Translate

August 12, 2009

Şcoala

Ieri am fost să ne aprovizionăm de la Cora şi chiar la intrare pe trei rânduri de rafturi erau rechizitele şcolare semn că se apropie 15 septembrie. Pentru că îmi place să casc gura m-am plimbat printre rafturi. Copii de astăzi au ce nici nu am visat noi. Caiete colorate în fel şi chip. Cu desene animate sau dacă eşti adolescent şi nu vrei să recunoşti că mai tragi cu ochiul la desene, caiete cu tot felul de teme. Am găsit caietul de geografie, ştiu că l-au introdus când eram eu într-a patra, caietul de desen, caietul de dictando sau de matematică. Noi le aveam pe alea cu Lenin cu învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi şi dacă erai norocos cu tabla înmulţirii pe spate. Vă mai amintiţi învelitorile din plastic care miroseau când le cumpărai. Eu le adulmecam tot anul. Şi etichetele alea cu albastru franjurate pe margini. Ştiu că mi le scria mama că eu scriam urât - Raluca Caranfil - caiet de matematică - clasa a...-a... Şi penarele alea de lemn cu numărătoare. Musai cu numărătoare. Apoi alea din plastic albe mai lungi pe care lipeam abţibilduri ca să le personalizăm. Mai apoi la alea albe le-au pus oglindă. Tiiiiii ce distracţie era după... Dacă aveai din alea cu magnet şi cu ochi mişcători erai bazat. Ce îmi plăcea zgomotul pe care îl făcea magnetul când le deschideai sau închideai. Acum sunt trei bani la Kaufland... Sau trusele de geometrie. Le mai ţineţi minte? Îmi plăceau enorm şi le păstram ca pe nu ştiu ce. Acum le găseşti peste tot... Da mai ţineţi minte creioanele cu radieră roz? Tot mama mi le ascuţea, că se pricepea mai bine. Da ce creioane sunt acum iţi stă mintea în loc. Sau stilourile. Mai ţineţi minte stilourile? Eu am avut unul cu peniţă de aur cumpărat de mama din primul ei salariu până într-a opta. Cred că îl am şi acum, dar ţin minte că se stricase. Printr-a 10-a de Crăciun mi-a făcut Alin cadou un stilou Parker cu rezervă. L-am păstrat cu sfinţenie, deşi am primit de atunci multe alte chestii, iar anul trecut tot de Crăciun am primit unul aproximativ la fel de la Antena 3. Da ce zic eu anul trecut...acum doi ani. Şi apropo de stilouri, aţi avut din ăla mic de la ruşi cu cap de ursuleţ? Eu am avut un pix, da stilou nu. Mi-l cumpărase mama din bazar pe vremea când veneau "moldovenii". Obişnuiam să scriu cu cerneală albastră dar spre verde. Este o culoare, îmi scapă acum... Eram altfel... ce îmi mai doream să fiu altfel... Când puneam mâna pe o radieră cu miros eram fericită şi nu ştergeam nimic cu ea. Alea albe mai tari erau pentru şters cerneală... O plăcere. Eram în stare să mă uit la ele toată ora. Şi vocabularul. Vă mai amintiţi de vocabular. Cred că aveam vreo 10. Îmi plăcea egalul dintre cuvânt şi explicaţie să îl fac cu roşu.... Da ce îmi mai maimuţăream caietele, când aveam chef. Acum dacă nu aş scrie "Bună ziua" pe ştiri, de mână sau dacă nu le-aş corecta înaintea buletinului pe bune dacă aş mai scrie ceva... Acum am pixuri să mi le pun şi în cap, dar atunci dacă prindeai un pix mai funny erai şmecher. Erau alea cu apă de la ruşi sau alea metalice cu mai multe culori... Ei hai că şi pe vremea mea era fain. Şi noi ne distram şi uite că am crescut şi fără toate prostiile pe care le găseşti pe trei rânduri de rafturi aranjate la Cora... Mă întreb ce te faci cu toate dacă ai un copil şi nu îţi permiţi să i le cumperi?

2 comments:

cristinutza said...

nu iei copilul cu tine la cumparaturi :D e singura solutie ca si-asa ti se rupe inima ca nu-i poti lua anumite lucruri dar sa-l mai si vezi cum sufera in fata rafturilor :(

Raluk said...

sa stii ca ai dreptate. astazi am fost din nou la cora si rafturile alea nu sunt vizitate decat de parinti sau de parinti cu copii destul de mari cat sa stie sa nu ceara ce nu li se poate oferi. e trist. de aia sper eu sa fac un copil caruia sa ii pot oferi orice, dar in acelasi timp sa fiu rationala sa nu il rasfat...

There was an error in this gadget