Bursa benzilor desenate din Arlon

Dragilor,

dacă nu vă mai amintiți, vă amintesc eu. În luna august am fost la un Festival al benzilor desenate într-o localitate din Luxemburg. Vă spuneam atunci că toată localitatea a fost închisă şi transformată în raiul iubitorilor de BD. Tot atunci am primit un fluturaș care ne anunța că în octombrie va fi o treabă asemănătoare în Arlon. Îmi şi închipuiam măcar zona pietonală din Arlon plină de tarabe, iubitori de BD care să împânzească localitatea adormită şi cumva moartă în week-end. Emoțional eram pregătită pentru cu totul altceva. Aşa că sâmbătă când am ajuns la Sala Polivalentă (da există aşa ceva în Arlon) am suferit o cruntă dezamăgire. Poate, de fapt cu siguranţă, iubitorii de BD au fost încântați, dar noi, nişte venetici am fost dezamăgiți peste poate. Am văzut oameni cu listuţe căutând numere de BD să îşi întregească colecţia. Am văzut oameni care cumpărau BD cu trollerul. Noi însă... Nici poze nu mi-a venit să fac şi deşi aveam aparatul la mine am făcut poze doar cu telefonul, în semn de protest :)

Alin căutând ceva şi o mână de ştrumfi  

În zadar a dat Alin turul sălii de vreo patru ori. În zadar a luat cutiile expozanților la rând în căutare de ceva interesant. Practic dacă nu știai sigur ce cauți nu prea găseai. Erau şi autori care dădeau autografe. Erau şi desenatori pe care îi puteai observa la muncă. Era interesant într-o părere, dar la fel ca la târgurile de carte din Bucureşti, era o lume închisă şi deloc tentantă pentru noi. Să ne înțelegem benzile desenate aici fac parte din tradiție. Pif-urile şi ce mai ajungeau în România sunt doar vârfurile, aici sunt personaje, autori, edituri de care noi habar nu avem. Aici puștii de o șchioapă învață franceza din BD şi la adolescență au adevărate colecții pe care şi le sporesc la maturitate. Din afară fenomenul e greu de înţeles şi explicat, dar la bursa de sâmbătă am văzut fetițe de 5-7 ani care s-au dus la fix şi au cumpărat ce le-a interesat şi nu figurine, 4 la 10 euro, cum mi-am cumpărat eu. Aici în supermarket raionul de BD e mai mare decât cel de cărţi şi e totdeauna plin. E o adevărată cultură.

Aşa că noi am putut doar să bem un suc, să dezbatem fenomenul, să ne plimbăm printre standuri, să ne jucăm cu cățeii expozanților (da aici câinii pot intra peste tot) şi cam asta a fost.

Nici nu am pretenția că vreodată voi înţelege pe de-a întregul fenomenul BD chiar dacă îmi place. Aşa că mie nu îmi rămâne decât să aştept festivalul de anul viitor şi poate între timp îmi va face cu ochiul un personaj pe care să îl urmăresc. Ştrumfii sunt simpatici, dar parcă prea sunt pentru copii :) 

4 figurine la 10 euro 

Nu poţi fi niciodată prea albastră la o întrunire de BD 

Ştrumfii, Loganul albastru şi Sala Polivalentă din Arlon

Raluca