Cu casa în spate

Am descoperit astăzi site-ul unor români care şi-au luat la propriu casa în spate şi au plecat într-o expediţie in jurul lumii. Nişte nebuni, în sensul bun al cuvântului, în sensul romantic al cuvântului, dacă vreţi. Nişte oameni pe care îi admir pentru simplul motiv că eu nu aş putea fi ca ei. Însă ce m-a emoţionat mai mult a fost următoarea frază - " dumnezeule, cum am putut sa ne poluam existenta cu atitea lucruri inutile" pe care am găsit-o la capitolul pregătiri. Ei bine m-a emoţionat pentru că eu cred că sunt regina nimicurilor, a mărunţişurilor nefolositoare pe care le aduni într-o casă, fără să îţi trebuiască ani întregi şi de pe care mai ştergi praful când s-o nimeri... Nu îmi fac mea culpa. Nu aş renunţa la ele pentru că prin ele mă definesc. Întrebati-mi prietenii. Toţi ştiu de colecţiile mele de broaşte, de DVD-uri şi de o mie alte răhăţişuri. Dar asta nu mă împiedică să visez măcar la o pensie pe care să o petrec călătorind cu caravana însoţită de doi collie tricolor...