Translate

January 6, 2015

Noutăţi, vechituri, proiecte

Dragilor, Bun gasit in noul an!

vă mulţumesc dacă şi în 2015 veţi fi alături de mine şi îmi veţi urmări postările. Am făcut o statistică şi de la an la an scriu mai puţin, deci nu am să vă promit marea cu sarea ci am să mă străduiesc să scriu cât mai mult.
Nu am să fac un bilanț al anului 2014 pentru că nu mi se pare un an reprezentativ. A fost cu bune şi cu rele, suntem recunoscători că suntem sănătoși şi împreună şi aia e. Am realizat, nu am realizat, cine e în măsură să cuantifice şi pe ce criterii? Nici în 2015 nu îmi pun mari speranțe. Să fie un an liniștit, atât îmi doresc şi să ne găsim cu toţii la finalul lui să bem o cupă de șampanie!
Acum ma uit la titlu şi parcă nu prea e în concordanță cu ce scriu, dar mi se pare un titlu ok şi am să îl las acolo.
Despre ce voiam totuşi să vă vorbesc? Despre sărbători, despre ce am făcut şi să vă încânt cu poze. Trebuie să vă spun că nu ştiu fix unde s-au dus sărbătorile anul ăsta că parcă foarte repede au trecut. Noroc că sunt eu nebună cu pozele şi că au rămas amintirile că altfel ar fi fost ca şi cum nu au fost.
Între nebunia cu cumpăratul cadourilor, trimisul cadourilor, ce mâncăm, cum mâncăm, când facem bradul, m-am pierdut şi sincer nu mi-am revenit nici măcar acum. Şi pe lângă toate cele de mai sus am avut şi încă mai am şi de predat proiecte pentru master. Asta e, dacă m-a apucat învățătura la anii mei...
Anul acesta, deşi mi-am dorit să îl fac de la mijlocul lui decembrie, am apucat să decorez casa şi să fac bradul tot pe 24 decembrie asa cum e tradiția. Şi tot anul acesta am descoperit la TK Maxx decoraţiuni din pâslă pe care sincer cred că le voi lăsa pe pereți tot anul. Prea mi se par frumoase!
Șemineul decorat. 
Fiecare cu ciorapul lui, ba chiar unii, mai norocoși, au avut câte doi ciorapi. 
În poză, pe lângă Minune se poate vedea un covoraş pe care l-am cumpărat acum mulţi ani de la un târg din Bucureşti. Îmi e tare drag, aşa că totdeauna îşi găsește loc printre decoraţiunile de Crăciun.
Cum eu cu mâncarea nu mă omor, nu m-a dus capul să fac ceva mai Crăciunesc decât acest tort. A ieşit chiar bun, dacă până şi Alin nu se mai oprea din mâncat. Nu ştiu sincer dacă a apucat a doua zi în frigider.
Bradul şi câteva cadouri. La început m-a apucat un avânt să împachetez totul "frumos" însă după ce m-am tăiat într-o hârtie am decis că şi pungile de la supermarket în care erau cadourile erau numai bune de pus sub brad.
Ziua de Crăciun am petrecut-o alături de prieteni dragi şi calzi. A fost o atmosferă ca acasă, iar lumea chiar a apreciat salata mea boeuf :) În schimb eu nu m-am mai săturat de sarmale, iar salamul de biscuiți, pregătit de prietena mea, a fost un deliciu. Şi acum îmi stă mintea la el :) 
După atâta mâncare şi pentru că a doua zi de Crăciun a nins în Arlonia, am ieşit la lac la plimbare. Foarte fain a mai fost! Ne-am bulgărit şi ne-am pozat în fel şi chip. 
Şi lângă lac e o vestită ciocolaterie, pe care nu am găsit-o niciodată deschisă. Ei bine în a doua zi de Crăciun, când prin Arlon dăduseră cu bomba nucleară, de nu vedeai nici țipenie de om pe stradă, în Habay erau magazine deschise. Mi-a plăcut ciocolateria, deşi eu nu mă omor după ciocolata belgiană. Mi-a plăcut că de Crăciun şi-au rupt din timpul lor să ne povestească despre firma lor, afacere de familie, să ne enumere tipurile de bomboane pe care le fac şi le comercializează, am văzut cum se face ciocolata. Mi-a plăcut. Aici îl găsiţi pe Ciocolatierul Jean.
De Revelion planurile ni s-au schimbat pe ultima sută de metri odată ce am aflat că alţi prieteni dragi ajung în zonă. Aşa că am plecat în Franţa, la mare, şi acolo am rămas până în noul an.
A fost super că am apucat să văd pentru ultima dată în 2014 marea. Şi nu ştiu fix de ce, dar mie mi-a plăcut la mare iarna. Nu mi s-a părut nici foarte frig, bătea vântul, dar nu să te dea pe spate. În Wissant am găsit o căsuță de vacanță albastră. Trebuia să mă pozez cu ea! 
Pentru că Alin e cu castelele, nu se putea să nu bifăm şi ceva de genul ăsta. La Ambleteuse am descoperit un fort. Semăna cu celelalte văzute în Franţa, în vară.
Şi tot acum am descoperit cum se fac selfie-urile. În prima poză ne vedeţi pe noi chinuindu-ne să stăm bine la poză, în a doua e rezultatul. Greu, taaare greu! Să apari şi tu în poză şi obiectivul vizitat...
La Wimereux ne-am mai specializat şi a ieşit un selfie cât de cât 
Plaja de la Wimereux 
Cu siguranţă vom reveni şi pe timp de vară să vedem căsuțele colorate. Mi s-au părut foarte interesante
Moara, puteţi să mă bateţi, dar habar nu am unde am fotografiat-o. Era interesant că într-un parc în Franţa am găsit o moară de vânt şi mai era şi bine conservată. A dat bine în poză, dar mai multe nu pot să vă spun. 
Ei bine, Revelionul l-am petrecut bătrânește la masă. Am mâncat şi ne-am simţit bine. Am purtat ie, chiar dacă aveam vreo trei straturi de haine pe sub ea.
La 12 noaptea am aprins artificii, din alea de pe vremuri, nu pocnitorile alea nesuferite. 
Dea a stat ca o ţarină pe tron 
Am mai făcut şi selfie 
Am decorat şi câinele, că doar trebuia să simtă şi ea că e Revelionul 
Şi ne-am pozat împreună. 
Astea au fost, dragilor, sărbătorile de iarnă. Prea devreme eu am început din nou lucrul şi deja toate mi se par că s-au întâmplat acum o lună şi nu doar acum o săptămână.
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget