Totul a revenit atat de repede...

Nu voi spune "la normal" pentru că normal ar fi ca Alin să fie aici cu noi (eu şi Dea) numai că a plecat din nou pentru trei luni în Dublin. Acum mă mai bucură doar gândul călătoriei mele la Dublin în jurul datei de 17 martie pentru care mi-am rezervat deja biletele. Doar ştiţi cum e Alin, la câte am scos de la el Dublinul pare un oraş mic, mohorât, în care te plictiseşti repede, dar macar are Debenhams cât un magazin universal de pe la noi (de fapt în Anglia chiar asta e, un magazin universal, doar la noi e de semi-lux prin preţurile practicate).

În rest totul e cum îl ştiaţi: continui dieta şi încerc să memorez papagaliceşte raspunsurile la întrebările pentru carnetul de şoferi. Abia aştept să îmi revăd colegii şi am ochit deja nişte lucruşoare pentru care merită să mă duc la mall.

Toate bune şi frumoase am putea spune:D

Din nou mi-am oripilat vecinele

Am început anul într-o dispoziţie războinică, asa că va trebui să suportaţi. Cui nu îi plac opiniile mele nu are decât să închidă de pe acum.

Aşadar, a venit preotul cu Boboteaza. Nu mai intru în credinţele mele conform cărora preoţii nu sunt ce ar trebui să fie şi că au cedat de mult voinţelor lumeşti şi trupeşti, ci am să abordez subiectul dintr-o prismă pur pragmatică. Deci vine preotul, cand era pe la primul etaj ajung şi eu acasă. Stau cinci minute văd că preotul nu ajunge nici măcar la 2 o iau pe Dea, nedusă afară de câteva ore bune, şi ieşim afară. Ne plimbăm vreo jumătate de oră şi ratăm preotul care habar nu am pe unde a trecut că doar noi eram în faţa blocului. Când urc în casă mă abordează o vecină: vedeţi că a trecut preotul...cred că îl mai prindeţi. Unde să îl prind, că nici nu ştiam unde s-a dus aşa că i-am răspuns: să fie sănătos. Vecina probabil că nu prea ştie ce îmi poate pielea şi mă apostrofează, iar la final bagă un "tinerii din ziua de azi". Păi stai că nu-i aşa şi m-am oprit să îi povestesc. Am aflat aşa că ea a dat preotului 30 de lei, 20 preotului în mână şi 10 băiatului care striga pe scară. Şi la un scurt calcul am decis amândouă că preotul a plecat din scară de la noi cu aproximativ 500 de lei. Bani pe care eu una, încă în câmpul muncii şi cu un salariu bunicel, îi câştig cam într-un sfert de lună, deci nu în maximum o oră. Şi doar preotul nu vine doar pe scara noastră, deci la 20 de scări...calculaţi şi singuri cât a câştigat preotul pentru că a umblat cu o crenguţă udă şi a murdărit pereţii şi icoanele enoriaşilor. Şi tot eu am întrebat dacă pe cei 30 de lei a primit vreo chitanţă. Normal că nu.

Acum sincer fiecare face ce vrea şi crede în cine vrea, dar cu siguranţă aş fi fugit după preot dacă îl vedeam măcar o singură dată că o îmbracă şi îi dă o masă caldă femeii puţin sărite care stă în scara noastră şi în alte scări de lângă. Dacă o singură dată vedeam preotul că îşi duce la îndeplinire misiunea şi nu trece prin scară doar la pomeni şi sărbători. Că sunt o sumedenie de oameni bătrâni singuri prin scările din cartierul meu, oameni pentru care o vorbă bună venită de la preot ar însemna infinit de mult.

Dar când preotul vine la Bobotează cu BMW-ul, iar la magazinele de profil o Biblie costă 60 de lei, sincer parcă îmi cam vine să îi cer bon fiscal pe ăia 30 de lei şi eventual despăgubiri pentru pereţii mânjiţi...

P.S. Fotografia este de la sfinţirea pârtiei de la Gura Humoruluide pe 7 ianuarie anul trecut...

Cadourile Deei

Cum era firesc, Moş Crăciun a venit şi la Dea şi i-a adus o minge de rugby inscripţionată în culorile Irlandei şi o pungă plină de bunătăţi. După ce am cărat-o şi la Iaşi şi am reumplut-o cu ocazia fiecărei vizite la hipermarket, am surprins şi cum extrage Dea bunătăţile din pungă. La început o târa prin casă şi te făcea atent că vrea ceva. Apoi după ce ne-am dat seama că putem desface ambalajele şi lăsa bunătăţile doar în pungă a început să se servească singură.

Dea şi punga cu cadouri

Într-o primă fază îşi bagă capul în pungă.

Şi caută

şi rămâne blocată.

Scoate capul şi mârâie la pungă.

Încearcă o altă abordare,

dar ajunge tot cu capul în pungă.

Si scormoneşte

şi ridică punga de atâta scormoneală

şi tocmai când ne pregăteam să i-o scoatem noi de pe cap...

iese triumfătare, îşi roade osul satisfăcută şi apoi o ia de la capăt:D

Anul nou din bucătărie

Anul acesta, ca în nici un an, nu am avut nici un plan de Revelion. Aşa că am ajuns să petrecem cu prietenii într-un apartament undeva între Rahova şi 13 septembrie. Am vrut iniţial să mergem în Piaţa Constituţiei, dar pentru că era frig şi pentru că nu am vrut să o las pe Dea singură şi pentru că eram amândoi răciţi am stat acasă. Şi nu cred că am pierdut nimic, concertul l-am văzut la televizor, iar focul de artificii dintre blocuri cred că l-a bătut cu mult pe cel organizat de autorităţi.

Îmi plac foarte mult artificiile ale antice pe care mi le amintesc din copilărie:D

Artificiile dintre blocuri

În poză se vede doar o parte din panorama pe care o vedeam noi. Între blocuri artificiile au durat cam un sfert de oră...

Revelionul din bucătărie

Pentru că prietenii noştri au balconul la bucătărie şi pentru că acolo am văzut artificiile, acolo ne-a prins si Noul An.

Surprinzător, dar Dea nu s-a speriat de pocnituri şi a zăcut mare parte din timp sub masă mozolind o jucărie pe care o căpătase

A fost un "Revelion bătrânesc" cu masă, cu mâncare, cu televizor, dar a fost un Revelion liniştit, un Revelion cu prieteni, unul care ne-a remontat şi ne-a apropiat.

Artific

Poză la brad

Maraton de filme pentru copii

Aşa cum probabil vă aşteptaţi nu m-am omorât cu curăţenia, nici cu mâncarea, nici cu spălatul rufelor, de fapt cu nimic gospodăresc şi de vreo trei zile stau şi mă uit la filme. Am văzut într-o singură zi ultima parte din Narnia, Povestea de Crăciun cu Jim Carrey şi Rapunzel.

Acum sincer mă aşteptam la mai mult de la fiecare dintre aceste filme. De la Narnia aşteptam un final apoteotic, dar în afară de vreo două scene făinuţe nimic nu mi-a atras atenţia în mod special.

Povestea de Crăciun să spunem că respectă romanul lui Dickens, dar e undeva între stilul Disney şi stilul lui Tim Burton. Fain personajul principal pentru că am înţeles că de fapt era o animaţie creată după chipul lui Jim Carrey.

Cât despre Rapunzel, povestea este una clasică Disney, însă trebuie remarcat faptul că firma de animaţie încearcă să îşi aducă prinţesele mai aproape de secolul în care trăim. După prima prinţesă neagră, din Prinţesa şi broscoiul, acum avem prima prinţesă cu părul scurt. Şi care, fie vorba între noi, arată foarte bine şi foarte actual. Şi prinţul care e de fapt hoţ, dar treaba asta am mai văzut-o pe la Robin Hood, deci nu e chiar actuală. În schimb fain personajul maşterei, a mamei vitrege, care nici măcar nu e mama prinţesei. Filmul trebuie văzut...asta e clar.

Mai am prima parte din ultima parte din Harry Potter şi Megamind şi cred că m-am pus la curent cu toate noutăţile în materie de animaţie.