Parintii mei au asistat in direct la televizor la 10-le perfect obtinut de Nadia Comaneci. Nu stiu daca influentati de asta sau de altceva m-au dat la gimnastica. Nu a fost sa fie, dar cred ca acum sunt impacati cu meseria pe care mi-am ales-o. Cand eram mica stateam cu totii in fata televizorului si le incurajam pe "fetele noastre". De cele mai multe ori plangeam cu mama cand drapelul national se ridica deasupra celorlalte si se intona imnul national.
Cu acest background in spate m-am uitat azi la stirile sportive. E Olimpiada si incerc pe cat posibil sa fiu la curent cu noutatile. Cu toate acestea, de cate ori am ajuns pe un canal de sport am dat de fotbal, chiar si astazi cand o atleta si o gimnasta au luat aurul la Olimpiada, iar fotbalistii nu au facut nimic. Am zappat si pe Euronews am dat de stirile sportive si stiti ce? nu era nimic de fotbal. Pentru ca astazi si de vreo 9 zile incoace fotbalul ar trebui sa cada pe un loc doi. Si totusi in Romania la rubrica sport (pe orice canal as fi dat) am aflat ce mecuri s-au desfasurat in liga nu stiu cata la fotbal...
Stiu sunt doar niste fetite. Le-am vazut, la Reporter Special, cum se pregatesc, ce gandesc si cum traiesc. E adevarat nu au niciodata banii lui Mutu. Nu au niciodata celebritatea lui Chivu. Habar nu avem cu cine umbla dupa ce se retrag si nici cu cine aleg sa isi uneasca destinul. Pentru simplul motiv ca nu sunt fotbalisti. Pentru simplul motiv ca iti trebuie ceva mai mult de un neuron si o punga de seminte sa intelegi ce fac ele acolo. Pentru simplul motiv pentru care daca gimnastica ar fi usoara s-ar chema fotbal. Si totusi niciodata nu am plans cand a castigat echipa nationala de fotbal ceva, dar am varsat cateva lacrimi astazi alaturi de Sandra Isbasa. Si sunt sigura ca jumatate din populatia Romaniei a planz azi. Si atunci ma intreb de ce ne pasa atat de mult de fotbal si atat de putin de celelalte sporturi???
No comments:
Post a Comment