Translate

September 19, 2011

I am the poop scooper of the day

Prima noastră, de fapt a mea, grijă, odată ajunşi cu Dea în Irlanda, a fost să îmi procur o lopăţică de adunat produşii Deei. Ca şi în România, nu am găsit, dar pe de altă parte am şi căutat duminică şi doar la hipermarket, că pet shop-urile erau închise. Cum nu am găsit mare lucru şi cum luni trebuia să mă duc eu cu Dea afară am cumpărat o lopăţică pentru pisici. Şi după cum observaţi îşi face treaba.
Acum voiam să abordez subiectul ăsta pentru că toată lumea spune că suntem ipocriţi. Pe modelul: "da în România de ce nu aţi strâns rahaţii câinelui?" Păi să vă răspund: pentru că în România nimeni nu strânge rahaţii animalelor de companie, ca să nu mai vorbim de rahaţii câinilor comunitari. Aşa se face că dacă vrei să te aşezi pe iarbă, trebuie să fii foarte atent unde te aşezi. În plus, în Bucureşti, Alin strângea rahaţii, dar era singurul care o făcea. Şi deşi bunul exemplu, ar fi unul de urmat, era singurul din parc care strângea. Şi nu de puţine ori am căzut victime rahaţilor lăsaţi pe oriunde.
Asta era în România, în Irlanda toată lumea strânge. Iarba arată foarte bine şi te poţi aşeza oriunde. Nu mint, mai sunt rahaţi pe trotuare sau chiar şi pe iarbă, dar sunt cazuri rare. În plus lângă parcuri sau locurile unde se pot plimba câini sunt pubele speciale pentru rahaţi, iar în hipermarketuri sau în magazine se găsesc pungi speciale pentru aşa ceva şi nu costă o avere.
Poate că e o dovadă de ipocrizie, dar când intri în lumea civilizată, parcă te cam doare obrazul să rămâi tot român...
Raluca

La magazinul de handmade din Budapesta

Am promis și uite că mă țin de cuvânt. În ziua în care am făcut un popas la Budapesta am fost la un mic magazin de handmade. Spun mic pentru ca am auzit ca ar fi unul enorm, raiul iubitorilor de handmade. Cum nu știam o adresă exactă, am mers la un magazinaș de cartier, foarte aproape de Piața Eroilor pe strada Gheorghe Doja sau in limba lor Dozsa Gyorgy la numărul 48.
Așa arată ușa magazinului, care este cumva într-un intrând, dar totuși foarte vizibilă de la stradă.
Nu cred că se vede mare lucru, dar sunt datele de contact și programul magazinului, de la 10 la 18 de luni pana vineri, iar sambata de la 10 la 14. Am observat că site nu au.
Așa arată o bucată a magazinului, ce mi se pare mie că nu este cu mult mai mare decât cel de pe strada Eforie din centrul Bucurestiului...nu îmi vine acum denumirea.
Oricum este destul de mare pentru a găsi o grămadă de chestii.
Asta e ce mi-am luat eu, adică:
- un kit de făcut cutii (este cutia verde din stânga sus), nu l-am deschis dar bănuiesc că sunt bucățile de lemn, un lipici și instrucțiuni - 990 forinti,
- un contur negru - 790 forinti,
- un adeziv special pentru decupaj - 590 forinti,
- 20 de servețele cu diferite modele - 1050 forinti,
- două invelitori de celular din pînză - 980 forinti, deci una 490,
- două oglinjoare din lemn - 580 forinti, 290 o bucată,
- trei figurine din lemn de halloween - 125 forinti o bucată,
- trei pachete cu figurine din fetru, două cu țestoase și una cu buburuze - 390 de forinti fiecare
- două hârtii de orez - 990 de forinti fiecare
În total am dat 8505 forinti, ceea ce in euro ar veni cam 29, iar în lei cam 120.
Erau și foarte multe cutii, dar cutiile nu prea aveam unde să le car, că nu mai aveam loc în mașină. Cea mai scumpă era cam 1200 de forinți, dar erau și promoții la niște cutii mai negricioase cu 300 de forinti. Oricum pentru un magazinaș mic era foarte bine aprovizionat. Erau și acrilice și adezivi și mult mai multe modele de șervețele și hârtie de orez, decât mi-am luat eu. Aveau și mărgeluțe pentru pasionații de așa ceva, dar nu prea aveau pandantive din fier sau de orice fel.
Acum mă întreb dacă din ăsta micul am făcut cumpărături de 30 de euro, în ăla mare câți bani aș fi lăsat? Oricum nu mă las până nu îl văd și pe ăla mare, dacă nu cumva o fi doar un mit, ca și mall-ul subteran din Budapesta pe care nu l-am descoperit în nici una din cele 6 sau 7 vizite, pe care le-am făcut până acum în capitala Ungariei:D
Raluca
P.S. Am descoperit ca au pagina de facebook și site, dacă voi vă descurcați cu limba lor puteți încerca.

September 18, 2011

Patru zile și 3200 de kilometri

Am revenit toți trei teferi și sănătoși în Dublin, asta înseamnă că am adus-o și pe Dea și am transformat-o într-o dublineză. E abia prima zi după patru zile de condus continuu și după o zi în care am dormit continuu, altceva nu am mai facut azi. Am atașat harta traseului. Am făcut prima oprire în Budapesta, apoi în apropiere de Frankfurt și apoi în apropiere de Londra. Am dormit la motelurile de pe autostradă, care surprinzator arată foarte bine și sunt foarte curate, am mers cu feribotul de două ori câte două ore, nu am avut probleme cu Dea la vamă și în afară de o spaimă pe al doilea feribot, din cauza valurilor nu am avut mari peripeții. Alin s-a adaptat la condusul pe partea greșită a drumului, destul de repede, adevărul e că pe autostradă nu prea ai cum greși, iar în Dublin și pe la intersecții de autostrăzi ne-am uitat bine în toate părțile și am condus prudent.
Cam asta e tot, am să încep zilele următoare să vă povestesc ce și cum. Poze interesante de pe drum nu prea am, pentru că de pe autostradă nu vezi mare lucru, iar noi nu am avut timp să ne oprim să vizitam.
Dea și-a făcut deja prieteni în parcul de lângă casă, iar mâine când o vom scoate în parc vom face poze și vi le voi arăta.
Cam atât.
Raluca

September 5, 2011

Home is where your dog is

and my dog is in Romania:D.
Gata asteptarea s-a terminat, în două zile (patru) plecam spre România să ne aducem odorul. E ciudat cum au trecut aceste două luni, că parcă a fost o singură zi mai lungă. Nu au fost luni spectaculoase şi în afară de a vizita o grămadă de chestii nu am făcut mare lucru.
E la fel ca mutarea din Bucureşti, am aşteptat-o jumătate de an şi când a venit nu ne-am dat seama cum au ajuns lucrurile noastre în sufrageria de la Iaşi. Bine ne-am dat seama, dar comparativ cu lunile de aşteptare mutarea s-a petrecut în câteva ore.
Nu vă promit că pot scrie de la Iaşi sau de pe drum, că ar fi prea mare bătaia de cap cu ataşatul pozelor, dar dacă pot scriu fără poze şi detaliez după.
Acum mare problema e drumul de întoarcere România-Ungaria-Austria-Germania-Franţa-Anglia-Irlanda, va fi dificil, dar şi frumos şi eu sunt expertă la făcut poze din mersul maşinii:D
Aşa că ce va fi va fi, important e că ajung la Dea şi o lămuresc că nu am părăsit-o. Atât cât pricepe ea, sigur şi-a dat seama că nu mai suntem cu ea şi oricât i-aş fi povestit eu în Bucureşti, nu cred că s-a prins că despărţirea nu e de lungă durată. Aşa că să vedem ce va face când ne vede pe amandoi.
I-am luat ciocolată şi nişte treaturi noi, pe care nu le-am văzut în România, sper să nu mi le oprească pe aeroport:D
Aia e, vin în Românica:D

September 4, 2011

Irlanda - Dublin Zoo


Nu mă disculp şi nu îmi găsesc motive pentru care am vizitat Grădina Zoologică din Dublin, pentru că aşa cum ştiţi eu cred că aceste grădini ar trebui închise, iar speciile pe cale de dispariţie salvate în alt mod, departe de vizitatori şi mai ales departe de copii. Nu înţeleg fascinaţia asta de a-ţi duce copilul la Zoo. Înţeleg că te exasperează şi vrei să îl mai scoţi din rutina parc-casă, dar ce poate înţelege un copil de 3,4,5 ani dintr-o Grădină Zoologică? Nu critic şi nu fac referire la nimeni, dar gândiţi puţin la rece şi amintiţi-vă de vizita voastră la Zoo. Copilul de sub 6 ani a făcut altceva decât să se caţere pe garduri, să bată în geamuri, să fugă pe alei şi să încerce să dea frunze la animale? Credeţi că acel copil a reuşit să înţeleagă că locul animalelor nu e la Zoo şi că există şi animale libere şi că şi cele de la Zoo trebuie tratate cu respect şi că nu sunt acolo doar pentru amuzamentul dumneavoastră? Eu nu cred. Da e frumos să spui că ţi-ai dus copilul la Zoo, da ce a înţeles copilul din mersul la Zoo?
Copii peste 6 ani, când te înţelegi cu ei şi înţeleg mai multe, cum ar fi repetatele anunţuri de a nu lovi geamurile cu piciorul sau cu mâna, e chiar indicat să ajungă la o Grădină Zoologică. Să li se explice şi să şi înveţe ceva. 
Acestea fiind spuse, să vă zic că aceasta este a doua Grădină Zoologică pe care am vizitat-o în viaţa mea matură (că poate când am fost mică m-or fi dus şi ai mei, întocmai ca părinţii de mai sus, să se laude şi ei că au fost cu fata la Grădina Zoologică). Prima a fost cea de la Budapesta şi deşi parcă acolo erau mai multe animale, cea din Dublin mi s-a părut mai aerisită, iar animalele parcă aveau mai mult loc. În plus la Budapesta multe animale aveau deja dansul ăla de cuşcă, specific animalelor închise, la Dublin, doar girafele se plimbau prin cuşcă.
E adevărat că pe cea din Budapesta am vizitat-o iarna, când animalele erau în cuştile de iarnă, mai mici, pe când aici variaţiile de temperatură de la vară la iarnă sunt mici şi nu cred că sunt închise perioade lungi de timp în cuştile de iarnă.
Oricum ambele Grădini Zoologice mi-au lăsat un sentiment ciudat, o nedreptate pe care omul o face unor animale doar pentru amuzamentul plozilor.
Trebuie să vă spun că biletul de intrare la Zoo este 15 euro şi deşi grădina este listată în primele 10 atracţii turistice din Dublin nu erau foarte mulţi turişti într-o zi de sâmbătă. Şi pe bună dreptate, pentru un turist 15 euro sunt mulţi bani, dacă vă gândiţi că tot 15 euro e biletul şi la Guinness şi la Jameson, iar turiştii vin în special pentru noutate.
Primele animăluţe erau suricatele.
Mi-a fost aşa milă de ele că erau îngrămădite trei pe lângă o piatră, iar cuşca lor se putea vizita dintr-un restaurant. Toţi plozii băteau cu picioarele în geam...era groaznic...
Trebuie să vă spun că în Grădin Zoologică din Dublin sunt mult mai multe animale decât am fotografiat eu.
Chiar şi de ţestoase îmi era milă
Tapirul brazilian
Un acvariu mare cu ţestoase cu tâmple roşii, de Florida, întocmai ca Vasile. Am citit că aceste ţestoase au cunoscut o foarte mare răspândire în ultimii ani, dar că din cauză că oamenii le-au eliberat în lacuri şi bălţi unde nu îşi aveau habitatul, au distrus habitatul altor animale.
Cei de la Zoo sfătuiau posesorii de astfel de ţestoase să le abandoneze la Zoo sau la pet shop-uri şi nu în natură.
Ei asta nu o ştiam, deşi e cumva logic. În România se cumpără astfel de ţestoase într-o veselie şi se abandonează te miri pe unde...
Din nou Ţestoasele cu tâmple roşii
O ţestoasă de uscat
Elefanţii aveau construit un adevărat labirint unde puteau fi observaţi, dar ei se adunaseră în cel mai îndepărtat loc de vizitatori. De aceea poza e cu zoom maxim.
Păsăroaiele astea umblau libere printr-o porţiune a grădinii. Nu ştiu pe alţii, dar pe mine m-au speriat de cel puţin două ori când s-au decis să zboare spre mine...
Eu şi copii atentam la băncuţele în forma de rinocer
Un pui de girafă
Girafele şi zebrele şi struţii se aflau în acelaşi spaţiu
Şi peste gard erau rinocerii
Rinocerii
Eu cu o plantă roşie 
Tigrul
Eu şi nevăstuicile.
Tare jucăuşe, până să mă observe se jucau cu nişte pietre, apoi au venit fix la mine 
Una s-a plictisit repede, dar cealaltă era atrasă de mine şi de Alin.
Un lup alb
Puiul de gorilă.
La sfârşitul lunii se va deschide habitatul gorilelor, care acum era în reamenajare, şi care sper eu e mai mare decât ce aveau acum
Urangutanul ăsta stătea cuminte undeva în spatele cuştii şi a venit curios la mine. Mi-a arătat o treabă verde pe care o mânca el, pe care a întins-o pe geam, apoi s-a mai uitat la mine că aveam o sticlă cu apă ce îmi tot cădea din buzunar, apoi a decis să îşi stoarcă coşurile de pe bot. Întocmai ca oamenii.
Asta cu gorilele şi urangutanii închişi la Zoo mi se pare cruzimea maximă.
Închiei cu acest tigru, care era închis într-un ţarc mai mic pentru că urma să fie dus la o altă grădină zoologică. Se născuse la Dublin Zoo şi acum era în perioada de separare de părinţii lui, alfaţi într-un ţarc alăturat.
Stătea întins pe o băncuţă şi se uita la oameni...