Luxemburg - Romania - Mi-am purtat IA peste tot

Dragilor,

va scriu acum pentru ca am timp și pentru că perioada mai încărcată s-a terminat. La mine e așa în valuri, ori mă plictisesc de mor de viață, ori am treabă și evenimente de nu mai am loc în agendă. Tocmai am încheiat o astfel de perioadă, care recunosc că îmi place, așa că acum am detașarea de a vă povesti. Și despre ce să vă povestesc eu, dacă nu despre IA mea. Ați mai văzut-o, am mai purtat-o, e o ie veche de cel puțin 60 de ani care se ține încă bine, care nu respectă întru totul canoanele, dar eu o iubesc.

Cred că v-am mai spus că eu port ii pentru că simt că mă protejează, așa și cu IA asta, o iau când am nevoie de ceva acolo să nu fiu singură. Și până acum nu m-a dezamăgit. Pe foarte scurt, am organizat în cardul unei conferințe la Universitatea din Luxemburg, un panel/un atelier.

Eu am intrat în treaba asta de undeva de pe margine. Am făcut un filmuleț în care spuneam că IA este un obiect al zonei mele de contact și vorbeam cum îmi păstrez eu identitatea cu ajutorul Iilor. Cred că am și postat pe aici respectivul filmuleț, pe care la vremea lui eu l-am considerat mediocru. Profesorilor mei li s-a părut genial și m-au invitat să spun două vorbe în cadrul conferinței, așadar la început trebuia să vorbesc de filmulețul meu maximum 5 minute.

Însă, pe parcursul pregătirii conferinței, fără să vreau am ajuns un fel de coordonator. E o poveste lungă și nu vă mai bag în ea, dar panelul trebuia organizat de artiști, iar tema era cum se poate integra actul artistic în educație. Eu nu am nici o treabă cu tema asta, dar pentru că nu am trac la vorbitul de vorbe în public, am ajuns coordonator.

Evident că am purtat IA (și evident că fiind coordonator și vorbitor, nimeni nu mi-a făcut o poză decentă), am primit complimente și am și câștigat un premiu pentru cel mai bun panel al zilei.

A doua zi am plecat spre București și evident că IA a venit cu mine. Am spălat-o seara și am uscat-o pe calorifer și cu uscătorul de păr ca să o pot pune în bagaj și să nu putrezească, fiind udă. Și am purtat IA și la București și mă credeți că au fost vreo 5 oameni care mi-au zâmbit? Și e chiar greu să îi faci pe oameni să zâmbească în București.

Am mers cu IA la cel mai nou muzeu din București, Muzeul kitschului, unde am pozat în Pirandă pe o canapea kitschoasă

Apoi am mers de la Universitate la Romană și înapoi, pe jos să căutăm o carte la Cărturești Verona. Probabil că am să scriu cât de curând și o postare despre cum s-a schimbat Bucureștiul de când nu l-am mai văzut, dar important e că am purtat IA.

Scuzați multitudinea de selfie-uri, dar trec printr-o fază în care cred că doar singură îmi pot face poze decente. Probabil că o să treacă :)

Mă găsiți pe Facebook, la Dichisuri.ro

Raluca

Muzeele virtuale ale Bucureştiului

Pentru că acest articol apare pe blog fix în momentul în care eu voi fi în avionul către Dublin m-am gândit să nu vă prezint astăzi un muzeu ci trei muzee. Vorbesc despre muzeele virtuale ale Bucureştiului. Ele nu sunt virtuale în sensul că nu există şi în realitate ci în sensul că muzeul real poate fi vizitat şi pe internet, deci virtual. Eu am descoperit în Bucureşti trei astfel de muzee, dintre care am vizitat doar două. Pentru al treilea aveam nevoie de un progrămel pe care nu l-am mai instalat. Aşadar astăzi am să vă vorbesc despre Muzeul Antipa, Muzeul Tăranului Român şi Muzeul Municipiului Bucureşti. Pe acesta din urmă nu am reuşit să îl vizitez, aşa cum a fost o dezamagire şi în realitate... În schimb celelalte două le recomand spre vizitare virtuală şi reală oricând...

Muzeul de Istorie Naţurală - Grigore Antipa prezintă un paradox...este închis în realitate, dar îl puteţi totuşi vizita online. Am înţeles că după restaurarea de aproape 3 ani muzeul va fi la fel ca cele din străinătate cu săli interactive, cu exponate prezentate profesionist şi fără praful specific muzeelor româneşti. Cică s-ar redeschide în aprilie 2011, adică în mai puţin de o lună, dar nu am văzut nimic în presă despre asta. Turul virtual vă plimbă printre colecţiile vechi ale muzeului.

În fotografia de sus este un schelet de broască ţestoasă, care m-a impresionat şi când am vizitat muzeul real. De altfel toate imaginile care însoţesc acest articol prezintă lucrurile care m-au impresionat pe mine atunci când am vizitat muzeul.

Un alt loc din Muzeul Antipa care mi-a plăcut a fost reproducerea unei peşteri.

Despre turul virtual în sine nu vă pot spune prea multe, la modul cu ce program rulează, ştiu doar că eu am deschis pagina de internet şi am început să mă plimb. La început mouse-ul mergea un pic mai repede, dar după câteva mişcări m-am obişnuit...totul e pe principiul drag and drop...

Muzeul Ţăranului Român în schimb este un muzeu european în adevăratul sens al cuvântului. Nu am vizitat eu multe muzee etnografice în Europa, dar muzee am vizitat. Şi cam ştiu ce vorbesc când afirm că este un muzeu european. Deşi ar părea că face concurenţă Muzeului Satului, cele două se completează perfect. Dacă vreţi, mai ţărăneşte aşa, Muzeul Satului vă arată felul în care trăia ţăranul român, diferitele tipuri de case în funcţie de regiuni şi alte dependinţe folosite de ţărani, în timp ce Muzeul Ţăranului vă arată casele pe interior, lucru posibil în Muzeul Satului doar în cazul câtorva case. Astfel în Muzeul Ţăranului este reconstruită o biserică din lemn, o casă sau interioare de case cu obiectele folosite de ţărani, de preoţi sau de profesori. Turul virtual începe cu imaginea pe care o vedeţi mai sus.

Vizitarea muzeului virtual este uşurată de controlerele pe care le aveţi în josul ecranului precum şi de planul muzeului din dreapta sus. Dacă apăsaţi pe punctele roşii puteţi sări de la o cameră la alta şi puteţi crea un tur al muzeului aşa cum îl vreţi voi. În imaginea de sus puteţi vedea peretele decorat cu farfurii despre care vă vorbeam aici. Având în vedere că pentru a face poze în muzeu trebuie să plătiţi 50 de lei eu zic că turul virtual vă satisface toate cerinţele. Pentru că mie mi s-a întâmplat să povestesc despre ce am văzut într-un muzeu fără a putea descrie exact... Ei acum am această şansă...

Vizitare plăcută!

P.S. Când am povestit prietenilor despre ce voiam să vorbesc azi mi s-a spus că ar mai fi tururi virtuale ale muzeelor, cum ar fi cel de la Cotroceni. Având în vedere că pentru a vizita Cotroceiul aveşi nevoie de programare poate că turul virtual este de preferat. Îl puteţi accesa chiar de pe pagina principală. Cât despre celelalte muzee virtuale nu îmi rămâne decât să scot ediţia a doua a acestui articol revizuită şi adăugită...