Translate

July 14, 2009

Concediu - Lacul Roşu - Cheile Bicazului - Agapia - Ziua 6

Aşadar şi prin urmare după doar o noapte la, Lacul Roşu am plecat spre Văratec. Marian şi Irina fuseseră recent în zonă şi spuneau că nu o să avem probleme în găsirea unei pensiuni cu mâncare, curată şi care să o accepte şi pe Dea.
Ăsta era peisajul pe care l-am fotografiat şi noaptea. Adică ce vedeam noi de la căsuţa din Lacul Roşu. În stânga imaginii este pensiunea Teo, unde o căsuţă cu baie proprie era 65 de lei, dar erau toate ocupate.
Acelaşi peisaj din alt unghi
Lacul Roşu pe zi
Am făcut mai multe poze la lac pentru că m-am chinuit să nu apară în poză cabluri, stâlpi de iluminat şi oameni. În poza asta apare totuşi o barcă...
Stânca pe care se poate urca din Lacul Roşu. Am înţeles că traseul ar fi fost uşurel, dar după febra musculară de la Fântânele nu mă mai riscam. Poate dacă am fi stat mai mult...poate
Aici deja intram în Cheile Bicazului
Cheile Bicazului
Eu cu mâna goală după vizualizarea tarabelor din Cheile Bicazului. Nu ştiu de ce nu m-a atras nimic
Altă imagine cu Cheile, cumva de deasupra tarabelor
În poza asta îmi plac razele soarelui
Eu în Cheile Bicazului
Altă poză cu Cheile
Primul munte de după chei
În curtea casei lui Alexandru Vlahuţă de la Agapia
Acum să vă povestesc de Agapia. Iniţial am zis să ne oprim la Văratec, însă acolo erau preţurile prea mari. 200 de lei pe noapte camera dublă mie mi se pare prea mult. Aşa că am plecat să căutăm pensiunea la care au tras Marian şi Irina în urmă cu doi ani. Ceva printre pini. Am găsit-o însă nu mai avea locuri libere. Aşa ca ne-am dus să întrebăm la pensiunea de lângă. Pensiunea Anca. Acolo am şi stat. 70 de lei pe noapte şi 45 de lei de persoană pe zi masa. Ştiu pare mult pentru masă, însă noi am luat micul dejun şi cina şi sincer nu ne mai trebuia altceva de mâncare. Câte trei feluri. Dimineaţă cafea, ceai şi lapte, pâine cu unt şi gem, şunculiţe cu caşcaval şi cu roşii umplute şi clătite umplute cu omletă şi nu mai ştiu ce. Seara brânză cu smântână şi mămăligă, şniţele şi clatite. Sau ciorbă cu carniţă şi plăcintă. Sau carne cu sos şi piure de cartofi şi încă ceva. Era un adevărat festin. Sincer abia aşteptam ora mesei. Şi toate foarte bune şi toate făcute atunci şi toate făcute cu produse din curtea pensiunii. Totul foarte curat. O curte mare şi frumoasă din care ajungeai în padure. Totul perfect. Acolo am stat ultimele 3 zile.
În schimb, la Mănăstirea Agapia m-am enervat cel mai tare. În primul rând îţi cereau taxă să intri în incinta mănăstirii. Eu am văzut 12, ceilalţi îmi spun că era doar 7. Apoi după ce că plăteai, nu aveai voie cu câinele. Le-am spus că e blând, am promis că nu se cacă în florile lor. Ele nu şi nu. Aşa că am renunţat. La urma urmei e o mănăstire ca oricare alta. Am ocolit mănăstirea şi am mers la Casa lui Alexandru Vlahuţă. Nu e casa lui, e a părinţilor lui, iar Vlahuţă a locuit acolo "vremelnic". 2 lei intrarea, de care admirai două odăi şi un salon şi îţi spunea o măicuţă trei vorbe. În schimb grădina, pentru care nu plăteai nimic este foarte frumoasă. Eu am găsit-o plină de trandafiri de dulceaţă, deci mirosea divin. Aproape că îţi venea şi rupi petalele să le mănânci.

No comments:

There was an error in this gadget