Translate

June 2, 2014

Luxemburg - Schengen - Muzeul European

Dragilor,

cică nu există orăşel luxemburghez mai cunoscut în lume ca acest Schengen. Şi acum sincer câţi dintre voi citind titlul postării nu v-aţi gândit măcar la 2-3 lucruri pe care le ştiţi despre acest orăşel. Primul ar fi că aici s-a semnat acordul prin care unele țări renunțau la controalele la graniţe şi facilitau astfel circulația liberă în Europa. Schengen a fost ales pentru că se află la graniţele dintre Germania, Luxemburg şi Franţa. Şi chiar aşa şi e, nici nu îţi dai seama când treci din Luxemburg în Franţa.
Acest Schengen mie una nu mi-a plăcut. Probabil dacă rămânea la stadiul din 1985 când s-a semnat pentru prima dată acordul, poate era şi pitoresc pe lângă că are un nume cu aşa o rezonanță. Aşa e frumușel, dar e cam nou şi reconstruit. Arată ca un cartier de vile din nordul Bucureștiului, evident păstrându-se elementele specifice zonei, străzile înguste şi terenurile cu viță de vie. Şi evident păstrându-se un stil arhitectonic unitar. Cu alte cuvinte, nu prea şi-au reconstruit casele după bunul plac ci au avut totuşi un stil comun. Nici nu prea le-au vopsit în toate culorile pământului.
Aşadar Schengen se află pe râul Moselle la granița dintre trei membre semnatare ale primului acord. Acestora li s-au adăugat Belgia şi Olanda, iar primul acord Schengen s-a semnat la 14 iunie 1985.
Şi că tot am vorbit de primul acord, acesta nici măcar nu a fost semnat în localitatea Schengen ci pe un vas (Princesse Marie-Astrid) care naviga pe râul Moselle.

Despre muzeu vă pot spune că e un pic dezamăgitor şi dacă nu vă plac muzeele sau nu vă place să citiți o grămadă de explicații, mai bine nu îl vizitaţi. Dacă nu m-ar fi interesat subiectul nici eu nu l-aş fi vizitat. E un muzeu atipic totuşi, iar exponatele nu sunt cele tradiţionale, ci expoziţia este formată din mărturii foto şi video şi din multe explicații.
Expoziția începe cu o istorie a localităţii Schengen. Suntem informați că primele locuințe din zonă au fost descoperite ca provenind din 5300-4900 î.H.. Făceau parte din "Cultura Ceramică Liniară", de origini Danubiene, iar numele vine de la vasele de ceramică descoperite în Schengen care aveau desene liniare. Casele acestor oameni erau orientate de la nord-vest spre sud-est, erau construite dintr-un amestec de lut cu lână, susținut de bârne de lemn. Acoperișul era din stuf. În apropierea caselor au fost găsite oase de animale atât domestice cât şi sălbatice, dar şi dovada că se hrăneau şi cu vegetale. Însă, în urma excavărilor din 1993-1994 de peste râul Moselle s-a descoperit că locuitorii din Schengen din 5300 î.H. îşi înmormântau morții în ceea ce acum aparține Germaniei.
Apoi se explică de ce a fost aleasă această mică localitate pentru semnarea acordului. Se spune că în această regiune graniţele au fost un lucru formal şi că de fapt din totdeauna cei care au trăit în această regiune nu au fost împiedicați de graniţe. Şi acum sincer, indicatorul conform căruia am intrat în Franţa se află în mijlocul unei străzi cu case. Ce făceau oamenii de acolo, treceau granița dacă voiau să se ducă la vecina să ceară o lingură de zahăr? În muzeu veţi alfa că locuitorii din Luxemburg, Lorena (Franţa) şi Saarland (Germania) vorbesc un dialect asemănător. Că locuitorii din Schengen au avut dintotdeauna vii pe partea cealaltă a Moselle-ului, adică în Germania, că sunt obișnuite căsătoriile transfrontaliere şi că toate acestea duceau către necesitatea eliminării graniţelor şi controalelor de la vamă. Schengen-ul însăși fiind un bun exemplu în acest sens.
Ce vedeţi în poză e cam tot muzeul, iar în ecranul acela în forma de cerc există o hartă interactivă cu care vă puteţi juca. Cu ajutorul ei puteţi înţelege mai bine importanța graniţelor sau scoaterii graniţelor în interiorul spațiului Schengen şi mai ales diferența dintre Uniunea Europeană şi Spațiul Schengen.
Pe lângă muzeu există o parcare, un restaurant, un loc de joacă pentru copii şi chiar o promenadă europeană.
Se vede că această localitate s-a dezvoltat în urma importanței pe care a primit-o. V-am zis deja că mai toate casele sunt reconstruite, drumurile sunt pavate, spațiile verzi îngrijite, dar asta e mai peste tot în Luxemburg. În schimb această promenadă europeană mi-a atras atenţia. E adevărat că pe malul luxemburghez la Moselle-ului există aceste promenade, unde oamenii se pot plimba, pot hrăni păsările, pot sta pe o bancă. Însă promenada de la Schengen e decorată cu multe obiecte ce țin de acord. Şi surpriză, şi România e reprezentată pe acea promenadă. Dar să o luăm cu începutul.
Primul obiect, cum ieșiți din muzeu este o bucată din Zidul Berlinului, cel care despărțea Berlinul de vest de cel de est.  
Această coloană se cheamă Stâlpul Națiunilor, iar fiecare stea reprezintă una dintre țările care au aderat la Schengen. Nu se vede din poză, dar stelele de la baza coloanei sunt umplute cu bronz, iar în ele sunt sculptate simboluri ale diferitelor țări. 
Râul Moselle 
Noi suntem în Luxemburg, iar pe partea cealaltă este Germania
Ce vă spuneam că şi România e reprezentată pe această promenadă, deşi nu este încă în Spațiul Schengen.
Guvernul României a plantat 27 de frasini pe această promenadă în cinstea aderării la Uniunea Europeană, în 2007. Fiecare copac reprezintă o ţară membră a U.E. Desigur acum sunt deja 28 de ţări membre U.E., probabil că va trebui plantat un alt frasin sau de ce nu să lăsăm guvernul Croației să planteze ce copaci o vrea pe promenadă.
Stâlpii aceştia de metal au fost amplasați pe promenadă în 1997 şi reprezintă cele 3 semnatare inițiale ale primului acord Schengen (Franţa, Germania şi BeNeLux). Dintr-un anume unghi cei trei stâlpi formează simbolul Euro.
Această "operă de artă" , aşa o descrie un ghid la promenadei, a fost construită de artistul luxemburghez Jean Bichel şi reprezintă libera circulație în Spațiul Schengen. Acele bare reprezintă fiecare din ţările ce au aderat deja la Spaţiul Schengen, iar vizitatorii sunt invitaţi să agaţe câte un lacăt de bara alocată ţării cu care rezonează ei cel mai bine. Cele mai multe lacăte erau agăţate de Luxemburg, deci cred că ori vizitatorii nu s-au prins despre ce e vorba, ori chiar Luxemburgul place foarte multor oameni. 
Acesta este muzeul
Mie mi-a plăcut, însă nu se merită o vizită în zona asta doar pentru Schengen. Eu mi-am luat un braţ de pliante şi cărţi despre Schengen şi U.E., dar doar pentru că mă interesează şi pentru că prefer print-ul, că aşa toate informațiile sunt şi online. 
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget