Târgul de Crăciun aproape perfect - Trier Christmas Market

La Trier am plecat cumva împărțită între experiențele anterioare şi ceea ce citisem pe internet. Piața de Crăciun din Trier este cea mai veche din Germania, pentru simplul motiv că Trier este unul dintre cele mai vechi orașe din Germania, deci nu avea cum să mă dezamăgească. Din păcate, şi acesta poate fi un sfat pentru toţi cei care vor să viziteze piețele sau târgurile de Crăciun, spun din păcate am mers la Trier sâmbăta. Am înțeles că în week-end vin turiști din Germania, din Franța şi din Belgia şi piețele tradiționale se transformă într-unele comerciale. Prețurile urcă, aglomerația e mare, necivilizaţia şi mai mare. Şi tind să cred că aşa este pentru că Târgul de Crăciun din Luxemburg, de altfel foarte cochet şi mai puţin vizitat în timpul săptămânii, în week-end se umple de lume. 

Să vă lămuresc de la început de ce am zis aproape perfect. Pentru că deşi am găsit şi decorațiuni şi mâncare şi dulciuri şi vin fiert bun, prețurile erau enorme. 23 de euro pentru o decorațiune din lemn pentru bradul de Crăciun mi se pare enorm sau 70 de euro pentru un spărgător de nuci de 10 cm, iarăși enorm. Aşa cum probabil știți deja eu voiam decorațiuni de brad şi mai puţin vin şi mâncare, dar ca un târg să fie complet trebuie totuși să existe şi mâncare şi vin fiert. La mâncare şi băutură prețurile nu mi s-au părut mai mari decât în alte părți. 

Aceasta este doar o parte din Târgul de Crăciun de la Trier. Sunt cumva două pieţe legate între ele. Sper deosebire de Saarbruken, Târgul din Trier a fost foarte ușor de găsit. Am parcat în centru într-o parcare subterană şi de acolo pe o stradă pietonală nu aveam cum să ratăm târgul. Deşi recunosc am avut şi un ghid local, care ştia târgul şi care ne-a dus la cele mai faine căsuțe, din cele 95 existente. 

Aceasta capră cu doi iezi se mişca. De fapt toate căsuțele nu erau doar din lemn decorate cu brazi, aveau tot felul de figurine, tot felul de desene. Erau interesante şi doar de privit. 

Catedrala din Trier.

Trebuie să vă spun că e a doua oară când mergem în Trier şi de fiecare dată am stat la o coadă enormă la intrarea în oraş şi de fiecare dată ne-a prins ploaia. Aşa şi sâmbătă, dar după o ploaie torențială a ieşit soarele şi a luminat foarte frumos catedrala. 

Aşa de plin era târgul. Îmi place faţa tipului, cred că şi în Germania sunt unii care cred că le ei sufletul, dacă le faci o poză :) 

Genul acesta de căsuță, l-am găsit şi în Saarbrucken şi în Luxemburg şi în alte târguri. Am găsit din păcate doar denumirea în engleză: angel chimes 

O căsuţă pe care tocmai aterizase Moş Crăciun 

Eu şi prietenul meu, Spărgătorul de Nuci  

Noi doi în mijlocul târgului din Trier cu căni de vin fiert. Când termin de vizitat târgurile vă arat colecția mea de căni :) 

Câteva standuri cu decorațiuni, turtă dulce sau bomboane (aveau 5 tipuri de bomboane cu lemn dulce). Decorațiunile din centru sunt cele care mi s-au părut scumpe, între 13 şi 30 de euro :(

Târgul pe înserat.

Pe lângă vin fiert am mâncat un fel de clătite din cartofi, cică şi ele tradiționale. Cam uleioase mi s-au părut dar probabil datorită lor vinul fiert nu şi-a făcut efectul asupra mea. 

La final am lăsat această casă. Mi se pare super. Era plin Trierul de astfel de case. 

De fapt m-a convins orașul acesta că merită o vizită amănunțită. Vă spun doar că a fost fondat în anul 16 îH, iar în timpul lui Cezar se numea Augusta Treverorum, fiind capitala provinciei ce se întindea până la Atlantic şi până în Maroc... 

Raluca

Raluca şi mascotele

M-am prins ieri în timp ce selectam pozele pentru postarea despre târgul de Crăciun de la Trier că mie îmi place să fac poze cu mascote. Nu că îmi place, da văd că am o grămadă de astfel de poze. Să o luăm cronologic.

În 2010 la Prater în Viena l-am aşteptat pe Alin să se dea în diferite jucării alături de acest claun :) 

În acest an pe 9 mai s-a organizat Ziua Europei la Dublin la care a participat şi România. Când să plec am văzut la intrare mascotele Campionatului de fotbal din Polonia. Nu am ratat o poză. 

Prietenul meu, în mărime naturală. L-am găsit în cel mai frumos magazin de păpuși din Dublin, dintr-unul dintre cele mai cochete mall-uri din Dublin

Tot în Irlanda, la Dalkey l-am găsit pe ursul polar din reclama de la Coca Cola. Evident l-am tras de nas şi apoi m-am tras în poză. 

Într-unul dintre cele mai mari mall-uri pe care l-am văzut în viaţa mea, la Blanchardstown. Într-o zi de vară am găsit dinozaurul din imagine. Era mov cu picățele, aproape că era de neratat :)  

Am ajuns în Luxemburg şi a trebuit să mergem la Ikea, doar că dimineaţa prietena mea postase pe facebook o poză cu o pălărie identică. Puteam să ratez momentul? 

La Târgul de Crăciun din Trier l-am găsit pe Spărgătorul de Nuci. E un personaj tradițional în Germania, am să vă povestesc pe larg despre el şi despre alte tradiții întâlnite aici.  

La Piaţa de Crăciun din Luxemburg, într-un colț l-am găsit pe Omul de zăpadă. Vreo 5 oameni s-au oprit să putem noi face această poză, apoi au făcut şi ei poze cu Omul de zăpadă :)

Un personaj, ce reprezintă o firmă de panificație din Luxemburg, ce a participat la Parada de Crăciun din Luxemburg. L-am întâlnit când ne îndreptam spre parcare...evident l-am tras în poză :)

Asta e până acum.

Sper că v-am descrețit frunțile pentru toată săptămâna. 

Vă urez să trăiți săptămâna aceasta la maximum!!!

Raluca

Tradiţii de Crăciun

Trăim într-o vreme tare nebună, când ce era sfânt pentru părinții noştri sau pentru strămoșii noştri acum e luat în derâdere. Suntem prea mari pentru a mai merge cu colindul. Suntem prea deștepți pentru o urătură tradițională.  Mai ştiţi voi ce e ăla buhai?
Eu mi-am petrecut copilăria în comunism. Ştiu de Moş Gerilă şi încă mai cred că portocalele apar doar de Crăciun. Poate nu eram lăsaţi să ne mai accesăm tradițiile, dar ştiu sigur că fiecare casă, fiecare familie şi-a creat mica ei tradiţie. Astfel, de pe facebook, (că doar de unde altundeva?) am aflat că cei mai mulţi îşi împodobesc bradul pe 24 decembrie, de Ajun. Tot atunci vine şi Moş Crăciun. La români nu am văzut ca la americani, de exemplu, să deschidă cadourile de la Moş Crăciun pe 25 decembrie, dar nici să îi lase moșului lapte şi prăjituri.
Tradiţiile româneşti mă atrag, numai că totdeauna am spus că sunt prea mică, apoi prea mare să merg cu colindul sau cu steaua. Spre rușinea mea nu am mers niciodată cu colindul ca prietenii mei. Nu ştiu acum, dar când eram eu mică veneau colindători aproape toată seara de Ajun. Cu Steaua sau cu Pluguşorul nici nu mai zic.
Acasă am o carte în care sunt descrise în amănunt toate aceste obiceiuri şi tradiţii, numai că e acasă, aşa că am să încerc, cu ajutorul Domnului Google să vă descriu câteva obiceiuri românești autentice. Mai ales noi românii din străinătate suntem atraşi de tot ce nu putem avea :)
Din păcate în orice carte veţi găsi că prima tradiţie e Ignatul :(. Eu nu mănânc porc oricum, dar cred că tradiţia asta s-a păstrat printre români, cu sfinţenie :).
Apoi vine Colindul, fără miştouri de genul Hruşcă e tatăl colindelor, omul cu ler (chiar ce e aia ler?), românii au colinde foarte frumoase, însă extrem de triste. Cei care merg cu colindul se presupune că vestesc Naşterea Domnului, aşadar colindele sunt mai mult religioase în România şi mai puţin pe bază de clopoței şi brazi şi Moş Crăciun.
Undeva tot de Crăciun este tradiționala Împodobire a bradului. Nu zâmbiţi că cică e chiar tradițională.  La început brazii erau împodobiţi cu fructe şi dulciuri, în România obiceiul acesta a apărut în secoul XIX, deci destul de recent, aş spune eu.
Tot de Crăciun se merge cu Capra. În vechime cei care mergeau cu Capra le urau celor vizitaţi ca anul care vine să fie unul bun în ceea ce priveşte animalele.
Şi tot de Crăciun se merge cu Steaua. E un obicei cu tentă religioasă, e legat de steaua care a vestit Nașterea Domnului celor Trei Magi de la Răsărit.
Aproape de Revelion se merge cu Pluguşorul. Nu cred că e poezie mai cunoscută decât Pluguşorul acesta. În general e o urătură de an nou bun, de recolte bogate.
Că tot vorbirăm de Urătură, în Moldova sau poate doar în Iaşi, Pluguşorul e Urătura. "Mergi cu uratul?" trebuie să vă sune cunoscută întrebarea asta :)
Ultimul, dar nu cel din urmă, obicei este Sorcova. Dacă gazdelor li s-a urat să le fie recoltele bogate şi animalele sănătoase, Sorcova urează sănătate, bogăţie şi prosperitate.
Acestea sunt obiceiuri românești din perioada Crăciunului pe care le moștenim de la moși strămoși şi care mi-ar plăcea să nu se piardă. 
Legat de poza care ilustrează acest articol, tot pe facebook e o vânzoleală acum, o competiție dacă vreţi între cei care împodobesc brazi de plastic şi ceilalți cu brazi naturali (chiar voi aţi împodobit bradul? vecinii mei au brad de aproape o săptămână şi am văzut că nu sunt singurii). Eu mi-am expus părerile, dar  mi se pare că e dreptul fiecăruia să aleagă. Nu ştiu de ce în ultima vreme în România nu se mai acceptă opinia celuilalt. Se ajunge până la jigniri între cele două tabere, fiecare fiind convins că are dreptate şi trebuie să îl convertească pe celălalt. Sper ca măcar perioada sărbătorilor să îi mai îmbuneze pe români.
Aşadar dragilor vă urez de pe acum un Week-end liniştit alături de cei dragi!!!
Raluca

Speranța de a mă întoarce în România se micșorează pe zi ce trece

Când am participat la prima întâlnire cu românii din Irlanda toţi mi-au pus întrebarea: ai venit aici să rămâi sau te vei întoarce în România? Atunci am glumit că oamenii nu vor să se încurce cu alți români care vor sta o perioadă scurtă în Irlanda, nu vor să îşi pună speranțele, să lege prietenii, ca totul mai apoi să continuie pe Skype. Mi se părea o prostie, sincer, dar oamenii ăia aveau dreptate. Pe unii i-am dezamăgit, dar mai toţi mi-au înțeles motivele de a pleca din Irlanda. Revenind la întrebare, o bună bucată de vreme nu am știut ce să răspund. Îmi era dor de România mea, de părinții mei şi prietenii mei şi colegii mei şi lucrurile familiare mie care totdeauna vor însemna România mea. Pe de altă parte eram fascinată la propriu de ce vedeam zi de zi în Irlanda, de civilizație, de modul frumos în care au rezolvat probleme cu care se confruntă România de 20 de ani şi vă reamintesc că în urmă cu aproximativ 10 ani între Irlanda şi Irlanda de Nord treceai cu pușca la tâmplă, ba un român venit în Dublin acum 20 de ani ne povestea că prin centru se circula cu căruța, ba târgul de cai din centru a fost închis acum doi ani. Piața mare şi frumoasă care a rămas în locul lui nu aduce cu nimic din ce era acolo în urmă cu doi ani. Eram indecisă. Ăsta trebuie să fie cuvântul, oricât de urât sună el.
Apoi nu ştiu cum şi de ce, am decis că vreau înapoi în România. Că vreau să îmi vorbesc limba, că vreau să am căsuța mea pe un deal al Iașului, că vreau să îmi am prietenii şi colegii şi evident părinții alături. E frumos, prea frumos chiar, în străinătate, da eu vreau acasă. Acesta este scopul pe care mi-l mențin şi zilele astea, mai ales că mutarea în Belgia m-a convins că lucrurile în România nu sunt chiar de netrăit.
Însă în ultima săptămână de câte ori deschid facebook-ul mă trântește pe spate valul de ştiri proaste, realitatea din România. O prietenă însărcinată în luna a 8-a întreabă cum e cu nașterile la o Maternitate din Bucureşti. Şi a aflat: cât sunt șpăgile şi cui trebuie să i le dea, cât trebuie să dea ca, copilul să îi fie adus în cameră, cât trebuie să dea să primească o rezervă cu două paturi, cât trebuie să dea ca în acea rezervă să poată veni şi soțul ei, ce trebuie să îşi aducă de acasă să nu plece atât ea cât şi copilul cu boli. M-am crucit, nu mai spun că săraca aproape că plângea în mesajele pe care le-am schimbat după, nu mai voia să nască şi o înțeleg perfect. Ce m-a nemulțumit e delăsarea, comentariile de genul îndură acum că pleci cu o minune din spital sau îndură acum că în doi ani uiţi şi faci altul. Nu dragilor, nu îndură nimic. Minunea e a ta şi o iei acasă indiferent de condițiile din spital, da nu ar fi mai bine ca o minune să nu fie umbrită de condițiile din spital?
Apoi, tot pe facebook, o prietena îmi arată un afiș al Operei Române din Iaşi renovată şi redeschisă de curând. Nu ştiu exact da parca era ceva de Andrei Şerban. Îmi spune că va fi super, se ducea să îşi ia bilete, ca omul normal de la Agenția Teatrală, aia de la cub. Două ore mai târziu vine şi îmi spune că toate spectacolele sunt vândute. Măi să fie. Toate, toate? Toate până în martie. Bun Andrei Șerban ăsta şi da e o fiţă să mergi la Operă, da nu cred că ieșenii care se îmbulzeau la inaugurarea Palasului vor acum la operă. Vin totuși şi eu din Iaşi, hai să fim serioși, nu s-au culturalizat acu cu toţii.  Apoi am aflat. Ai o pilă bună, ai bilete la operă. Cum? Aşa cum aţi auzit. Biletele la operă se dau pe pile. Mi s-a făcut pielea de găină, iar revolta era în gât gata să iasă afară, noroc că vecinii mei nu ştiu înjurăturile în română.
Păi din cauza sistemului ăsta de pile am plecat eu din România. Din cauza faptului că nu ştiam să merg cu sutele în buzunar şi să le plasez cui trebuie, eu dădeam șpagă în văzul lumii, eu eram cu gura mare...
Şi brusc mi-am amintit, ca şi cum un văl s-ar fi luat de pe ochii mei şi traiul frumos în România mea e dur amenințat de traiul din România lor, în care eu nu mai am loc, în care eu nu ştiu să îmi fac loc.
Pentru ca eu (sau oricare alt român din străinătate) să mă întorc e o singura variantă: să am bani de să plătesc să nu văd lucrurile astea. Să găsesc un om cu pile şi să îl plătesc să am şi bilete la operă şi să nasc unde trebuie şi cum trebuie şi eventual să nu mă îmbolnăvesc şi să îmi facă diferite acte... Păi dragilor eu (sau oricare alt român din străinătate) nu mă pot întoarce în România pentru că nu îmi ajung anii de muncă cinstită într-o ţară civilizată, ca să trăiesc civilizat în România.
Raluca

Târgurile de Crăciun din Stainfort şi Luxemburg

Aşa cum promiteam nu am mai mers pe autostradă în drum spre Luxemburg şi am găsit un târg de Crăciun, cat de tradițional poate fi un Târg de Crăciun din această regiune, care vă amintesc nu e în Germania ci în Luxemburg. Mie sincer mi-a plăcut mai mult decât cel de la Saarbruken, dar nu pot să le compar pentru că e ca şi cum aş compara mere cu pere.
Târgul de Crăciun din Stainfort era unul micuţ, cu maximum 12 căsuţe în care se vindeau decorațiuni (fericirea mea), dar se vindeau şi d'ale gurii. Se vedea că era un târg mic, toată lumea se cunoștea cu toată lumea, copii jucau prinsa printre picioarele noastre, tarabele cu decorațiuni aparțineau celor din sat, oamenii se salutau, iar toată atmosfera mi-a plăcut enorm.

Ce m-a surprins e că deşi aşa cum am spus probabil că organizatorii nu se așteptau la vizitatori, parcarea era aproape şi era accesibilă, adică până şi noi ne-am prins unde putem parca. Asa arăta piața din apropierea parcării 

Acestea sunt standurile

Cam aşa arăta în interior. Pentru că nu mergeam pregătită să fac poze aveam doar aparatul mic la mine, iar pe întuneric e tot ce poate să scoată :)

Pe de altă parte, în Luxemburg am fost şi eu încântată de ce am găsit. Nu ştiu câți dintre voi ştiu orașul,  nici eu nu îl ştiu, dar sunt mai multe târguri de Crăciun. În postarea anterioară am fotografiat târgul de la Place d'Armes, care era şi acum deschis, dar unde nu am mai mers pentru că mi s-a părut foarte fain târgul din Place de la Constitution. Am găsit tot ce am avut nevoie şi decorațiuni şi vin fiert şi supă gulaş şi mai ales kurtos colac, alături de românii noştri. M-am bucurat că i-am văzut şi că aveau succes şi că luxemburghezii mâncau ceva românesc, chiar dacă nu e tocmai tradițional românesc. Mi-a plăcut explicația de pe căsuța cu colaci în care nu se vorbea de Transilvania sau Valahia, cum am văzut în Italia şi Austria, ci despre România. Kurtos colac era descris ca fiind din România, chiar dacă într-o parte aveau şi o plăcută cu dolce di Transilvania, mi s-a părut a fi italiană, numai limba asta nu o vorbesc cei din Luxemburg :)

Aşa arăta târgul de departe, asta pentru cei care au mai trecut prin Luxemburg, poate îşi dau seama exact unde este

Cu o supa gulaș şi cu vinul fiert şi evident cu Dea care s-a așezat peste tot şi a trebuit spălată în aceeaşi seară 

Cănuțele de vin fiert şi Kurtos colac 

Cănile de la toate târgurile pe unde am fost pot fi luate acasă. Costă un euro sau cel mult doi. De la Saarbruken mi-am luat două, dar la Luxemburg numai în acest târg erau trei feluri aşa că panicată nu mi-am luat nici o cană. Poate mai ajungem totuși :)

Moş Crăciun la un vin fiert 

Căsuţa cu Kurtos colac 

Una dintre căsuţele cu vin fiert 

Pub-ul irlandez

Nu aveau Guinness ci cafea irlandeză şi Jameson. 

Chiar trebuie să vă spun că am băut Winter Jack şi mi se pare o maaaaare porcărie. Nu aruncați cu pietre pentru că în primul rând nu îmi plac băuturile alcoolice, deci gustul meu e neantrenat, iar în al doilea rând eu am băut un păhărel cu frișcă. Nu ştiu dacă fix combinația asta e cea norocoasă... Era grețos de-a dreptul.

Căsuțele cu decorațiuni şi mâncare. Din păcate oricât de pornită aş fi fost nu mi-am luat nimic. Tot văd pe facebook poze de la târgurile din Germania unde se găsesc nişte jucării din lemn. Am văzut şi eu la târgul din Stainfort, dar nu m-au prea atras, plus că erau şi foarte scumpe.

Tot aştept un târg din Germania 

Aşa arată târgul din stradă

Deocamdată pot spune că pentru o săptămână pofta mea de târguri a fost satisfăcută. 

Dacă mai ajung undeva vă mai spun :)

Raluca