Translate

June 4, 2014

Week-end-ul meu în poze

Dragilor,

de multe ori am spus că noi trăim pentru week-end. În timpul săptămânii parcă suntem nişte roboței, serviciu-acasă, poate dacă e chiar o zi specială, o ieșire cu colegii la un pub sau o plimbare prin piețele Luxemburgului. În schimb în week-end e deja altă treabă. Un grătar, un parc de aventuri, cumpărături, plimbări, vizitări de locuri noi, alte activități specifice timpului liber. Parcă în alea două zile vrem să facem cât mai multe, toate pe care nu le-am făcut în timpul săptămânii. Şi nu e doar cazul acum că stăm în mortul Luxemburg. Şi în Dublin era la fel şi în Bucureşti era la fel.
Aici facem aşa de multe în week-end şi eu fac aşa de multe poze că unele nu s-ar putea transforma în postări, dar aş vrea totuşi să le împărtășesc cu voi. Aşa s-a născut această postare. De câte ori voi avea un week-end prea plin, o veţi putea citi. Sper să vă placă :)
Târgul de ceramică, despre care am să vă scriu o postare mai lungă, după ce mă documentez 
Târgul Artă în Grund
Dezamăgitor, ca şi pe la noi, artiştii sunt greu de înţeles 
Târgul Artă în Grund văzut de sus 
Piaţa de vechituri din Knuedler 
Am descoperit o fântână lângă Primăria Luxemburg. O fi fost acolo dintotdeauna? Nu ştiu, eu abia duminică am descoperit-o  
Au apărut câmpurile de maci. 
Din păcate am făcut poze pe fugă, dar mie îmi plac. M-aş fi culcat acolo, dar stricam grâul omului :)
Eu pe câmp
Mai am o poză cu fundul în sus cum încercam să fac un macro cu telefonul :) Aia nu e de pus pe blog
Am smuls câţiva maci şi câteva albăstrele cu tot cu rădăcină şi le-am replantat la mine în curte. Sunt curioasă dacă vor rezista 
Aşteptându-l pe Alin la Gellen Fra
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

June 2, 2014

Luxemburg - Schengen - Muzeul European

Dragilor,

cică nu există orăşel luxemburghez mai cunoscut în lume ca acest Schengen. Şi acum sincer câţi dintre voi citind titlul postării nu v-aţi gândit măcar la 2-3 lucruri pe care le ştiţi despre acest orăşel. Primul ar fi că aici s-a semnat acordul prin care unele țări renunțau la controalele la graniţe şi facilitau astfel circulația liberă în Europa. Schengen a fost ales pentru că se află la graniţele dintre Germania, Luxemburg şi Franţa. Şi chiar aşa şi e, nici nu îţi dai seama când treci din Luxemburg în Franţa.
Acest Schengen mie una nu mi-a plăcut. Probabil dacă rămânea la stadiul din 1985 când s-a semnat pentru prima dată acordul, poate era şi pitoresc pe lângă că are un nume cu aşa o rezonanță. Aşa e frumușel, dar e cam nou şi reconstruit. Arată ca un cartier de vile din nordul Bucureștiului, evident păstrându-se elementele specifice zonei, străzile înguste şi terenurile cu viță de vie. Şi evident păstrându-se un stil arhitectonic unitar. Cu alte cuvinte, nu prea şi-au reconstruit casele după bunul plac ci au avut totuşi un stil comun. Nici nu prea le-au vopsit în toate culorile pământului.
Aşadar Schengen se află pe râul Moselle la granița dintre trei membre semnatare ale primului acord. Acestora li s-au adăugat Belgia şi Olanda, iar primul acord Schengen s-a semnat la 14 iunie 1985.
Şi că tot am vorbit de primul acord, acesta nici măcar nu a fost semnat în localitatea Schengen ci pe un vas (Princesse Marie-Astrid) care naviga pe râul Moselle.

Despre muzeu vă pot spune că e un pic dezamăgitor şi dacă nu vă plac muzeele sau nu vă place să citiți o grămadă de explicații, mai bine nu îl vizitaţi. Dacă nu m-ar fi interesat subiectul nici eu nu l-aş fi vizitat. E un muzeu atipic totuşi, iar exponatele nu sunt cele tradiţionale, ci expoziţia este formată din mărturii foto şi video şi din multe explicații.
Expoziția începe cu o istorie a localităţii Schengen. Suntem informați că primele locuințe din zonă au fost descoperite ca provenind din 5300-4900 î.H.. Făceau parte din "Cultura Ceramică Liniară", de origini Danubiene, iar numele vine de la vasele de ceramică descoperite în Schengen care aveau desene liniare. Casele acestor oameni erau orientate de la nord-vest spre sud-est, erau construite dintr-un amestec de lut cu lână, susținut de bârne de lemn. Acoperișul era din stuf. În apropierea caselor au fost găsite oase de animale atât domestice cât şi sălbatice, dar şi dovada că se hrăneau şi cu vegetale. Însă, în urma excavărilor din 1993-1994 de peste râul Moselle s-a descoperit că locuitorii din Schengen din 5300 î.H. îşi înmormântau morții în ceea ce acum aparține Germaniei.
Apoi se explică de ce a fost aleasă această mică localitate pentru semnarea acordului. Se spune că în această regiune graniţele au fost un lucru formal şi că de fapt din totdeauna cei care au trăit în această regiune nu au fost împiedicați de graniţe. Şi acum sincer, indicatorul conform căruia am intrat în Franţa se află în mijlocul unei străzi cu case. Ce făceau oamenii de acolo, treceau granița dacă voiau să se ducă la vecina să ceară o lingură de zahăr? În muzeu veţi alfa că locuitorii din Luxemburg, Lorena (Franţa) şi Saarland (Germania) vorbesc un dialect asemănător. Că locuitorii din Schengen au avut dintotdeauna vii pe partea cealaltă a Moselle-ului, adică în Germania, că sunt obișnuite căsătoriile transfrontaliere şi că toate acestea duceau către necesitatea eliminării graniţelor şi controalelor de la vamă. Schengen-ul însăși fiind un bun exemplu în acest sens.
Ce vedeţi în poză e cam tot muzeul, iar în ecranul acela în forma de cerc există o hartă interactivă cu care vă puteţi juca. Cu ajutorul ei puteţi înţelege mai bine importanța graniţelor sau scoaterii graniţelor în interiorul spațiului Schengen şi mai ales diferența dintre Uniunea Europeană şi Spațiul Schengen.
Pe lângă muzeu există o parcare, un restaurant, un loc de joacă pentru copii şi chiar o promenadă europeană.
Se vede că această localitate s-a dezvoltat în urma importanței pe care a primit-o. V-am zis deja că mai toate casele sunt reconstruite, drumurile sunt pavate, spațiile verzi îngrijite, dar asta e mai peste tot în Luxemburg. În schimb această promenadă europeană mi-a atras atenţia. E adevărat că pe malul luxemburghez la Moselle-ului există aceste promenade, unde oamenii se pot plimba, pot hrăni păsările, pot sta pe o bancă. Însă promenada de la Schengen e decorată cu multe obiecte ce țin de acord. Şi surpriză, şi România e reprezentată pe acea promenadă. Dar să o luăm cu începutul.
Primul obiect, cum ieșiți din muzeu este o bucată din Zidul Berlinului, cel care despărțea Berlinul de vest de cel de est.  
Această coloană se cheamă Stâlpul Națiunilor, iar fiecare stea reprezintă una dintre țările care au aderat la Schengen. Nu se vede din poză, dar stelele de la baza coloanei sunt umplute cu bronz, iar în ele sunt sculptate simboluri ale diferitelor țări. 
Râul Moselle 
Noi suntem în Luxemburg, iar pe partea cealaltă este Germania
Ce vă spuneam că şi România e reprezentată pe această promenadă, deşi nu este încă în Spațiul Schengen.
Guvernul României a plantat 27 de frasini pe această promenadă în cinstea aderării la Uniunea Europeană, în 2007. Fiecare copac reprezintă o ţară membră a U.E. Desigur acum sunt deja 28 de ţări membre U.E., probabil că va trebui plantat un alt frasin sau de ce nu să lăsăm guvernul Croației să planteze ce copaci o vrea pe promenadă.
Stâlpii aceştia de metal au fost amplasați pe promenadă în 1997 şi reprezintă cele 3 semnatare inițiale ale primului acord Schengen (Franţa, Germania şi BeNeLux). Dintr-un anume unghi cei trei stâlpi formează simbolul Euro.
Această "operă de artă" , aşa o descrie un ghid la promenadei, a fost construită de artistul luxemburghez Jean Bichel şi reprezintă libera circulație în Spațiul Schengen. Acele bare reprezintă fiecare din ţările ce au aderat deja la Spaţiul Schengen, iar vizitatorii sunt invitaţi să agaţe câte un lacăt de bara alocată ţării cu care rezonează ei cel mai bine. Cele mai multe lacăte erau agăţate de Luxemburg, deci cred că ori vizitatorii nu s-au prins despre ce e vorba, ori chiar Luxemburgul place foarte multor oameni. 
Acesta este muzeul
Mie mi-a plăcut, însă nu se merită o vizită în zona asta doar pentru Schengen. Eu mi-am luat un braţ de pliante şi cărţi despre Schengen şi U.E., dar doar pentru că mă interesează şi pentru că prefer print-ul, că aşa toate informațiile sunt şi online. 
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

May 30, 2014

DIY - Cutiile roşii din ratan

Dragilor,

am pus pe fb. acum vreo două zile poza cu cutiile roșii. Sincer nici nu ştiu ce m-a apucat. Doar stăm în Arlonia de aproape doi ani şi de atunci avem etajera cu televizorul şi de atunci am vrut să cumpărăm nişte cutii, să le vopsim (dacă nu găsim roșii) şi să mai ascundem în ele diverse. În Bucureşti aveam astfel de cutii, tot de la IKEA, dar nu le-am mai cărat în Arlon. Bine tot sper eu că vreodată îmi voi aduce bibliotecile cu mine şi deci şi cutiile.
În fine spuneam că de vreo doi ani aceste cutii erau pe listă, doar că nu le venise rândul. Şi când le-a venit am fost aşa de entuziasmată că le-am terminat într-o zi cu soare. Nici nu am făcut poze intermediare, aşa de repede m-am mișcat şi aşa de prinsă am fost de acest nou proiect DIY. 
De ce musai roşii? Pentru că mi se pare mie că roşu e culoarea predominantă în sufragerie. Poate datorită draperiilor roşii? Nu ştiu.
Acum pentru cei care au ceva experienţă în meștereli procesul e simplu. Pentru ceilalți am să vă vând câteva ponturi :)
Cutiile-coşuri se vând la IKEA în culoarea lor naturală, ca în poza de mai sus, dar la IKEA de aici le-am găsit şi colorate deja în alb. Am cumpărat unul aşa şi unul alb şi am experimentat.
După cum vedeţi la final nu prea e o mare deosebire între cel galben şi cel alb, ambele s-au colorat aproape la fel. 
Însă pentru coșul galben a trebuit să muncesc eu mai mult. Pentru că era deja lăcuit, l-am şmirgheluit niţel. Atenţie la etapa asta! Coşurile cică sunt din ratan. Acum nu ştiu sincer ce e ratanul în capul celor de la IKEA, dar clar nu e acelaşi lucru cu ce e în capul meu. Coşurile sunt din fâşii subţiri de lemn. Aşa că la şmirgheluire unele s-au crăpat un pic şi când am dat cu vopsea s-au rupt de tot. Apoi le-am dat cu un grund. Apoi le-am vopsit cu spray-uri cu vopsea roșie.  Ca spray eu nu am găsit mari, ci doar mici de 75. Unul acoperă un coș, dar dacă nu aveți experienţă şi nu acoperiți cu un strat uniform din prima s-ar putea să aveți locuri goale. Aşa că pentru siguranța mea eu am cumpărat 3 spray-uri şi mi-au ajuns ba mi-a şi rămas aproape jumătate din unul. 
Coşurile albe însă am zis eu că nu necesită primele două etape. Am zis că vopseaua albă va acționa ca un grund. Acum dacă am dreptate sau nu, doar timpul o va demonstra. De vopsit s-au vopsit aproape identic ca cele galbene, adică nu am realizat dacă a intrat mai multă sau mai puţină vopsea.
Cantitățile de vopsea pe care vi le-am spus mai sus sunt valabile pentru vopsirea coșurilor doar pe exterior. Ştiu lenea e cuvânt de lege la mine, da nu am înţeles de ce le-aş vopsi şi pe interior. Important e cum se vad din bibliotecă, pentru că presupun că în afară de noi nu va umbla multa lume la coşurile respective.
Acesta este locul coșurilor. 
Acum realizez că şi carpeta de pe perete e cu roşu şi am şi nişte suporturi de pahare, din Turcia, tot cu roşu.
Coşurile evident că nu au ieşit uniform, da nici nu îmi doream un produs perfect. E totuşi un produs rearanjat în casă.
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

May 27, 2014

Să ne fie teamă că suntem imigranţi?

Dragilor,

nu ştiu de ce nu prea îmi vine să vă povestesc nişte chestii roz, cu castele şi ii şi maci şi frumos pentru că eu una nu am starea asta. Ați fost la vot? Ați votat? Nici măcar nu contează pe cine aţi votat. Eu sper totuşi că cititorii mei ştiu deja că acesta este unicul mijloc de a ne controla clasa politică. Ştiu nu ne place, pierdem o jumătate de oră dintr-o duminică frumoasă pe care am fi putut-o petrece în jurul grătarului la iarba verde. Ştiu duminica e pentru relaxare în faţa televizorului şi dacă suntem cu adevărat norocoși, duminica e pentru revăzut prietenii. De aia vă întreb, aţi fost la vot?
Eu una am fost şi pentru noi, imigranții e chiar greu. Te înscrii pe o listă, stai la coadă în ploaie, din astea. Şi apoi pentru mine cel puţin e un pic mai dificil pentru că a trebuit o săptămână să mă pun la curent cu cine e Juncker şi Reding şi ăştia sunt cei cunoscuți. În fine.
Însă se pare că Europa a fost la vot şi se pare că şi-a spus opțiunea. În Germania, Franţa, Grecia, Finlanda, Danemarca, Olanda, Ungaria, Austria şi Italia au prins locuri în parlamentul european partide a căror principal punct este oprirea emigrației. Am citit un articol azi (acesta) şi sincer nu e de bine.
De acord că nimeni nu face ceva de capul lui în UE, dar şi numai faptul că aceste partide au trecut pragul electoral, unele cu procente măricele, spune multe. Europenilor li s-a luat de emigranți, nu îi mai vor în țările lor. Şi noi ce suntem?
Da, noi suntem integrați, noi avem job-uri, plătim taxe şi impozite, plătim chirii, unii mai norocoși au deja case, dar în esență asta suntem. Nu suntem de-ai lor. Şi europenii nu ne vor printre ei. Da veţi spune, unii vorbesc clar de islamici şi de marocani, noi nu suntem nici una nici alta. Dar vă întreb, în momentul în care cineva are ceva cu emigranții dintr-o anumita parte a lumii, cât de repede credeţi că îşi va extinde convingerile?
Aşadar să ne fie frică? Să stăm cu bagajele la ușă? Pe noi cine ne apără?
Ştiu nu ne-a trimis nimeni în afara ţării, dar voi ştiţi că aveți în Parlamentul României oameni care încasează bani şi care reprezintă diaspora? Îi cunoaşteţi? Ați auzit o singură lege propusă, promovată şi votată de ei?
Ei sunt cei care cică ne apără drepturile. Ei sunt cei care la o adică pot trage alarma. Ei sunt cei care ar trebui să vină în diasporă şi să întrebe de probleme. La urma urmei, din câte ştiu, PIB-ul e încă substanțial susținut de banii trimiși acasă de românii din străinătate.
Da e grav şi ce face Băsescu, e grav şi că PSD are aproape 40 la sută, dar din 2007 România nu mai e de capul ei, deşi e lăsată să creadă asta. România e parte din UE. Ne place sau nu asta e. Deja aud de posibilitatea reinstaurării vizelor pentru Marea Britanie, deja se discută de retragerea dreptului de muncă pentru anumite state forțate la începutul anului să ni-l acorde, mici probleme pentru unii, mari probleme pentru noi. Să ne bucurăm că PSD are 40 la sută şi nu PRM? Deși sincer în comparație cu partidele din Europa, PRM e mic copil.
O fi România pregătită?
Raluca

May 22, 2014

Schimb câine pe telefon - România ţara tuturor posibilităţilor

Dragilor,

nici nu vă imaginați cât mă irită subiectul, cât aş vrea să urlu din toţi rărunchii şi cât aş vrea să înjur şi eventual să dau cuiva în cap. Da mă afectează în special pentru că am un câine de 11 ani şi probabil de aici reacția mea.
Acum sper şi e posibil să fie o glumă. Vreau să cred că nici un om care a avut alături un câine timp de 12 ani nu îl poate da aşa. Da apoi cu ce e diferit de cei care îi lasă legați de gardul televiziunii cu o pungă de mâncare alături sau cei care îi abandonează pe câmp?
Da e greu să crești un câine bătrân. E al naibii de greu nu fizic ci emoțional. Când îţi amintești ce putea să facă şi ce bine v-aţi simţit împreună şi acum doarme mai toată ziua, îl ajuți să urce scările, trebuie să nu uiți să îi dai pastilele sau să îl duci la veterinar. Când ţi se strânge inima în tine doar la gândul... şi îţi dau lacrimile instant. Cum pana mea există oameni care au alte sentimente? Cum?
Cum poți să schimbi o ființă pe un bun material? Un telefon fie el și de ultima generație şi de ultima fiță e fix un cacas. E un plastic. L-ai scăpat pe jos şi te-i căcat în el. Ce îţi oferă un telefon? Nimic. Ba din contră te depărtează şi de ceea ce ai.
Eu încă mai cred că e o glumă şi că Gina din sectorul 2 are un ciudat simț al umorului şi nu că e o ființă fără suflet. Acum asociațiile pentru PROTECȚIA animalelor ar trebui să intervină. Să investigheze. Să o contacteze pe această Gina şi să vadă dacă anunțul e real. Şi dacă e să ii tragă o amendă de să îşi vândă telefonul de fițe şi pe al ei şi pe al familiei ei şi al urmașilor ca toţi să înveţe o lecție, că aşa ceva pur şi simplu nu se face. Oare Gina şi-ar da mama la schimb pe un telefon?
E pur şi simplu strigător la cer şi simt că cu cât scriu mai mult cu atât mă revolt mai mult. Auzi super ofertă, e blând şi rasă pură şi ştie câteva scheme...deci urlu pe iritare şi de neputință.
De ce unii oameni au acces la astfel de suflete când ei nu au suflet?
Raluca
Anunțul e aici. Am încercat să îi dau un mesaj să mă revolt, dar tot ce pot să fac e să scriu pe blog şi să dau share pe fb.