Translate

October 17, 2013

Pe şoselele din România

Păi dacă noi românii nu facem haz de necaz, atunci cine mai face? Pentru că da dragilor e un adevărat necaz să bați Europa asta aproape de la vest la est într-o zi şi să faci două zile prin România. Şi acum probabil sunteţi şi voi conștienți că România asta, aşa frumoasă, bogată şi deșteaptă cum o văd eu şi cum o vedeţi şi voi, nu e totuşi aşa de mare. Acest paradox se datorează lipsei autostrăzilor, da ce zic eu autostrăzi, lipsei oricărui drum mai acătării. Pentru că dragilor șoselele alea cu o bandă pe sens, chiar şi dacă au asfaltul perfect, sunt doar șosele cu o bandă pe sens. Şi când gps-ul îţi arată că pentru 30 de km trebuie să faci 50 de minute, te apucă plânsul pe bune.
Nu critic, că nu e treaba mea să critic, doar atrag atenţia...
La aşa viteze am apucat să fac o grămadă de poze cu telefonul. Şi pe bune că au ieşit aproape nemișcate. O fi şi ăsta un plus. Poate când promovăm turismul în România putem pune şi asta ca o bulină albă: nu ajungi într-o perioadă scurtă de timp la obiectivul X, da poți face poze cu telefonul pe traseu şi ies perfect.
Aşa şi eu nu m-am mai obosit să scot Nikonu de fiecare dată când vedeam ceva interesant. Telefonul era suficient. Şi cu telefonul am prins o grămadă de situații ciudate, unele m-au emoționat până la lacrimi, altele m-au făcut să bufnesc în râs.
Undeva prin Cluj am văzut doi cai pe mijlocul străzii, legați unul de altul, se chinuiau să meargă. Noroc că erau cumva într-o curbă şi noroc că șoseaua era noua şi nemarcată şi poate au avut noroc de șoferi care au preferat prudență şi sunt vii şi acum. Aş fi coborât să îi dezleg, da ce ştiu eu despre cai? Se prindeau ei că vreau să îi ajut? Nu am găsit nici un număr de la protecția animalelor. Am oprit, dar nimeni nu oprea. Aşa că cu lacrimi în ochi am trecut mai departe şi m-am rugat să supraviețuiască. Fugiseră probabil de undeva, iar unul din cai avea încolăcit în jurul unuia dintre picioarele din faţă, funia cu care era prins celălalt cal. Era o imagine de plâns în hohote şi de înjurat pe toţi cei responsabili, de la țăranul ăla beșit care nu știe ce comoară înseamnă să ai doi cai şi până la autoritățile corupte şi cu buzunarul pungă care nu fac legi şi nu le impun. Cel mai apropiat sat era la km depărtare, în jur câmp întins, nimeni să îi ajute. Sper, chiar sper că trăiesc acum.
La nici 5 km de cai, o haită de vreo 10 câini. La ăştia nu am plâns că nu aveam de ce. Au sărit la roțile maşinii şi am sperat că nu accidentăm vreunul. Nu am accidentat şi am trecut mai departe.

Apoi găini, gâște, rațe şi alte orătănii ce ciuguleau ceva pe șosea. Noroc că în sate se merge cu 50 la oră. Se pare că țăranii au uitat de gripa aviară şi iar îşi lasă păsările din curte libere pe drumurile naţionale. Poate dacă tot vorbim de haz de necaz astfel de indicatoare ca ale irlandezilor nu ar fi ceva greu sau costisitor de realizat. Şi aşa acolo unde drumul e foarte prost autoritățile nu se mai deranjează să îl repare, ci doar plantează indicatorul "drum cu denivelări". Cu ce ar fi diferită această situație?
Acum facem noi haz de necaz, dar în unele situații drumurile naţionale din România sunt extrem de periculoase. Pe lângă disconfortul de a merge cu 50 la oră prin toate satele şi sătucele, în astfel de situații când omul cu un căruț depășea o căruță ce avea legate două vaci e chiar periculoasă. Ce triplare, că numai ideea de triplare implică trei autovehicule. Deci despre ce vorbim aici? Eu zic că şi la 50 la oră situația asta era potențial periculoasă. 
La fel şi aceasta. Practic când aveai o căruță cu fân în faţă mergeai cu viteza cailor până se ivea o ocazie de depășire. Ce linie continuă? De obicei liniile continue sunt fix acolo unde e mai ușor să depășești şi devin discontinue acolo unde e chiar periculos să depășești, de parcă cei care le-au trasat ar fi inversat niţel regulile din codul rutier. 
V-am povestit de cai, câini şi păsări de curte, nu am găsit turma de oi ce să blocheze drumul, că făceam un fel de felicitare, cum am văzut tot la irlandezi, dar în schimb vacile mai multe sau mai puţine la număr știau să meargă doar pe mijlocul șoselei. Practic nici nu știi în situația asta ce să faci. Să claxonezi? Să încerci să te strecori? Să speri că nu se vor speria de maşină şi nu îţi vor sări pe capotă?  Şi în poza asta era finalul poveștii, pentru că la început erau chiar pe mijloc.  
Însă hazul maxim a venit într-o localitate de prin Suceava. Vreo 10 oameni ieșeau pe poarta crâșmei împreuna cu un porc. Nimic ieşit din comun. Porcu ca, câinele. Numai că s-au prins oamenii că evadase porcul şi au sărit să îl prindă. În săritură s-au dat şi cap în cap, s-au dezechilibrat şi erau să cadă şi nici nu au prins porcul, care a fugit speriat înapoi în crâșmă.
Am râs cu lacrimi şi am trecut mai departe. Mă gândesc că i-am putea prosti pe străini că astfel de lucruri fac parte din programul artistico-turistic.
Lăsând gluma la o parte, dacă măcar drumurile naţionale nu sunt scoase din sate, nu doar că viteza va continua să fie mică şi că vom ajunge din punctul A în punctul B cu viteza melcului, dar şi numărul de victime umane şi animale va crește. Mașinile devin din ce în ce mai puternice, cei care şi le permit nu au o minimă conduită la volan şi e cumva normal să îţi dorești să folosești un bun în care ai investit mii de euro şi să ajungi în câteva ore dintr-un punct în altul şi nu în câteva zile. De cealaltă parte țăranul român trebuie şi el să meargă pe undeva prin sat şi mă tem că mentalitățile se schimbă mai greu decât reușesc românii să construiască noi drumuri. Aşa că tot vor exista căruțe cu fân, tot vor exista vaci duse şi aduse de la pășune pe șosea, vor exista turme de oi păstorite pe drumuri, vor exista câini şi alte orătănii ce îşi vor face veacul pe marginea șoselelor. Astfel riscul de accidente devine extrem de mare. Aţi văzut astfel de situaţii se întâlnesc şi în Irlanda şi chiar şi prin Germania am văzut vreo două, dar la noi asta e normalitatea şi nu cred că ar trebui să fie. Voi aţi întâlnit situații amuzante pe șosele?
Raluca

2 comments:

Vulpita said...

Ai surprins exact situatia de pe soselele din Romania!
Imi aduc aminte cat de mult ne enervam cand plecam in vacante in strainatate si faceam de la Bucuresti pana la Nadlac mai mult decat de la Nadlac la Munchen (am exagerat un pic da' cam asa stateau lucrurile). La intoarcere, calvarul incepea imediat dupa ce treceam granita inapoi in tara. Cu animalele, slava Domnului nu am avut niciodata probleme desi le-am intalnit si noi peste tot, cel mai tragic era ca, odata intrati in Romania, intalneam masini accidentate la tot pasul.
Lipsa soselelor civilizate din Romania a fost motivul pentru care de multe ori practic nu am plecat la plimbare sa vedem locurile frumoase din tara, orice iesire cu masina pe drumurile Romaniei reprezenta un mare risc de accident iar noi am preferat, de cele mai multe ori sa nu ne asumama acest risc ci sa iesim cu masina doar cand era absolut necesar.
Cat am stat in Romania dar inca si acum am impresia ca nicaieri nu se moare in asa hal pe sosele cum se intampla acolo.
Si macar daca romanii n-ar fi dat bani pentru drumuri! Au platit pentru bucatile alea amarate de autostrazi de zeci de ori mai mult decat orice alt popor civilizat. Am aflat de curand ca in Germania si in Canada (si probabil ca nu numai in tarile astea doua) autostrazile se fac dintr-un strat consistent de beton armat (care, am inteles ca are costuri rezonabile iar materia prima se gaseste cu usurinta) si doar deasupra se toarna un strat de asfalt. Asfaltul, de fapt costa foarte mult, are o compozitie spaciala iar in Ro nu se face inca, trebuie importat. Cand, dupa niste ani, asfaltul se strica, atunci el este ras si inlocuit cu alt strat. In Romania, toate autostrazile au fost facute cu trei sau mai multe straturi de asfalt, fara beton armat la baza. De aceea au costat atat de mult si de aceea se strica atat de repede. In timp ce fabricile de ciment stau degeaba avand, slava Domnului materie prima destula din atatea balastiere cate exista in Ro, ei au importat pe bani grei asfalt preparat in strainatate. Dar asta nu e un lucru intamplator, a fost facut in mod deliberat, ca sa li se ia romanilor bani grei cu care au fost impovarati prin atatea biruri! Trist!
Am mai scris si eu pe blog despre experientele noastre pe soselele romanesti, comparativ cu cele din afara.
Nu stiam ca semnul cu ratuste este si in Irlanda, eu l-am vazut prima data aici in Toronto si m-a amuzat teribil :-)
Treaba cu liniile continue in zone de siguranta si cu linii discontinue in zone periculoase pentru depasiri am observat-o si noi.
Noi mai urmarim si aici stirile din Ro, zilele trecute au anuntat despre un accident cumplit petrecut intr-o curba supraveheata de o camera video, undeva prin BN daca nu ma insel. Era o statie de autobuz acolo, erau trei oameni asteptand autobuzul iar un camion cu busteni a intrat cu viteza prea mare in curba si s-a tasturnat peste bietii oameni. Doi au murit pe loc, unul singur a avut norocul sa fuga cativa metri ma departe, tatal lui nu a fost la fel de norocos. Si toata nenorocirea asta a fost inregistrata de camera video!!!
Articolul asta trebuie sa-l citeasca si sotul meu, ca sa-si bage mintile in cap cand se mai enerveaza cu astia ca cica nu merg bine pe highway, ca astia aici au construit frate la drumuri ... au o retea de autostrai in mijlocul orasului de te ia ameteala ...
Numai bine, Raluk!

Raluk said...

Sa stii ca tu ai dreptate cu asfaltul. Si sa stii ca asa cum noi doua stim, stiu si cei care ar trebui sa faca autostrazi trainice in Romania. Problema e coruptia si reaua vointa pana la urma.
Si sotul meu ii comenteaza pe luxemburghezi si ii face in tot felul. In general ei nu prea semnalizeaza si nu prea ai de unde sa stii ce vor sa faca, dar asta e nimic comparativ cu ce e in Romania. Si dupa doua vizite anul asta in Romania si-a mai domolit si sotul meu discursul.
Sa stii ca accidente se pot intampla si pe autostrada si chiar accidente cu morti, dar sunt mai rare, da si mai tragice.
Am vazut si eu aia cu bustenii si se putea intampla oriunde, mi se pare similar cu accidentul de tren din Spania unde mecanicul nu a adaptat viteza, la fel si la Bistrita.
Bine ai revenit! Iti citesc postarile, sa stii, chiar daca nu totdeauna am cuvintele la mine :)

There was an error in this gadget