O zi fără băutură în Irlanda

Azi în Irlanda este Vinerea Mare sau pe limba lor Good Friday şi nu ştiu cum o fi în alte ţări, dar azi în Irlanda nu se comercializează băuturi alcoolice. Şi ca o paranteză toate magazinele din cartierul meu sunt închise, fie ele frizerii, spălătorii şi altele care nu au legătură cu băutura. E printre altele şi zi liberă, dar să ne întoarcem la băutură.
O zi la jumătate de an, că aceeaşi metodă se aplică şi în prima zi de Crăciun, când irlandezii nu îşi pot cumpăra băutură. Eu inițial văzându-i pe vecinii mei care şi-au cumpărat trei baxuri cu bere am zis că nu se comercializează băutură până marţi încolo, dar nu cică doar azi.
Acum mă întreb şi eu aşa: irlandezii sunt percepuți de toată lumea ca fiind mari bețivani, chiar mă întrebau prietenii câţi am văzut dormind prin șanțuri. Şi da, am văzut şi cel mai oribil e că beau şi femeile, dar luat la întreaga populație a cartierului meu sau a zonei unde mă învârt eu, bețivanii sunt cam unul la lună. La mine în cartier, că în centru sau în zona pub-urilor ce or fi chiar nu ştiu.
Aşadar irlandezii sunt beţivani şi totuşi în Irlanda două zile pe an nu se vinde băutură. Ştiţi ce înseamnă asta? Pub-uri închise sau goale, nu ai voie cu băutură pe stradă, nu ai voie să bei într-un loc public, birouri sau mai ştiu eu ce.
Acum România, aţi văzut şi din postarea anterioară, este percepută ca ţara hoţilor şi păduchioșilor. Noi ce să închidem, măcar două zile pe an?
Raluca

Românii sunt...

Iarăşi trebuie să mă scuz, dar de data asta nu a fost vina mea. A fost vina blogului că m-a anunţat că mi-am depăşit spaţiul alocat pozelor şi că ori mai şterg din ele ori îmi cumpăr mai mult spaţiu. Şi prima fază a fost să mai şterg din poze. Şi am vrut să șterg din anul 2007 când am început eu să scriu pe blog, după ce am trecut de pe 365 sau ceva, blogul de pe yahoo. Numai că m-am uitat pe poze şi e o adevărată istorie în spatele lor şi sincer cred că eram mai fâşneaţă în 2007, ca să nu spun mai deşteaptă. Şi frazele se legau altfel şi subiectele erau altfel, dar pe de altă parte şi viaţa era altfel. Era 2007 şi nu se va mai întoarce oricât am vrea, nu că era mai bine, da toţi eram mai tineri şi Dea era mai tânără...în fine.

Tot despre timp vreau să vă vorbesc azi, nu despre timpul care trece în zadar ci despre un timp petrecut cu folos. În noiembrie aflam de la Mircea Badea cam cum ne vede google. Ne vede pe noi, pe români. M-am indignat preţ de un minut, dar apoi viaţa a continuat neschimbată. Am zăbovit doar cât să fac nişte print screen-uri în ideea că vreodată voi face o postare pe blog cu chestia asta.

Aşa se face că în noiembrie 2011 pe google românii erau păduchioși sau proşti

În orice limbă ai fi căutat rezultatul era acelaşi. În engleză eram proşti, urâţi şi nepoliticoşi. Nu intru în detalii, cum ajunge google să îţi propună asemenea căutări, dar e de ajuns că cineva a gândit o campanie (sau vorba lui Alin a mânărit nişte rezultate) şi la şase luni diferenţă se vede o schimbare.

Acum dacă dai o căutare pe google cu românii sunt, rezultatele sugerate vor fi deștepți, educați şi frumoşi. Mai apoi vin nespălați şi hoţi rezultate care în noiembrie nu apăreau, ceea ce înseamnă că probabil cineva a lucrat de partea ambelor tabere :D

În engleză românii sunt deştepţi, frumoşi şi inteligenţi :D

Postarea asta nu are legătură cu mine, în afară de cele patru căutări nu am mai căutat niciodată pe google românii sunt, dar cineva a căutat, de fapt mulţi cineva au căutat şi uite că acum, măcar pe google faţa românilor s-a mai spălat niţel. 

Aşa cum am spus e şi o campanie online cu toată treaba asta. Site-ul le merge greu şi mie mi s-a blocat, dar puteți căuta pe google şi vedeţi ce face exact campania.

Raluca

You have been un-clamped by the irish leprechaun

Şi Irlanda are probleme cu parcările, nu în sensul României, ci în sensul în care parcări sunt, dar nu ar fi unde trebuie. Pe scurt irlandezul vrea să se dea jos din maşină fix în magazin, dacă se poate, iar cele 5 sau 6 parcări din centru sunt totdeauna mai departe de unde vor ei să ajungă sau sunt foarte scumpe (în jur de 12 euro pe zi). Aşa se face că parchează pe stradă. În Dublin există locuri de parcare şi pe stradă şi automate unde poţi plăti parcarea. Cred că e ceva în jur de 2 euro pe oră. Am auzit cazuri de oameni care s-au trezit cu roţile blocate după doar două minute de parcare neplătită. Şi am înţeles că pentru ați recupera maşina se plătesc nişte sume măricele.
Ei zic că cei care se ocupă de blocarea roţilor sunt nedrepţi, dar mă gândesc aşa. Parchezi maşina şi calculezi cât ai de stat în locul respectiv. Şi ca să nu depășești timpul pui un euro sau doi în plus pentru încă jumătate de oră de parcare. Poate îi pierzi, dar măcar stai liniştit că nu ţi se vor bloca roţile.
Ei nu, irlandezii pun de obicei mai puţin şi merg la risc. Le blochează roţile sau nu. Am înţeles că prima etapă e doar blocarea roţilor, apoi e ridicarea maşinii şi că această a doua etapă, evident, e mai scumpă.
Faţă de Bucureşti, unde nu există parcări şi ţi se ridică maşina de pe stradă, eu aş spune că este o îmbunatățire ca de la cer la pământ, doar că irlandezii nu au fost cu toţii în România şi chiar dacă ar fi conștienți că se poate şi mai rău, ei se confruntă cu blocarea roţilor. Aceasta este duşmanul lor de moarte.
În fine, procedeul de blocare a roţilor se cheamă clamp şi se traduce cu (conform google) a fixa sau a strânge.
După ce am studiat problema blocării roţilor am înţeles de ce sunt o grămadă de oameni care stau în maşină în parcare. Pe promenadă sunt două parcări şi zilnic văd măcar 5 oameni în maşină. Şi de 7 luni mă chinui să înţeleg de ce mai conduc până pe promenadă ca apoi să stea în maşină. Prima explicaţie ar fi că aşteaptă comanda de la take away. A două că mănâncă în maşină în pauza de masă. A treia că aşteaptă pe cineva. Toate au fost confirmate, doar că sunt unii care stau în maşină toate cele 45 de minute cât o plimb eu pe Dea. Şi nu ies după comanda de mâncare, nu mănâncă şi nu vine nimeni la maşina lor. Mă rodea curiozitatea rău de tot, dar în week-end am găsit răspunsul. Eu ies cu Dea pe la 11-12-13 depinde de zi, ei au pauza de masă de la 12 sau de la 13. Cum în zona Clontarf sunt destule birouri, zic că cei care stau în maşină sunt în pauza de masă. Poate nu îşi permit nici take away sau poate vor pur şi simplu să se odihnească, după masă în maşină, în parcare. Problema e că nu vor să plătească parcarea. Aşa că stau în maşină şi când văd dubiţa celor care blochează roţile pleacă. Am văzut faza şi e pe bune. Apare o dubiţă albă cu o inscripţie ceva cu mov pe lateral şi subit toată parcarea se goleşte :)
Revenind la roţile blocate, cum era de aşteptat au apărut grupări Robin Hudiene care fac dreptate printre şoferii ale căror roţi au fost blocate. În ultima săptămână mai mulţi dublinezi s-au trezit cu roţile deblocate şi cu un mesaj lipit de parbriz, similar cu cel din poză: Aţi fost eliberat de piticul irlandez!!! ar fi traducerea în română.
Nu ai roata blocată, nu plăteşti. E foarte simplu.
Deocamdată doar radiourile au primit astfel de poze şi dezbat subiectul. Nu am văzut nimic pe TV, dar mă aştept să apară. Vă ţin la curent dacă apare vreo ştire sau dacă îl vor prinde pe piticul irlandez :D
Raluca

Molly Malone contemporana

Acest articol era plănuit de mult, numai că tot nu îi venea rândul, dar după articolele citite prin ziarele românești despre Dublin şi despre Molly Malone am zis că timpul lui este acum. Aşa că mi-am luat aparatul cu mine când am fost prin centru şi le-am fotografiat pentru că Molly Malone există şi azi. Nu vine scoici şi melci, ci vinde fructe, dar există.

Controversa că era prostituată sau nu, rămâne deschisă, însă eu cred că e ca şi treaba cu moldovenii sau cu negri. Moldovenii între ei, dacă îşi mai spun moldovene nu se supără, dar dacă un bucureștean, de exemplu, le spune moldovene...să vezi ce le ies scântei. Aşa şi cu Molly, dacă un irlandez poate face glume pe seama lui Molly, tu ca român nu prea poţi. E simbolul lor neoficial...în fine nu mai reiau, că aţi prins ideea.

Pe Molly Malone contemporana o găsiţi pe Henry Street şi aşa cum v-am spus vinde fructe. De cele mai multe ori sunt mai ieftine decât la supermarket, când am trecut eu o caserolă de căpșuni era un euro pe când la Tesco e 3.20 

Pe aceeaşi stradă veți găsi mai multe vânzătoare ambulante. A fost chiar şi un reportaj pe o televiziune irlandeză despre ele. Nu cred că fac foarte mulţi bani, dar strigă ca la piaţă şi e imposibil să nu te opreşti măcar să vezi ce vând, dacă nu să şi cumperi.

După cum vedeţi nu sunt foarte tinere şi nici nu au decolteul statuii Molly, ca în Dublin e cam frig de aşa un decolteu, mai ales dacă stai afară toată ziua.

Cândva visez să fac un reportaj radio despre ele. Cândva :)

Raluca

Prajituri româneşti, în centrul Dublinului

Nu am mai scris pe blog şi îmi cer mii de scuze pentru că am fost foarte ocupată. E drept ca nu am muncit 24 din 24, dar când nu am muncit am preferat să stau cu Dea şi să ne plimbăm pe promenadă. Noutăţi aşa nu am, dar că încep încet, încet să cunosc românii din Dublin şi sincer, până acum, sunt oameni tare faini.

Ieri am ajuns printr-o întâmplare în centrul Dublinului şi mi-am satisfăcut pofta de prăjituri româneşti. Cred că mi-am luat cinci feluri şi mi-aş fi luat mai multe, da nu prea aveau ciocolată :)

Cofetăria se cheamă Cake Boutique şi dacă nu mi s-ar fi spus că e românească nu aş fi intrat înauntru nici dacă mă plăteai, pentru că irlandezii au nişte prăjituri tare bizare, dulci, dar cu morcovi, cu brânză, cu cereale expandate, un fel de plăcinte mai mult, pe la noi. Mie nu îmi plac, dar asta tine fix de gust. 

Din păcate pozele nu sunt de o foarte bună calitate, dar puteţi vedea şi voi prăjiturile noastre de acasă 

Cel mai mult mi-au plăcut buburuzele şi am înţeles că pe comandă se pot face şi ţestoase. Abia aştept acum 27 septembrie :D

E bine că din ce în ce mai mult descopăr că tot ce îmi lipseşte din România găsesc în Dublin, de la mălai şi cafea Jacobs, în magazinele româneşti, acum la prăjituri.

Raluca