multă vreme a trecut de când nu ne-am mai văzut. Adevărul e că am făcut multe lucruri şi dacă sunteţi la curent cu pagina de fb. a acestui blog probabil ştiţi ce am mai făcut. Problema a fost că de când a murit Dea nu am avut chef de nimic, cu atât mai puţin să mă pun la calculator şi să scriu, când ştiu că de obicei ea se ghemuia la picioarele mele în astfel de momente. E greu. Mă rog să ne ţină pe toţi sănătoși că dacă după un câine sufăr atât de mult, nici nu vreau să îmi imaginez cum ar fi după altcineva. Am avut noroc că în astea două luni nu am văzut nici un collie tricolor, că aşa izbucnit în lacrimi pe stradă, mângâiat orice câine întâlnit, amintiri mai bune şi mai rele, toate se duc cu ușurință, însă nu ştiu ce aş fi făcut dacă găseam un collie ca Dea. Timpul le va vindeca pe toate, deocamdată trăim şi suntem bine şi asta e cel mai important.
Spuneam de pagina de fb. a blogului, acolo am intrat şi eu să văd pe unde am mai rămas cu poveștile şi aşa am ajuns la cele două castele, pe care le-am vizitat pe la sfârşitul lui Mai. Cine ar fi crezut că ne-au mai rămas castele de bifat prin zonă? Ei bine, ne-au rămas cele care nu mai sunt castel, adică au fost transformate în altceva. Primul, este Burg Rittersdorf şi este de fapt un restaurant.
Burg Rittersdorf se află în Germania, în regiunea Rhineland-Palatinale, aproape de Bitburg, într-un orăşel tare frumos şi pitoresc. Când am ajuns noi pe acolo înfloriseră macii mari de grădină şi era cald afară şi niţel însorit, un timp numai bun de vizitat. După denumire se pare că acest castel a făcut parte dintr-o cetate, însă acum a rămas doar castelul şi o parte dintre fortificaţii. Noi am ajuns destul de dimineaţă pe acolo aşa că am stat pe terasă şi ne-am savurat cafeaua, care trebuie să vă spun că era bună.
Al doilea castel este Hamm, tot din Germania, din aceeași regiune. Acest castel se zice că ar fi unul dintre cele mai mari castele medievale din regiune şi deşi domina micuța localitate pe lângă care se află, în interior nu era nimic. Ba chiar am mai intrat şi cu maşina într-o curte interioară, de am crezut că ne va fugări cineva de acolo. Ţi-ai găsit! Nu era nici țipenie de om, aşa că după câteva poze am coborât în oraş, la fel de gol şi am plecat acasă.
Însă nouă ne-au făcut bine ieșirile astea. Am mai descoperit locuri noi şi ne-am mai aerisit creierii.
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment