Franţa - Strasbourg - Piaţa, piețele de Crăciun

Dragilor,

de la început vă spun că Strasbourgul e genul meu de oraş. E un oraş viu şi în ciuda postării anterioare, e un oraş plin de oameni şi de activități. Poate vă e greu să credeţi că eu laud un oraş din Franţa, dar aşa e. Strasbourgul mie mi-a plăcut foarte mult. Nici nu credeam că atât de aproape de noi e o zonă atât de frumoasă şi atât de diferită de Luxemburg... Şi nu doar Strasbourgul, toată Alsacia e pe inima mea. Mă minunam chiar şi eu cu fiecare casă pe care o vedeam, cu fiecare sat pe care îl traversam şi cu fiecare stradă pe care treceam, iar de Crăciun Strasbourgul e super. Totul e decorat, sunt vreo trei târguri în centru, oameni peste oameni, veseli, vin cald bun, ciocolată caldă alsaciană...o minune, oameni pe străzi, chiar dacă magazine închise, străzi luminate, vitrine frumos aranjate... Nu veţi regreta dacă veţi ajunge de Crăciun în Alsacia, în Strasbourg. Sper să mai ajung şi să spun același lucru despre Strasbourg şi în timpul anului, nu doar de Crăciun.

În primul rând Strasbourgul e foarte bine dotat cu parcări. Cu puţină cercetare pe net găsiţi exact parcarea de unde aveți nevoie să ajungeţi şi chiar de Crăciun, parcarea de lângă Catedrală era deschisă şi am găsit locuri în toate zilele, la toate orele. 

Noi am luat ca reper Catedrala pentru că citisem eu că în jurul ei este cel mai mare Târg de Crăciun din Strasbourg, dar voi puteţi merge oriunde vreţi, în funcţie de ce doriți să vizitaţi. 

Apoi în Strasbourg, da nu cred că doar aici, găsiţi, chiar şi de Crăciun, hoteluri deschise şi mai ales hoteluri la preţuri decente. Noi am dat 50 şi ceva de euro pe noapte cu tot cu câine. E mai mult decât decent şi nu cred că e cu mult mai ieftin în timpul anului. Noi am preferat un hotel la marginea oraşului, de fapt în sud, pentru că aveam maşină şi pentru că oricum dacă intram într-un restaurant Dea rămânea în maşină. Voi puteţi alege un hotel central.  

Strasbourgul m-a fascinat. Chiar dacă în primele zile pe 25 şi 26 decembrie nu prea am avut ce face numai să te plimbi pe străzi şi să admiri arhitectura sau vitrinele şi tot era o ieșire din cotidian. Şi aşa cum am scris în postarea anterioară, cu un plan bun Strasbourgul este oraşul ideal pentru a petrece Crăciunul.

Strasbourgul este capitala provinciei Alsacia din estul Franței şi probabil că aţi auzit de el destul de des în legătură cu drepturile omului pentru că la Strasbourg se află Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dar şi alte instituții europene, ba chiar o parte a Parlamentului European. 

În 1988 centrul Strasbourgului a fost clasificat ca fiind monument UNESCO. A fost de altfel primul centru al unui oraş care a primit această onoare. Aşa că nu o spun doar eu aici sau doar cei care au ajuns în Strasbourg. Frumusețea centrului măcar, dacă nu frumusețea întregului oraş, e recunoscută şi apreciată.

De Crăciun cu atât mai mult, orașul se transformă. Nu există vitrină să nu fie decorată, nu există fațadă să nu fie luminată.

Primul Târg de Crăciun s-a organizat în Strasbourg în 1570 şi a fost totodată primul târg de Crăciun din Franţa. De aceea i se spune cel mai vechi târg de Crăciun din Franţa şi eu zic că anii au trecut cu folos peste târg. 

Tarabele sunt asemănătoare celor din Trier însă produsele sunt ceva mai ieftine. Mă refer la decorațiuni, pentru că vinul fiert, cârnații, gofrele, castanele sau ciocolata caldă aveau cam aceleași preţuri peste tot, în Germania, Luxemburg sau Franţa, la Strasbourg. 

Pe lângă decoraţiunile specifice de Crăciun, am găsit în centrul Strasbourgului magazine frumoase de decorațiuni pentru casă. Nu mi s-au părut scumpe, dar nu mi-am luat pentru că nu prea se potrivesc stilului casei de acum. 

Ce mi-a plăcut la Strasbourg şi la Alsacia a fost că am găsit multă ceramică. Știți deja că ceramica e pe sufletul meu şi că îmi place de mor, fie ca decorațiuni fie chiar ca obiecte folositoare în casă. Mie una îmi plac pentru brad decorațiuni din lemn, dar am descoperit la Strasbourg unele din ceramică foarte frumoase şi ochioase. Nu ştiu dacă nu erau prea grele pentru brad...

Cert este că în faţa unei astfel de tarabe cu decoraţiuni pentru brad nu poţi rămâne indiferent. Am văzut oameni care îşi cumpărau de la 10 decoraţiuni în sus. Bine şi preţurile erau de 1-2 euro la unele decoraţiuni, faţă de 5-6 în Luxemburg. 

Cei care au fost la târgurile din Germania sau Franţa ştiu deja aceste locomotive. Pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba... sunt de fapt nişte tarabe unde se vând castane coapte. În România nu mă omoram după castane, dar într-un astfel de târg, alături de un vin fiert eu zic că merg.

Nu ştiu cum e atmosfera în Norvegia sau Finlanda sau unde e casa lui Moş Crăciun, dar cred că seamănă mult cu ce se întâmplă în Strasbourg. Dacă aveți vreun gând pentru anul acesta, aici este site-ul lor. Eu una nu am regretat. Acum că ştiu cât de aproape e de mine şi cât de frumoasă e zona, plănuiesc să mă întorc să văd şi vara. :)

Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
P.S. Nu am scris nimic de Strasbourgul cu câine. Trebuie să vă spun că am văzut foarte mulţi câini în Strasbourg şi trebuie să vă spun că în afară de restaurantele mai arătoase peste tot se intra cu câine. Eu am văzut câini de talie mică şi la McDonalds. În Pieţele de Crăciun nici nu mai zic, era plin. Din păcate deşi am mers cu Dea nu am luat-o peste tot cu noi. Ea merge foarte greu, şi-a mai rupt şi o unghie şi se oprea din mers, nici nu poate merge pe distanțe lungi şi este şi un câine mare care când se așează ocupă mult loc. Dar Dea a încercat toate parcurile pe care le-am văzut, toate spațiile verzi şi oricum s-a bucurat că nu am lăsat-o acasă. E o bătrânică simpatică :D

Crăciunul în deplasare, da au ba? Câteva sfaturi

Dragilor,

ştiu tradiția conform căreia Crăciunul se petrece în familie, acasă printre cei dragi. Ce te faci totuşi dacă nu ai cum să ajungi acasă? Bine acum dacă privim strâmb şi vorbim drept, şi noi stăm într-o casă, deci am fi putut petrece Crăciunul în casă, dar cumva fără prieteni şi fără familie, doar în trei ni se părea niţel depresant. Aşa că încă de pe la mijlocul lui decembrie ne-am tot gândit unde să mergem?
Pentru că vedeţi voi, în zona asta de sărbători totul e închis. Da totul. Până şi restaurantele. Deci e un pic riscant să pleci undeva fix de Crăciun.
Am studiat problema şi la îndemnul cuiva am ales Strasbourgul. Am citit că e decorat frumos şi că sunt mai multe Târguri de Crăciun deschise în perioada aceea şi chiar dacă totul era închis un cârnat şi o ciocolată caldă să îţi potolească foamea găseai la târg.
Toate bune însă într-un Târg de Crăciun, fie el şi cel mai frumos din lume, nu poţi sta mai mult de 2 ore. Ce poţi face mai mult? Câte tarabe să vizitezi şi să fotografiezi? Câți cârnați să mănânci? Şi cât vin fiert sau ciocolată caldă să bei? Ziua are 24 de ore, hai 8,9 chiar 10 dormi, da restul?
De aceea scriu această postare, ca dacă cumva la anu sau peste mulţi ani vă aflaţi în aceeași dilemă să alegeți în cunoştinţă de cauză.
Strasbourgul e un oraş super şi poate fi pentru cei mai puţin pretențioși un oraş perfect pentru a petrece Crăciunul. Numai că în Strasbourg ca şi în alte oraşe trebuie să plecați cu un plan bine pus la punct.
Planul de a sta în hotel, la TV, cu un mic dejun şi o cină e prost. Da ştiu, oricine vrea să se odihnească după un an întreg, dar pentru mine, pentru noi asta nu e odihnă. Să stau o zi întreagă în pat la TV mi se pare chinul maximal. Nu doar că nu mă odihnesc, dar mor de draci că trece vremea pe lângă mine. Aşa stau doar dacă sunt răcită, gripată, mă dor oasele şi îmi lipsește cheful de viaţă. Dar dacă sunt sănătoasă ce scuză am?
Ştiu, poate am atins orgolii cu ultima frază, dar aşa sunt eu. Da par mai molcomă, mai lipsită de nevoia de mişcare, dar eu una nu lâncezesc niciodată.
Acestea fiind spuse, noi am plecat la Strasbourg fără nici un plan. Contrar obișnuinței mele. Nu ştiu sincer ce a fost în capul meu. Şi după prima noapte, după primul mic dejun pe care l-am luat pe la ora 12 într-un fast food chinezesc, nevoia unui plan se simțea mai ceva ca oricând.
Noroc că în holul hotelului am găsit un stand întreg cu pliante. De câte ori nu m-au salvat aceste pliante??? Noroc că aveam net şi că unele atracții aveau site-uri la zi inclusiv cu programul de sărbători.
Pe 25 am ajuns, am vizitat orașul, ne-am minunat, dar pe 26 decembrie? Pe 26 chinezi la mic dejun, căscat gura prin oraş, bifat un muzeu tare simpatic, mâncat într-un restaurant şi mai simpatic şi cam aia e. De pe 27 deja era altă poveste. Lumea revenea la normal. Despre toate vă voi povesti în postări aparte. Ce voiam eu să vă sfătuiesc cu această postare e:
1. Să vă informați şi să vă documentaţi dacă aveți ce să faceți într-un oraş de sărbători. În Luxemburg de exemplu mori în stradă, că nu doar că nu te vede nimeni, da nu ai ce face. Totul e închis.
2. Căutați un oraş viu, un oraş care sărbătorește Crăciunul, un oraş care nu se închide total de sărbători.
3. Chiar şi într-un oraş viu să vă faceți rezervări din timp la hotel, dar mai ales la restaurante. Noua mâncarea din Târgul de Crăciun nu ne-a ajuns.
4. Să vă faceți un plan clar pe zile cu ce vreţi să vizitaţi şi să verificați dacă atracțiile respective sunt deschise de sărbători.
5. Să căutaţi un hotel central, ca să puteţi bea şi voi un vin fiert, dar şi un hotel cu camere mari. Noi am găsit camere minuscule şi nu ne-a ars să stăm prea mult în cameră. Ştiu de obicei noi nu facem mofturi referitoare la mărimea camerelor. De obicei ne ghidăm pe principiul că în camere doar dormim. Atâta timp cât hotelul are internet, parcare şi ne primește cu Dea totul e ok. Ei bine de Crăciun, mai ales dacă totul e închis, găsiţi o bere sau un suc şi un sandwich peste tot, dar dacă camera e mică parcă nu îţi vine să stai, oricât de faine sunt programele la TV.
6. Alegeți opțiunea cu mic dejun. Noi de multe ori alegem fără mic dejun sau dacă micul dejun se plăteşte preferăm să căutăm ceva în oraş. Ei bine de Crăciun cum nu sunt deschise patiseriile sau chioșcurile de unde să îţi iei un corn e bine să pleci la umblat pe străzi cu burta plină. Deci chiar dacă micul dejun se plăteşte, chiar dacă vi se pare o sumă ce nu reflectă calitatea acestuia, eu vă îndemn să luați şi micul dejun.
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

Belgia - Durbuy iarna

Dragilor,

nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu îmi pornesc foarte greu motoarele anul acesta. M-am cam obișnuit să nu lucrez deloc în perioada sărbătorilor şi să stăm toţi acasă, să ne viziteze prietenii sau să mergem noi în vizită şi în locuri noi. Îmi amintesc totuşi cu dor anii în care lucram la radio şi aveam de ales între Crăciun şi Revelion pentru că inevitabil una dintre aceste "sărbători" mă prindea în radio. De altfel colegii mei, foștii mei colegi au postat pe facebook poze din redacții şi mai, mai că mă apuca dorul. Numai că îmi amintesc că în acea perioadă îi invidiam pe cei care aveau liber toată perioada, aşa că acum când sunt unul dintre ei nu am de ce să mă plâng.
Să revenim deci. Să ne revenim.
Aşa cum spuneam şi în alte postări sunt restantă cu povestiri şi cu poze de dinainte de Anul Nou, chiar şi dinainte de Crăciun. Ştiu poate nu vă mai arde de Piețe de Crăciun şi de oraşe decorate, dar eu una nu vreau să mă despart deocamdată de atmosfera sărbătorilor de iarnă. De altfel încă mă mai bucur la vederea decorațiunilor vecinilor, încă mai am brad în casă, încă îl mai aprind şi intenționez să fac toate astea până pe la sfârșitul lui ianuarie...
Așadar dacă nu vă place şi vreţi să rupeți atmosfera sărbătorilor ca un plasture vă rog să nu mai citiți în continuare :) Eu sunt adepta obișnuirii treptate deci iată:

În Belgia, Luxemburg, Germania şi cred că şi Franţa piețele de Crăciun s-au deschis încă de pe la începutul lui decembrie. Aşa că nu mai era o mirare că oriunde te duceai dădeai nas în nas cu o piaţă de Crăciun. 

Cum cu puţin timp înainte de Crăciun au venit în vizită pe la noi prieteni buni am zis că să le arătăm şi lor minunile belgiene şi luxemburgheze. Cum Piaţa de Crăciun din Luxemburg v-am arătat-o acum am ajuns în Belgia, mai exact la Durbuy.

Trebuie să vă spun că Durbuy ăsta pe care l-am vizitat de vreo trei ori, dar am scris despre el doar de două, o dată aici şi a doua aici, este un oraş formidabil. Nu încetează să ma uimească şi nu încetez să descopăr cotloane noi şi locuri noi de care spre mirarea mea şi în ciuda faptului că este cel mai mic oraş din lume, am parte la fiecare vizită. 

Acum l-am găsit decorat de sărbători, avea un ditamai Târgul de Crăciun în centru şi era mai plin de oameni decât l-am văzut oricând. Nu ştiu dacă v-am spus în primul articol despre Durbuy, dar în acest mic orăşel nu se intră cu maşina. Sunt parcări la marginea oraşului şi pentru a ajunge în oraş nu îţi dai chiar sufletul de cât de mult ai de mers. Şi spun asta eu, care nu mă mișc nici 100 de metri degeaba. Numai că în ultimul week-end înainte de Crăciun, când am ajuns eu în Durbuy, parcările erau pline ochi. Cea de lângă oraş era inaccesibilă, iar în cele mai îndepărtate cu greu găseai un loc. Totuși am găsit şi am descoperit că în perioada Târgului de Crăciun exista un microbuz care făcea legătura între parcare şi centrul orășelului. Super a mai fost.

Spuneam că îmi place Durbuy pentru că de fiecare dată descopăr locuri noi în ciuda faptului că e un oraş mic. Acum am descoperit o casă transformată în magazin pe modelul Cărtureşti din centrul Bucureștiului. Pentru cei care nu ştiu despre ce vorbesc, în fiecare cameră tot ce vedeai era de vânzare.  Adică sunt păstrate caracteristicile fiecărei încăperi, dar de exemplu eu am fotografiat bucătăria. Acolo puteai să cumperi de la dulapurile de bucătărie, până la căni, tacâmuri sau chiar lichid de vase. La Cărtureşti de exemplu, pentru că este totuşi la bază o librărie, în bucătărie pe lângă soba splendidă găseai de cumpărat cărţi cu rețete, borcane cu condimente şi alte minuni trebuincioase în bucătărie... spatule, linguri de lemn sau chiar decorațiuni... (soba nu se vinde, am recitit şi cam asta se înţelege)

Îmi place conceptul şi mi-ar place să am aşa o casă... 

Îmi plac aceste decorațiuni simple. Ghirlande de lumini așezate pe florile decorative. Mi se par mai în ton cu un orăşel medieval cum se vrea a fi Durbuy. 

Şi tot la capitolul noi descoperiri, pe o străduță mică, pe care sunt convinsă că am trecut de fiecare dată când am fost la Durbuy, am găsit o căsuță albastră. Până şi perdelele de la geamuri sunt albastre. Mi-a plăcut mult. I-am făcut o poză (sau mai multe), dar m-am şi pozat eu în faţa casei. Aşa de mult mi-a plăcut.

Din câte mi-am dat eu seama în orice anotimp, pe orice fel de vreme Durbuy e un orăşel de vizitat dacă ajungeţi în partea asta a Belgiei. Fie că faceți kayak, beți o bere locală sau doar vă plimbați pe străduţe, vă garantez că aveți ce face în cel mai mic oraş din lume :)

Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

Trier - Porta Nigra

Dragilor,

această Poartă Neagră ce se află în Trier m-a fascinat de când am văzut-o prima dată. Pare altceva în peisajul unui oraş germanic şi când am aflat că datează de pe vremea romanilor am rămas profund şi pentru totdeauna îndrăgostită de ea.

Poate nu toată lumea mă înţelege. Sunt oraşe care îmi plac pe de-a întregul, dar sunt şi monumente care îmi produc o oaresce emoție. E posibil ca dintr-un oraş să îmi placă doar un monument. Îmi place Trierul cam tot, bine cam tot însemnând centrul, dar îmi place foarte mult această poartă.

Cum la Trier cred că am fost de vreo 10 ori până acum, nici măcar eu nu pot să îmi explic de ce nu am vizitat vreodată poarta. Numai că i-a venit timpul, am vizitat-o şi pot spune că îmi place şi mai mult după vizitare.

Așadar datează din perioada romanilor, Trierul a fost de fapt capitala acestei părți a Imperiului Roman şi se zice că e cel mai vechi oraş din Germania. Apoi poarta a fost transformată în biserică, iar mai apoi datorită sacrificiului unui singur om ce şi-a făcut adăpost în poartă aceasta mai există şi astăzi. Poarta Neagră din Trier are o istorie de peste 2000 de ani. Vă puteţi așadar imagina de ce când am văzut-o prima dată m-a emoționat şi de ce de atunci de câte ori o văd e ca o sărbătoare.

Poarta Neagră făcea parte dintr-un sistem de patru porți ce străjuiau orașul roman. Poarta Neagră se afla la nord, Poarta Albă la est, Poarta din Mijloc la sud şi Poarta Faimoasă la vest alături de podul roman construit peste râul Moselle. Este cunoscut faptul că romanii trasau într-o localitate două drumuri importante, de la nord la sud şi de la est la vest. Poarta Neagră este singura care a supraviețuit din cele patru porţi ale oraşului Trier.

În Evul Mediu porțile romane nu au mai fost folosite ca porți, iar cărămizile şi alte materiale de construcţii din porți au fost folosite la construirea caselor. 

În 1028 călugărul grec Simeon şi-a făcut din Poarta Neagră o locuinţă, salvând astfel poarta. După moartea lui Poarta a fost transformată în mănăstire.

În 1902 Napoleon ordonă ca toate mănăstirile din Trier să fie demolate, dar după o vizită în 1904 în Trier decide ca Poarta Neagră să îşi reia funcționalitatea din vremea romanilor.

Atunci Poarta a fost renovată şi i s-au reconstruit turnurile.

Din 1986 Poarta Neagră face parte din Monumentele Unesco.

Eu vizitând Poarta

Poarta Neagră se află în aceeași formă de pe vremea lui Napoleon şi deşi maşinile nu mai circulă pe sub poartă, ea este așezată paralel cu una dintre cele mai circulate artere din Trier. Din cauza poluării şi a gazelor de eşapament piatra din care este construită poarta s-a înnegrit şi s-a erodat. În ciuda acestui fapt Poarta Neagră se află într-o stare destul de bună având în vedere că a fost construită în 186 d. H. 

Poarta Neagră din Trier are doua etaje şi toate se vizitează. Prețul unui bilet este de 3 euro.

De la "ferestrele" porții se vede o panoramă frumoasă a Trierului şi a zonei pietonale.

Pe wiki puteţi vedea o machetă a porții în vremea romanilor, aici.

Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

Prima postare pe 2014

Dragilor,

mi-a revenit şi mie cheful de scris şi sper să nu mă părăsească până nu termin această postare. Am vrut să vă povestesc despre locurile frumoase pe care le-am vizitat, dar am postări din urmă ce așteaptă să fie publicate şi de care îmi era lene să mă apuc.
Așadar azi nu vă povestesc cu poze, ci vă povestesc cu sentimente şi cu semne şi cu starea de bine care m-a înconjurat de sărbătorile astea, chiar dacă eram departe de cei dragi.
M-am tot temut că sărbătorile în doi vor fi depresante, dar până la urmă am realizat că deşi eram înconjuraţi de oameni eram tot noi doi, în fine noi trei, dacă o socotim şi pe Dea. Şi să ştiţi că mie mi-a plăcut asta. Poate era timpul să ne înțelegem din priviri, poate era timpul să acționăm ca un întreg... Şi aşa a fost. Ne-am plimbat mult, ne-au plăcut aceleași chestii, ne-am uimit la aceleași chestii, am vrut în aceleași locuri. Nu ne-au trebuit ca de obicei discuții şi parlamentari şi argumente şi puncte de vedere. Am mers peste tot pe unde ştiam că ne va face plăcere să mergem. Cred că de fapt ăsta e secretul, să nu pierzi niciodată din vedere întregul.
Apoi vă tot vorbeam eu de semne. Ne-a plouat de ne-a rupt, practic am avut o singură zi fără ploaie, dar când a trebuit să vizităm un castel şi era de mers pe jos, ploaia s-a oprit, când trebuia să ne plimbăm prin Strasbourg, ploaia s-a mai domolit şi am putut face chiar poze cu aparatul mare şi pretențios, când am plecat spre Revelion pe drum ploaia a fost cumsecade, prin Lille ne-a lăsat să ne plimbăm în voie, iar la întoarcere şi de atunci tot plouă noaptea sau în perioade când nu ne deranjează.
Apoi tot zic eu că există o forță, există destinul nu ştiu fix ce există. Ei bine eu am plecat în Franţa atât de Crăciun, cât şi de Revelion cu inima îndoită. Nici acum nu mă omor după Franţa, nu este una dintre țările mele favorite, dar mi-am mai domolit discursul. Am văzut că atât de aproape de mine este o parte a Franței absolut încântătoare. Am descoperit că Strasbourgul nu e mort ca Luxemburgul şi că e un oraş în care mi-ar plăcea să trăiesc. Ziceam eu aşa ceva înainte? Să trăiesc în Franţa? Da de unde... Apoi am descoperit că francezii ne sunt foarte asemănători. Că în fundamentul lui francezul e român şi viceversa. Da tot sunt "strângători", tot au birocrație, tot au chestii care mă scot din sărite pentru că ştiu că englezii nu le au, dar parcă eu una sunt mai tolerantă. Poate în sfârşit mi-a venit şi mie mintea la cap şi încep să accept că asta e realitatea. Sunt aici, am o tonă de avantaje că sunt aici şi acest mic dezavantaj, că sunt înconjurată de francezi. Şi apoi ce aşa dezavantaj e ăsta? Cunosc persoane încântate de cultura, tradițiile şi stilul de viaţă franțuzesc. Deci nu e de depresat, e de luat inima în dinți şi trăit fără frici în suflet.
Apoi am descoperit că oamenii se schimbă sau poate că eu m-am schimbat. Că ceea ce cândva îmi plăcea acum nu îmi mai place şi că am dificultăți mari în a ascunde chestia asta. De firea mea sunt o persoană deschisă şi ţi-o dau verde în faţă fie că îţi place fie că nu. Am descoperit că nu e prea bine nici chestia asta. Am descoperit că într-o prietenie se fac compromisuri, se mai înghite în sec şi se mai trece mai departe. Şi dacă ne-am lua de fiecare chichiță nu am avea nici un prieten.
Şi apropo de prieteni. Anul 2014 va fi anul în care prietenii mei (sau poate şi eu) îşi vor schimba locul. Unii se vor apropia de mine, alții se vor duce în locuri faine şi aşa voi avea şi eu ocazia să reajung în acele locuri. Trebuie să țin pumnii strânși pentru multă lume şi le urez tot norocul din lume anul acesta.
Așadar dragilor, nu ştiu cât m-am făcut înţeleasă, dar ştiu că simțeam nevoia să pun toate astea pe hârtie, fie ea şi virtuală. Puțintică răbdare şi mă apuc pe așternut povești.
Vreau să vă urez tuturor un an 2014 excelent! Să fie cel mai bun an din viața voastră, să vi se îndeplinească toate dorințele şi să vă realizați toate planurile! Cum am făcut o cifră rotundă pe Facebook, vreau să vă mulţumesc că îmi sunteţi aproape, că mă citiți şi că mă aduceți cu picioarele pe pământ de cele mai multe ori.
Raluca
P.S. Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro