V-am urat un week-end aventuros tocmai pentru că şi eu urma să am un week-end aventuros. Că nu prea am avut şi că începutul de săptămână a fost muuuult mai aventuros, o să aflaţi probabil mâine, tot de la mine. Azi vă povestesc de Bran şi de Moieciu, locuri în care am ajuns la sfârşitul săptămânii. Cum socoteala de acasă nu se potriveşte deloc cu cea din târg, nici socoteala de la Bucureşti nu se potriveşte cu cea de la munte. Eu aş fi vrut ca vineri să vizităm Castelul Bran pentru că a fost retrocedat si din câte am înţeles redecorat. Sâmbătă urma să mergem la Buşteni şi de acolo cu telecabina la Babele şi Sfinxul din Bucegi. Duminică pentru a nu ne prinde aglomeraţia ar fi trebuit să vizităm centrul Braşovului. Ce am făcut din toate astea? Nimic. Da nu mă oftic prea tare pentru că a fost totuşi o ieşire, o întâlnire cu prieteni vechi, o odihnire şi o liniştire.
Am descoperit că aglomeraţia de pe Valea Prahovei poate fi foarte uşor evitată pe autostradă, apoi prin Câmpulung şi apoi prin Rucăr. Am văzut muntele mai greu decât dacă am fi mers pe DN1, dar vă asigur că peisajul face toţi banii...
Din ciclul: avem o ţară frumoasă, păcat că e locuită, episodul 1: evitarea căruţelor pe serpentine
Episodul 2: evitarea cailor lăsaţi liberi pe şosea
Episodul 3: evitarea vacilor care umblau libere pe şosea
Şi în final Episodul 4: unitatea arhitectonică a caselor din regiune, nici una nu seamănă cu alta...
Într-un final am ajuns la Bran doar ca să aflăm că am ajuns prea târziu. La 18 se închidea, noi am ajuns la 18.15. Ghinion. Intrarea costa 20 de lei şi dacă interiorul a fost modernizat precum exteriorul totul e de bine. În afara domeniului a fost instalat un panou electronic de unde te putei foarte uşor informa în legătură cu ce poţi vizita în regiune. Şi ciudat după ce l-au folosit nişte "neîndemânatici" încă mai funcţiona.
Astea ar fi lucrurile mai puţin plăcute. Lucrurile frumoase au fost mirosul de brad, de aer curat şi de munte, faptul că tremuram de frig noaptea, de peisaj nici nu mai spun...
Habar nu am cum se cheamă florile astea, dar am descoperit că de cîte ori mergem la munte nu ratez un macro cu ele. Nu am ratat nici de această dată.
Acesta este macro cu clopoţeii mov.
Cu Dea în Cheile Dâmbovicioarei
Apropo de chei, sunt spectaculoase, intrarea costa 2 lei pentru doi oameni, preţ care mie mi s-a părut că ar trebui să fie prohibitiv tocmai pentru a nu permite intrarea tuturor idioţilor. În această categorie se includ toţi, da absolut toţi şoferii de Braşov şi în special cel care dintr-un Chevrolet roşu şi-a permis să ne depăşească pe linia continuă ca mai apoi să oprească în curbă şi să ne determine să îl ocolim tot în curbă. Apoi ar mai fi toţi grăbiţii care depăşeau anapoda şi te forţau să te dai la o parte, evident toţi din Braşov. Ori acolo se dau permise pe bază de şpagă ori sunt teribilişti care în week-end au împrumutat maşina părinţilor ori sunt extrem de familiarizaţi cu locul şi li se pare că lor nu li se poate întâmpla nimic... Nu am răspuns, ideea era că dacă în străinătate recunoşti românii după proasta creştere, în Chelile Dâmbovicioarei dacă vedeţi un şofer care conduce agresiv cu siguranţă este din Braşov. Şi vă rog nu vă inflamaţi ştiu că ne aflam în judeţul Braşov şi că probabilitatea ca cei cu numere de BV să fie majoritari. Imaginaţi-vă ce masacru era acolo...
Aşa cum v-am spus peisajul îşi merita toţi banii. Special pentru poză m-am cocoţat şi eu pe o mică creastă...
Moieciu de Jos
Alin şi Dea
Dea a găsit un alt căţel şi ne trăgea să mergem să îl cunoaștem...
Eu cu Dea, iar în spate este Moieciu. Eram într-un loc de unde se vedea destul de bine şi de frumos localitatea. Mi-a părut rău că nu doar noi am descoperit locul ăla. De ce spun asta? Pentru că pentru a face pozele la care vă uitaţi acum a trebuit să coborâm nepermis de mult şi chiar şi aşa mai apoi am descoperit că stăteam lângă nişte pamperşi folosiţi evident...
Poză frumoasă cu Dea
Trebuie să spun că pensiunea la care am stat era şi frumoasă şi curată şi bine amplasată şi extrem de ieftină. Diminețile ni le începeam în leagăn la cafea. Era o plăcere să vezi, să miroşi şi să simţi roua în timp ce savurai cafeaua.
Chiar şi pânza de păianjen era ceva de fotografiat:D
Per total a fost un week-end reuşit, dar data viitoare nu mă mai abat de la plan...
No comments:
Post a Comment