Gata. Am nevoie de machiaje, ce îmi recomandați?

Tot ocupată cu emisiunea TV, tot trec greu la scris pentru blog, tot amărâtă şi cătrănită, dar viaţa merge înainte, iar eu am ajuns "vedetă de televiziune"... nu vă alarmați, GLUMESC. Numai că faza cu televiziunea e mai grea decât la radio, unde cu un tricou şi blugi ai salvat situația. La TV îţi trebuie haine, totdeauna potrivite (să nu se vadă aia sau ailaltă, să nu spargă croma, să nu dea prost cu fundalul), apoi frizura, apoi machiajul. E o întreagă lume pe care până la 32 de ani am evitat-o cum am putut, da uite că m-a prins din urmă şi cel mai rău, m-a prins nepregătită.
Dacă la capitolul haine, multele mele ii şi bluze cu inspirație etno mă ajută enorm acum, la machiaje e foarte complicat. După prima emisiune în care am fost de-a dreptul zidită timp de 2 ore, nu critic, chiar mulțumesc că am arătat chiar foarte bine, pielea feţei a fost bombardată cu bubițe de care am scăpat în vreo două săptămâni. Mi-am învățat lecția, dacă dermatoloaga mi-a recomandat un anumit fond de ten, nu o fi vorbit ea de proastă. Două emisiuni m-am dat cu fondul de ten cărat din România şi faţa mea e ok. Numai că mai am nevoie aşa: de tuș şi luminator şi rimel cu peria groasă şi blush şi ruj care să bată în portocaliu ca să se potrivească cu ochii şi ceva de vopsit sprâncenele...
Vine cineva săptămânal şi mă machiază, dar vreau să am produsele mele... şi ce mai râdeam de Cosmin Prelipceanu că venea cu trusa de machiaj după el, na că m-a ajuns şi pe mine...
Așadar doamnelor, mai versate în treaba asta, ce e ăla tuş şi luminator, ce firme îmi recomandați (să nu fie foarte scumpe, da nici foarte proaste) şi ce e ăla ruj portocaliu, nu sună un pic oribil???
Cică trebuie menționat că eu am ten mixt...ce o mai fi şi aia??? şi că zilnic mă dau cu cremă anticuperozică, deci machiajul trebuie să vină peste cremă sau poate o fi invers???
În rest cu emisiunea e bine, simt că progresăm cu fiecare înregistrare, iar cea de sâmbătă a ieșit chiar foarte bine. Cred că duminică sau luni am să pun şi eu link-ul aici, să apară întâi pe TV :)
Raluca

În Dublin până şi târgurile sunt scumpe :(

Duminică am căutat noi ce am putea face în Dublin şi am descoperit că în cel mai mare parc din Europa, care se află în Dublin, Phoenix Parc e un fel de târg pentru grădinari şi nu numai. Unde mai pui că găsisem eu pe net că la o tipă care face oale se fac înscrieri la ateliere. De mult vreau să merg la un atelier de olărit, sunt destule în Dublin, doar că nu mi-am luat inima în dinți să mă înscriu la unul. În fine, duminică am decis să mergem la târg. Parcul ăsta, deşi frumos şi mare ne este cam peste mână, noi stăm în estul Dublinului, parcul e tocmai în vest, dar știam zona şi am zis să ne încercăm norocul. Am luat trenul de la noi din Clontraf, apoi tramvaiul din centru până la stația Heuston, de unde ne-a preluat un autobuz special care ne-a dus fix în poarta târgului. Pentru că alesesem această schemă de transport salvasem vreo 2 euro la fiecare bilet şi eram cumva mulțumiți, până am ajuns la poartă, unde biletul de intrate la târg era 20 de euro. Enorm. Nu neapărat pentru că bugetul nostru nu prevăzuse aşa ceva, ci doar pentru simplul fapt. 20 de euro egal cam 50 de lei. Numai la MTR târgurile erau vreo 20 de lei şi mi se păreau extrem de scumpe, da 20 de euro?
Faza era că ajunsesem până acolo, locația părea mare şi ofertantă, se auzea o trupă live...am plătit şi am intrat. Nu spun, târgul era frumos, am plecat de acolo cu o ţestoasă de grădină la doar 10 euro, în oraş fiind de la 15 în sus, dar totuşi 20 de euro intrarea?
Numai din ambâţ am vizitat şi noi fiecare cotlon, am profitat de toate mostrele gratis, m-am ales cu iaurturi, seminţe şi mâncare pentru Dea, plus o pungă de pliante, da măcar atât după cei 40 de euro dați pe intrare.
Şi acum mă oftic, sper că se simte :), dar pentru că sunt om bun am să vă las cu câteva poze, poate măcar ele mai îndulcesc amarul.

Ciupercuţele astea mi-au plăcut cel mai mult, dar una costa 10 euro, iar pentru o grădină îţi trebuie de la 5 în sus. Cum nu am nici măcar o plantă în casă, nu m-am apucat de cumpărat. 

Mi-a plăcut că organizatorii au amenajat câteva grădini cu diferite tematici, aceasta era evident, marină 

Grădină pentru animale de companie, pe lângă casa câinelui era şi una pentru pisici. 

Grădină cu tematică cinematografică 

Desene animate, Lorax 

Diferite cuşti pentru păsări 

Tot felul de corturi pentru grădină 

Undeva înăuntru erau mai multe standuri cu mobilă de bucătărie. Mie îmi plac foarte mult astea  

şi astea. Parcă bucătăriile moderne nu prea îmi fac cu ochiul, mai mult mă atrag astea vintage. 

O băncuţă ce mi-a amintit de România. Am văzut astfel de decorațiuni în mai toate pensiunile de la munte.

Raluca

Ieşenii mei în Cartea Recordurilor

Şi edilii Iașului s-au prins că asta cu Cartea Recordurilor le-ar putea aduce voturi în apropiata campanie electorală şi în parteneriat cu noul complex Palas au frunzărit Cartea Recordurilor Guinness ca să vadă cam ce recorduri au mai rămas de dărâmat. Întâmplător ăsta cu lampioanele era unul frumos, aşa că nu avea cum să nu îmi placă. Pe lângă știrea seacă, am remarcat că pentru prima dată după mulți ani Iașiul a fost implicat în ştiri pozitive, ba chiar regret că nu am fost şi eu acolo şi că singurele poze cu care pot ilustra articolul de pe blog sunt pozele oficiale postate pe facebook-ul Palas.

Trebuie că a fost foarte fain, dacă şi acum la două zile depărtare încă mai văd subiectul pe televiziuni, iar facebook-ul prietenilor mei de la Iaşi continuă să abunde în poze cu lampioanele.

Eu nu pot decât să mă bucur şi să sper că poate în următorii ani astfel de manifestări nu vor avea loc o dată la câțiva ani, când se mai deschide un mall.

Mi-ar plăcea ca Iaşiul să îşi recapete din renumele pe care îl avea cândva şi să renască. Ştiu că are resurse, aşa că va fi doar o chestiune de timp.

Până atunci: BRAVO Ieşenii mei!!!

În cazul în care nu ştiţi despre ce vorbesc, la Iaşi a fost doborât recordul mondial de cele mai multe lampioane de hârtie aprinse simultan. Cică ar fi fost peste 12.000. Şi uite aşa se face o punte între oraşul meu natal şi orașul meu adoptiv :)

Raluca

Dea şi berea de caini

Salutare, 

nu am mai scris de mult pentru că probabil am avut cea mai grea săptămână din ultimii ani şi pe cuvânt că ultimii ani nu au fost o veselie. Se pare că e uşor să faci o emisiune TV, să supraviețuiești unei emisiuni TV... da despre asta nu vreau sa mai vorbesc vreodată. Am fost dezamăgită şi asta e tot. Nu vă speriaţi, emisiunile vor continua, iar eu voi continua să le prezint.

Despre Dea acum. Am cumpărat o bere pentru câini undeva pe la mijlocul săptămânii, dar nu am avut timp să o testez pe Dea. Aşa că odată cu week-end-ul mare (luni e liber, că e Bank Holiday) am avut puţin timp şi i-am dat-o.

Auzisem de mult de aceste beri, dar nu le-am văzut vreodată. Aşa că atunci când le-am găsit la un magazin veterinar, am fost curioasă să văd dacă Dea e o băutoare de bere sau poate nu. Pozele ce urmează spun o mică poveste, dar concluzia e că Deei nu îi place berea :)

Aşa arăta berea în magazin 

S-ar părea că să pozeze cu berea nu e chiar aşa de greu, să o bea... 

Chiar şi Alin a participat şi părea că Deei îi surâde  

Prima şi singura gură de bere. Noroc că am prins-o pe cameră... 

Apoi s-a dat de lângă vas şi chiar mă mir că nu l-a răsturnat 

Asta e Dea şi berea. Aşa a stat preţ de câteva minute până s-a ridicat şi a plecat.

Deei nu îi place berea. :)

Raluca

In the local pub

De când ne-am mutat nu am vizitat deloc pub-ul local. Nu am o explicaţie a acestui fapt, doar că nu prea aveam de ce să mergem la pub, doar noi doi. Însă situația s-a schimbat acum câteva zile şi am intrat şi noi în pub-ul de lângă casă, care nu prea aduce a pub tradiţional ci mai mult a restaurant. Are şi un semineu şi statui şi bar sculptat, deci nu seamănă deloc cu un pub dublinez. Însă el este pub, am fost acolo şi am să încerc să scriu două vorbe despre el.

Se numește Yacht şi este în Clontarf. Nici fața nu prea aduce a pub dublinez ci mai degrabă a restaurant pescăresc.  

Aşa arată interiorul cu stâlpi decoraţi cu plăcuţe de ceramică, cu statui din lemn ce ţin felinare şi cu candelabre 

În poza asta se vede şi un pic din barul sculptat în lemn 

Aceasta este lista de prețuri afişată la intrare. 

Ca orice pub din Dublin găsiţi şi mâncare la Yacht şi evident meciuri sau ce se mai urmărește la televizor. În plus există şi o terasă, iar în rarele ocazii când în Dublin este soare e chiar fain pe terasă, deşi bănuiesc că este destinată fumătorilor.

Acesta este cel mai apropiat pub de casa noastră, dar în Clontarf mai sunt vreo două. Sper să merg să le vizitez, ca pe muzee :) şi să vă scriu şi despre ele.

Raluca