzeu să expună cele mai ciudate exponate și nu pe cele ca la carte că altfel nu ne-ar mai rămâne întrebări.
Mai e mult de lucrat la factorul uman al muzeului, dar per total e un muzeu pe care eu vă sfătuiesc să îl vizitați dacă ajungeți în Iași. De fapt vă sfătuiesc să vizitați tot Palatul Culturii, că nu veți regreta.
Raluca
1. Take a free tour of Brussels. I took the walking tour, so three hours walking, but I never regretted it. Of course there is the hop-on, hop-off bus, but I couldn't figure out where the closest stop to my point was, so I went on the walking tour instead. There are two or three companies to choose from, there are even thematic tours (chocolate tour was appealing to me), but for those you need a reservation. For the free walking tour you just need to be in the main square and look for the coloured umbrellas. Mine was red, as I took the 2 p.m. walking tour in English. As a pointer, the yellow umbrella was the same tour but in Spanish. The guide was a guy from Venezuela, a journalist who came to Brussels only two years ago. Although the tour was free, the guide asked us that at the end we rate his performance and give him as much as we want for that.
2. Visit the Manneken Pis wardrobe. Although most of the museums are closed, this one is open on Mondays. It moved it's location from the main square to a street adjacent to the statue itself. I didn't visit it, but if you are into this unusual symbol of a city, you can do it. It's just 8 euro and they advertise to have hundreds of costumes. You can see from the display window which costume would be next and when the statue would be dressed. I happened to pass by this unusual museum more than once and I saw it was full.
3. Watch an artist work or even do to a workshop. In the same neighbourhood (which I was unfamiliar with, because I always went to the other side of the centre), so the one close to the Manneken Pis statue, there are a lot of artist workshops. I passed by at least four and I gazed inside. I didn't know I could possibly do this, so I didn't look into it, but I would have liked to get my hands dirty with clay and create a statue or something. I think it is a lovely way to start a week, you relax and learn something at the same time. And who knows, maybe you discover your future passion or even a future career :)
4. Walk without a target in the city centre and discover the hidden alleys and small shops. If you are in a mood for walking, let the city show itself to you. I did that for almost an hour, I just walked without a target, I entered all the hidden alleys and all the small shops and I survived :) My budget was a little shaken, but I bought wonderful souvenirs and I shared a coffee with a shop-owner who showed me his merchandise and shared his stories. If you are opened to this kind of experiences, it could be fun.
5. Drink beer at Delirium. If you are in Belgium, you know already it is the home of the frites (chips), the chocolate and the beer. In every tourist brochure I've read, every guide I've trusted and every co-worker I've meet in Brussels, I came acquainted to this Delirium. Besides being a well known (to some) beer brand, there is also an establishment in Brussels, where the myth says they have over one thousand beers from all over the world. It is a must if you like beer and if you are in Brussels. It's not me saying that, because I don't like beer :( I went there, I had the experience of not knowing what to choose from the menu, I chose a fruity beer I didn't know and didn't like and that was that. But being there, sharing that beer with friends was an experience in itself that I will never forget.
6. Buy Belgian chocolate. You would ask what is so special in buying chocolate in Belgium? Well it is, because buying chocolate form the right place in Belgium is an experience. I am a chocolate lover, but I consider Belgian chocolate to be too much for me. In other words I don't prefer it. It is too heavy for me, too buttery, I don't know the reason why I don't like it, but one praline is enough for me. Turns out that it's exactly what the Belgian inventors of chocolate intended. In their mind, chocolate is enjoyed, it's experienced, and not gobbled with coffee, as I sometime do.
7. Try frites (which are nothing more than chips), but in Brussels they are an experience. So I've heard. I've eaten Belgian frites in restaurants, but I have to admit that I never bought them on the street. I'm not familiar with the logistics of holding a camera, taking pictures, walking and eating frites with mayo at the same time. I would need at least four hands to do that and I have just two. I imagine I would have to stop and I don't know how familiar you are with the centre of Brussels, but there aren't many places to sit, except for terraces of course. I've read somewhere that in Brussels there are establishments or terraces where they indicate that you are allowed to bring your own frites, if you buy a refreshment form them, of course.
8. Hunt for peeing statues. I did it. I admit of doing it. It is a special tour you can "buy", or you can document the thing and go hunting on your own. Belgians don't take themselves too serious, it seems, and that is one thing I like about them. Other capitals have as symbols towers (London, Paris), ancient monuments (Rome) or animals (Berlin, Madrid), Brussels has as symbol a peeing boy. How funny is that? There are legends, thematic tours, costumes industry, souvenirs, books and pretty much all you can think of with Manneken Pis, the peeing boy.
This is the most well-known one, but there are others. You can download a map of their location form the internet, or you can buy the map for one euro from the Tourist Information Centre, or if you reach one mural on a small plaque they indicate the nearest ones and you can jump from one mural to the next. I've heard there are over 50 comic murals in Brussels, but I didn't check that information.
If you enjoyed the article, you can like my Facebook page: 
