Translate

March 24, 2014

Turcia - Hilton Istanbul

Dragilor,

nu aş fi scris nimic pentru că nu plătesc eu, nu sunt banii mei şi dacă nu îşi bate joc cineva de banii mei, pe bune dacă mă interesează. Însă dacă şi voi ca şi mine v-aţi întrebat vreodată cum e să stai la un mare lanț hotelier, ba încă şi unul de 5 stele, ei bine dragilor nu aţi ratat nimic.
Turcii sunt un popor primitor şi ospitalier, însă nu cred că ţine de turci ci de politicile celor de la Hilton.
Pe scurt e aşa (şi din prima ţin să precizez că mă uit la emisiunea Hotel Impossible şi probabil de aia mi-au şi atras atenția), când am intrat în camera era praf pe birou şi pe o măsuță. Nu praf de o săptămână, ci praf de vreo doua zile aşa. Am zis că probabil fiind cu sticla pe deasupra se vede mai bine praful. Apoi masa şi scaunele de pe terasă erau la fel pline de praf, da nu praf de două zile ci praf de un sezon. De obicei nu fac din astea, dar am luat un prosop alb de la baie şi l-am pus pe scaun. Apoi nimeni nu înlocuiește cafeaua, ceaiul sau apa pe care le-am consumat. Într-adevăr nu sunt de la barul camerei, ci vin cumva gratuite cu camera. În filtrul de cafea era apă, mi-am dat seama că pentru a funcționa filtrul are nevoie de mai multa apă decât pentru o cafea, dar surplusul de apă nu s-a deranjat nimeni să îl arunce. Era treaba menajerelor, părerea mea. Nu au adus alte geluri de duș, după ce l-am folosit pe cel pe care l-am găsit în cameră. Am cerut altele şi a trecut deja o zi şi nimeni nu s-a deranjat să le aducă.
Asta cu camera. Apoi în hol este o cafenea unde cafeaua are prețul dublu față de cafenelele de lângă hotel, E Hilton probabil şi de aia. Apoi pentru orice informații nu trebuie deranjați recepționerii, ci există un concierge. Țăranul din mine nu ştia asta, aşa că am stat la coadă la recepţie, apoi la coadă la concierge, care concierge în afara de taxi nu mai ştia nici un alt mijloc de transport, iar pentru el public transport era tot. Ce să îl mai întreb de obiective turistice...deja cred că îl jigneam. Practic ce făcea el era să îţi ofere bilete la spectacole, să îţi facă rezervare la vreun restaurant şi să îţi cheme taxiul. Clar Hilton nu e pentru turiști ca mine. M-am lămurit prima dată când am stat în holul hotelului şi când mulțimea de Vuitoane şi Chaneluri depășea mulțimea oamenilor din hol, iar haurul îţi lua ochii.
Probabil există şi un alt fel de călători, dar probabil eu încă nu am ajuns la nivelul ăsta şi nici nu sunt sigură că aş vrea să ajung vreodată. Eu cu ghidul după mine, cu harta, m-am descurcat şi singură fără concierge, taxiuri sau rezervări.
Şi un sfat, dacă vreți să vizitați Istanbulul nu vă căutați cazare lângă Piaţa Taksim. E frumoasă zona, dar e un oraş ca oricare alt oraş. Eu cred că am văzut străzi similare cu cea pe care stăm noi şi în Bruxelles. În plus vă trebuie două mijloace de transport în comun pentru a ajunge în zona istorica a Istanbulului. Oricum cu sfaturi voi veni într-o altă postare.
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget