Barcelona prin ochii mei - 11 - Cartierul Gotic

Am să grăbesc puţin lucrurile şi deşi intenţionam să vă povestesc despre Cartierul Gotic şi cele două catedrale în postări separate o voi face într-unul singur. Am văzut că interesul vostru pentru Barcelona s-a epuizat cam când am terminat cu Gaudi. Ştiu că tot eu am spus că Barcelona e Gaudi, dar Barcelona e mult mai mult. Sunt lucruri şi locuri în Barcelona foarte frumoase şi care nu ţin de Antoni Gaudi. Aşa e şi Cartierul Gotic sau Barri Gotic, pe care l-am vizitat într-o după-amiază spre seară. Bine teoretic dacă ieşi de pe Rambla şi cauţi un local mai bun, mai neturistic şi de ce nu, mai ieftin să mănânci, ai ajuns în Cartierul Gotic. Noi ne-am plimbat de multe ori pe acolo, dar nu am scos aparatul să fac poze decât când era în scop turistic. 

Cartierul Gotic este în mare parte pietonal, deşi am văzut maşini, să spunem că aparţin celor care locuiesc acolo sau celor care fac aprovizionarea.  

Vă vorbeam de două catedrale, Catedrala Barcelonei şi Santa Maria del Mar. A doua nu cred că este în Cartierul Gotic, dar pentru că este în stil gotic şi pentru că Eliza mi-a zis că a fost construită de pescari ca o replică la Catedrala Barcelonei, am îndrăznit să le pun în acelaşi post.

Am să încep totuşi cu Santa Maria del Mar pentru că mie mi-a plăcut mai mult.  

Deşi am găsit pe net poze mai bune, din unghiuri unde se vedea mai bine, aceasta este Santa Maria del Mar 

Mi-a plăcut dantelăria.

Santa Maria del Mar a fost construită între 1329-1383 şi a supraviețuit unor incendii şi chiar unui cutremur.  

Astfel că această fereastră, care mi-a atras atenţia, a fost reconstruită în 1459, după ce a căzut la cutremurul din 1428 

Cam aşa arată interiorul

Cartierul Gotic e plin de străduţe înguste printre care te poţi rătăci cu uşurinţă. Şi cum spaniolii nu prea ştiu engleza, ori aveţi o hartă la voi, ori învăţaţi o boabă de spaniolă. 

Inscripție veche de pe o clădire 

Cam asta vezi, dacă te uiţi în sus 

Altă străduță îngustă

Aşa din străduţă în străduţă, tot căscând gura am ajuns în Piaţa Sant Jaume. Era bine venită, pentru că după atâtea străzi în care abia dacă intra soarele, o piaţă plină de soare la apus îţi schimba optica.

În Piaţa Sant Jaume se află Parlamentul Cataluniei şi Primăria oraşului Barcelona

Cea de sus este Primăria

Mi-au plăcut cum se vedeau steagurile pe cerul fără nori 

Acesta este Parlamentul Cataluniei 

Deasupra străzii Carrer del Bisbe se află acest pod, care în ghidul meu apărea ca simbol al Cartierului Gotic, eu sincer aş fi ales altceva, dar e doar părerea mea 

Apoi am intrat în Catedrala Barcelonei. Trebuie să vă spun că intrările în ambele catedrale erau gratuite, în aceasta totuşi dacă voiai tur cu ghid trebuia să plăteşti 5 euro. Eu am intrat cumva printr-o laterală a catedralei şi am ajuns în această curte cu gâşte. Cică ar fi 13 găşte, tot atâtea câţi ani avea Sfânta Eulalia atunci când a fost martirizată de romani. Eu am numărat doar 11, două cred că s-au ascuns, deşi nu prea am văzut unde.

O fântână cu Sfântul Gheorghe 

Catedrala îi este dedicată Sfintei Eulalia de Barcelona, unul dintre cei doi patroni ai oraşului.

Legenda spune că Eulalia era o tânără vigrină, ce a fost martirizată de romani, fiind expusă goală într-un loc public. Atunci, deşi era primăvară, o ninsoare s-a pornit şi i-a acoperit nuditatea. Enervaţi, romanii au băgat-o într-un butoi în care un înfipt săbii şi l-au rostogolit de-a lungul unei străzi. Corpul Sfintei Eulalia se află în cripta din Catedrala Barcelonei

Orga 

Catedrala Barcelonei în construcție

Trebuie să vă spun că nu ştiu cum de se plâng spaniolii că sectorul construcțiilor a scăzut că toată Barcelona era în schele. Toate staţiile de metrou erau în renovare, plus clădiri, plus monumente istorice. Poate nu se mai construiește nimic nou, dar de renovat se renovează masiv. 

O clădire ce aparținea arhitecților, a cărei fațadă a fost desenată de Pablo Picasso.  

De la distanţă pare că ar fi desenată cu creionul, dar de fapt sunt pietricele negre montate în forma desenului 

O fântână frumos decorată

Trebuie să vă spun că de fapt Cartierul Gotic nu e doar obiectiv turistic. Acolo am găsit cele mai faine restaurante şi cele mai interesante magazine, în ultima zi când m-am plimbat singură.

Raluca

Vremea irlandeză

Mi s-a atras atenția că am scris prea mult despre Barcelona şi vă asigur că voi continua să scriu, pentru că mai am multe de povestit, dar am şi cititori care preferă postările irlandeze. Aşa că azi am să vă vorbesc despre vremea irlandeză, să vă faceţi o părere. Mă chinui de mult să scriu aşa ceva pentru că mai toţi prietenii şi în general toată lumea care află ca stau în Dublin mă întreabă cum e vremea.
Vremea irlandeză e schimbătoare, atât de schimbătoare că în decurs de o jumătate de oră poate să treacă de la soare şi cald, la ploaie cu gheață şi iarăși soare. Ni s-a întâmplat ieri pe promenadă. În schimb vestea bună e că ploile nu durează foarte mult şi e testat că dacă te adăpostești undeva 5 minute nici măcar nu îţi murdărești pantofii şi nici nu te uzi. 

Am plecat de acasă să ne plimbăm pentru că era soare. Am luat şi aparatul să îl testăm să vedem cum fotografiază norii irlandezi 

Am făcut poze în soare şi cu golful din Clontarf. Observaţi că deja se adună norii.

Apoi am făcut o poză cu Dea, care era atrasă de un om care făcea şi el poze 

Totuşi norii nu erau amenințători aşa că ne-am continuat plimbarea 

Am fotografiat gâştele şi la scurt timp a început să picure. Până am băgat aparatul în geantă şi am trecut o stradă, ploua cu gheaţă. Până am ajuns acasă răsărise din nou soarele. Asta e vremea irlandeză :)

Raluca

Barcelona prin ochii mei - 10 - Dulciurile

Nu puteam să scriu o postare despre Muzeul Ciocolatei fără să scriu despre dulciurile pe care le-am încercat în Barcelona. Nu or avea ei spaniolii mâncăruri pe gustul meu, dar la dulciuri erau meşteri mari.

Prima trebuie să fie Crema Catalană ce se găsea în mai multe varietăţi de la băutură alcoolică ce aducea cu crema de whisky la un fel de şarlotă ce semăna cu crema de zahăr ars, dar mai consistentă. Era un desert dulce, dar nu de dat în diabet.

La un local de tapas unde plăteşti în funcţie de câte beţe îţi rămân în farfurie. Un băt parcă era 1.8 euro. Crema catalană este cea din farfurie, în mâna stângă aveam tiramisu, iar în dreapta cremă de zahăr ars. 

Apoi cel mai tare dulce în Barcelona trebuie să fie churros şi poras cu ciocolată. Este micul meu dejun favorit. Practic nişte gogoşi înmuiate în ciocolată. Ţi se dădeau gogoşile tăiate cu foarfecul şi tu trebuia să le înmoi într-o ciocolată asemănătoare ciocolatei calde. Gogoşile separat nu aveau gust de gogoşi, iar ciocolata separat era nasoală, dar împreună... 

Aşa arată localul. Pe bune dacă aş fi intrat acolo fără să ştiu ce e, dar mai totdeauan era plin. 

Astea sun churros, 

iar astea sunt porras 

Apoi tot la categoria dulciuri am să înscriu Happy Pills - un magazin de jeleuri unde îţi alegeai ce tip de flacon doreşti, în funcţie de dimensiuni costa mai mult sau mai puţin şi îl îndesai cu câte jeleuri puteai. 

 Jeleurile erau de vreo 50 de feluri. Eu cu 2 euro am mâncat jeleuri până acum o zi.  

Tot la capitolul dulciuri am să înscriu un magazin de ciocolată, cică cunoscut. Eu nu îl cunoşteam, dar în el mi-am dat seama că expresia: like a kid in a candy store se referă la mine în acel magazin. Pe lângă că era colorat şi nu ştiai la ce să te uiţi mai întâi, avea o grămadă de varietăţi de ciocolată. Cel mai mult mi-au plăcut "măslinele de ciocolată" nu sunt chiar măsline, ci au forma maslinelor. I-am adus şi lui Alin două cutii pe care evident că tot eu le-am maâncat.

like a kid in a candy store 

La final trebuie să o cunoașteți pe jumătatea mea. Ea este Diana, prietena Iuliei şi nu îi place ciocolata. Am căzut de acord ca ea să o cumpere, iar eu să o mănânc. Bun târgul?

Raluca

Barcelona prin ochii mei - 9 - Muzeul ciocolatei

La Muzeul ciocolatei din Barcelona am vrut să ajung după ce am citit pe blog la Aliceee despre el. Mie îmi place ciocolata şi mi se părea că ar merita încercat. Am mers în ultima zi şi spun că merită dacă aveţi timp. Nu este unul din primele obiective turistice pe care le-aş vizita în Barcelona, dar dacă aveţi o oră de omorât merită să încercaţi. Intrarea e 4 euro, iar biletul de intrare este o ciocolată făcută chiar acolo şi cea mai apropiată gură de metrou e cea de la Arcul de Triumf.

Muzeul Ciocolatei, am aflat de pe un pliant, este primul de acest fel din Catalunya şi a fost construit datorită membrilor Ghildei şi a furnizorilor lor. De aceea muzeul este situat într-o zonă centrală. OK sună cam ca în filmele cu Naşul, presupun că ghilda este a cofetarilor şi atunci toată treaba e puţin îndulcită :)

Nu ştiu ce vă aşteptaţi voi să vedeţi într-un astfel de muzeu, eu mă aşteptam la exponate prăfuite şi atât, ei bine în Muzeul Ciocolatei din Barcelona sunt vreo 50 de vitrine cu scene făcute în totalitate din ciocolată, mai sus este Ben-Hur.  

Pe lângă vitrinele din ciocolată, în muzeu veţi descoperi o parte din istoria ciocolatei, pe care o voi spune pe scurt şi eu aici.

Ciocolata a fost creată de mesopotamieni din boabele de cacao şi a fost folosită ca şi component de bază în sosuri şi băuturi de către civilizaţiile pre-columbiene cum ar fi Maiaşii şi Aztecii. Boabele de cacao erau măcinate şi amestecate cu apă pentru a produce o varietate de băuturi, dulci şi amare, de care se puteau bucura doar nobilii şi clericii.

Astăzi ciocolata se face din boabele de cacao ale arborelui de cacao tropical, denumit Theobroma, ce se cultivă în America Centrală şi în Mexic, dar se încearca cultivarea lui peste tot în zona tropicală. Boabele prajite şi fermentate au un gust amar, iar rezultatul este cunoscut direct ca şi ciocolată sau ca şi cacao. 

Astăzi ciocolata nu mai e produsă doar din boabele de cacao ci este o combinaţie între cacao, grăsimi, zahăr şi alte ingrediente. Deseori ciocolata este turnată în forme, iar cele mai populare sunt Iepuraşul de Paşte, Moş Crăciun şi inimioare pentru Valentine's Day. Există şi băuturi produse din cacao, denumite chiar cacao sau mai pe înţelesul tuturor, ciocolată caldă, ce datează încă de pe vremea maiaşilor şi aztecilor. Parcă altfel bei o ciocolată caldă ştiind asta :)

În fotografia de mai sus este Arcul de Triumf din Barcelona, turnat în ciocolată. Vitrinele muzeului sunt organizate pe mai multe secţiuni. Eu am descoperit secţiunea Desenelor Animate şi secţiunea Barcelona.

Asterix şi Obelix din ciocolată

Cuvântul Ciocolată provine din limba aztecilor din Mexic, el este derivat din cuvântul xocolatl, care e o combinaţie de cuvinte: xocolli ce înseamnă amar şi atl ce înseamnă apă. Aztecii asociau ciocolata cu zeiţa fertilităţii, Xochiquetzal.  

Banca cu pacheţelul unui copil care pe lângă sandvici ar trebui să conţină şi ceva dulce, ciocolata:)

Arheologii au descoperit urme de ciocolată pe pereţii unui vas maiaş, ceea ce înseamnă că maiaşii beau ciocolată încă de acum 2600 de ani. De-a lungul timpului ciocolata a fost folosită mai mult ca băutură. Denumită xocoatl a fost deseori combinată cu vanilie sau piper şi mai apoi cu fructe sau miere. Se credea că poate combate oboseala. În 1689 Hans Sloane a creat prima ciocolată cu lapte ce se vindea la început doar în farmacii. Primii care au produs ciocolată au fost Fraţii Cadbury. 

Coridă din ciocolată

Ciocolata a fost un bun de lux în toată perioada pre-columbiană, iar boabele de cacao au fost folosite şi ca monedă de schimb. Aztecii aveau un sistem în care un curcan costa 100 de boabe de cacao, în timp ce un avocado costa trei boabe.

Şopârla lui Antoni Gaudi, din ciocolată

În acest moment, cu aproximaţie, două treimi din ciocolata ce se consumă în întreaga lume sunt produse în Africa de vest, iar aproape jumătate din aceasta este produsă pe Coasta de Fildeş. Acum preţul poate varia de la 500 de lire la 3000 de lire pentru o tonă de ciocolată. Pentru a putea ţine pasul cu fluctuaţiile preţului, fermierii apelează chiar şi la sclavi. Se crede că 90 la sută din plantaţiile de cacao de pe Coasta de Fildeş erau lucrate de câtre sclavi.

Recoltarea boabelor de cacao este un proces delicat. Întâi tulpinile ce conţin boabele de cacao sunt recoltate, apoi boabele şi cu învelişul ce le înconjoară sunt rupte de pe tulpini şi sunt aşezate în containere pentru a fermenta între trei şi şapte zile. Procesul de fermentare dă boabelor de cacao gustul de ciocolată. Apoi boabele sunt uscate pentru a nu mucegăi, dacă vremea permite, la soare. 

Apoi din boabe se extrage miezul ce este prăjit şi astfel se topeşte untul de cacao şi se produce un fel de lichior de ciocolată.

Don Quixote de la Mancha în luptă cu Morile de vânt

Lichiorul de ciocolată poate fi de trei feluri. Solid, din care se produce ciocolata folosită în patiserie, untul de cacao poate fi scos cu ajutorul preselor hidrauluice şi rezultă cacao sau untul de cacao poate fi transformat în ciocolata de consum.

Reclame vechi la ciocolată

Lichiorul de ciocolata poate fi combinat cu untul de cacao pentru a crea diferite tipuri de ciocolată: ciocolata neagră - zahar, unt de cacao, lichior de cacao şi câteodată vanilie

ciocolata cu lapte - zahar, unt de cacao, lichior de cacao, lapte sau lapte praf şi vanilie

ciocolata albă - zahar, unt de cacao, lapte sau lapte praf şi vanilie

Ton şi Jerry din ciocolată

Cea mai bună ciocolată neagră conţine cel puţin 70 la sută cacao, în timp ce ciocolata cu lapte poate avea până la 50 la sută cacao. Ciocolata albă conţine aproximativ 30 la sută cacao

Eu cu Minnie Mouse şi Sponge Bob

Tin Tin din ciocolată

Desenul animat UP în care un bătrân foloseste nişte baloane pentru a-şi muta casa pe un munte

Sagrada Familia din ciocolată

Bicicletele publice foarte folosite în Barcelona

Fântâna Canaletes de pe Rambla

Sfântul Gheorge omorând balaurul

O formă pentru turnarea ciocolatei.

Din cafeneaua ce se află lângă muzeu se pot observa nişte cofetari cum învață tainele ciocolatei. Am stat şi eu preţ de un minut şi i-am privit. Părea spectaculos ce făceau acolo.

Raluca