Translate

December 10, 2013

Luxemburg - Bazar Internaţional la Luxexpo

Dragilor,

cred că ar trebui să scriu dezamăgire la Bazar Internaţional şi să o las doar aşa, dar pentru cei care habar nu au ce e aia Bazar Internaţional şi în mare despre ce vorbesc eu aici, trebuie să fac una sau două precizări.
Bazar Internaţional este în primul rând un eveniment caritabil ce se oragnizează în Luxemburg de peste 50 de ani, 53 mai exact. În al doilea rând e fix un bazar aşa cum înţelegem toţi acest termen. E ca orice eveniment pe care am avut ocazia să îl văd la Romexpo în Bucureşti sau la Sala Sporturilor în Iaşi. Numai că acesta este un pic deosebit.
Ce îmi imaginam eu că e. Un loc unde toţi expaţii din Luxemburg îşi organizează un stand ce reprezintă ţara lor. Şi astfel eu aş fi putut să admir, mănânc şi cumpăr obiecte, mâncăruri şi obiceiuri din respectivele ţări. În mare asta e, însă era o aglomeraţie de nu se vedea om cu om. La un moment dat l-am pierdut pe Alin şi noroc că ne-am dat întâlnire la standul României, că nu ne mai găseam.
Ce să mănânci? Că era omor la standurile ce dădeau mâncare. Şi după bunul obicei al francezilor, belgienilor şi acum şi al luxemburghezilor, fiecare îşi lua ce îi trebuie şi apoi se oprea fix în faţa vânzătorului şi se pornea pe discuţii. Astfel că cei din spate ori nu mai vedeau nimic (că sunt unii care au peste 2 metri), ori nu le mai venea să dea coate să ajunga totuşi să vadă ce se vinde. Eu una am mirosit şi am rămas cu mirosul.
Şi aglomerația nu era doar la standuri, tot în același bun obicei, se opreau câte unii în mijlocul culoarelor minuscule de trecere de la un stand la altul şi se puneau pe vorbit. Şi acu nu vă imaginați că se întâlneau Platon cu Aristotel şi o puneau de o Republică... Nu, puteai afla, nevinovat fiind, ce mai face copilul, cățelul, nevasta, cum i s-a stricat maşina, cum a cumpărat nu ştiu ce mai ieftin de la Auchan... Prostii care pe mine mă lăsau rece.
Da în fine aglomerația să spunem că nu ar fi putut fi evitată, dar măcar dacă standurile ar fi fost interesante... Nu erau. Toate aveau marfă la preţuri enorme, aceeași marfă pe care dacă o cumperi din supermarket o iei cu 2-3 euro, ei nu la Bazar era 10-15. Sincer nici aspectul caritabil nu era o justificare aici. Unele standuri stăteau părăsite, nimeni nu dădea pe acolo, după ce cam toţi se lămuriseră că totul e scump.

Eu m-am uitat cam la toate standurile, dar în special la cel al României şi Irlandei. Am să fac un paragraf separat despre standul României, dar standul Irlandei era chiar gol. Niște pulovere din lână la 100 de euro, aceleași pulovere ce se vând în magazinele de suveniruri cu 20-30. Un fel de chowder, pe care evident că o cunoșteau doar irlandezii, celorlalți le muta nasul. Nu tu Guinness, nu tu bere, whisky, nu tu nimic. Da ştiu Guinness e berea neagră a dublinezilor, da nu zic musai Guinness, ceva orice. Ei bine irlandezii aveau vin. De unde până unde? Nu mă întrebați că nu ştiu. Şi cafea. Mă şi miram de ce pe aici toată lumea despre irlandezi știe doar de cafeaua irlandeză. Păi de asta. Pentru că irlandezii din Luxemburg asta au ales să promoveze.

Mi-a plăcut standul Turciei. Mă aşteptam să văd o kebăbărie, dar nu. Erau turcime, ceea ce m-a făcut să îmi fie şi mai dor de Turcia şi Istanbul.
La standul Azerbaidjanului am înţeles că mâncarea era bună şi era bătaie pe șaluri şi papuci.  
La standul Scandinaviei erau decorațiuni de Crăciun.  La fel şi la cel al Germaniei şi la fel de scumpe.
Acesta este standul Olandei. Nu scria nicăieri, doar pe obiecte. Scumpe şi ele. 
Standul Spaniei era un second hand. Totul era la mâna a doua, probabil organizatoarele au adunat ce nu le mai trebuia se prin casă şi au adus la Bazar. Normal mi se pare. Pe același principiu funcționa şi bazarul din Iaşi.  
La standul Americii se vindeau jucării şi decorațiuni Made in China
Standul Slovaciei în schimb era fain. Pe mine m-a atras acolo ia celei care vindea, dar am admirat farfuriile de pe pereţi, m-am uitat la băuturi. Scumpe, dar aveau etichete frumoase.  
Ce mi-a plăcut la Bazar International, că mi-au plăcut şi mie o chestie sau două, e că am aflat că România nu e o ţară izolată în Europa. De exemplu la standul Slovaciei erau nişte dansatori şi parte din mișcările lor semănau cu ale călușarilor româneşti. Motivele tradiţionale din Ungaria se aseamănă cu cele româneşti, dar asta ştiam deja. Ei bine modelele tradiţionale poloneze sunt identice cu cele româneşti. 
Deja nu mai e o știre că sarmalele sunt turcești şi că derivate ale sarmalelor se întâlnesc în toată zona Balcanilor, dar multe dintre mâncărurile pe care noi le considerăm tradiţionale se găsesc şi la popoarele din zona României. Micii pot fi un exemplu. 
Asta e o chestie care mi-a plăcut. Da am fost în Cehia şi Slovacia, dar nu mi-am dat seama de aceste asemănări. Şi unde altundeva să văd aceste lucruri dacă nu la un astfel de eveniment? Nu zic că anul viitor voi mai merge la Bazar, dar dacă anul viitor vom mai fi pe aici, poate...
Şi acum să trecem la standul României. 
După experiențele cu românii din Dublin, nu îmi mai trebuie să mă bag în vreo organizație de acest fel nici plătită. Da prietenii noştri de aici sunt români, da mergem şi vom mai merge la evenimente organizate de români pentru români, dar eu rămân neutră. Nu mă interesează şi gata. De aceea poate e deplasat să critic dacă nu pun mâna să schimb ceva, dar sincer nu am cheful necesar. Dacă vede cineva şi înţelege ceva din ce scriu eu aici bine, dacă nu...nu.
Ei bine Bazarul Internațional şi anul trecut şi anul acesta a căzut în jurul lui 1 decembrie. Nu ştiu ce a fost anul trecut, dar anul acesta nu a fost nimic. Un stand ca toate standurile (bine nici nu ştiu sincer la ce mă aşteptam) de unde eu nu am putut cumpăra nimic. Am crezut că voi găsi cărţi româneşti, am crezut că voi găsi obiecte româneşti. 
Şi nu zic. Erau şi cărţi şi obiecte, dar mici, scumpe şi proaste. Când zic proaste mă refer la cărţi. 
Nu ştiu ce se vede din pozele făcute cu telefonul, dar toate obiectele ce mi-ar fi plăcut aparțineau deja cuiva sau erau de decor. 
Apoi standul era amenajat prost. În forma de U cu rafturi pe două părți şi un fel de tarabă pe cea de-a treia. Chiar dacă erau trei mese în faţa standului, lumea cumpăra şi se oprea în stand. Astfel la rafturi se ajungea foarte greu. Apoi românisme. Cred că poporul acesta e blestemat de românism. Culturiști cu lanțuri groase de argint la gât şi cu pulovăr alb băgat în blugi care îşi dădeau ochii pe spate că era aglomerat, dar dădeau din coate să ajungă la sarmale. Femei cu copii ce nu respectau rândul şi îşi băgau copii în faţă, că doar ele sunt cele care au dus zestrea de nesimțire mai departe. Români care nu îşi strângeau gunoiul. Români care nu aveau bunul simț să întrebe dacă locul era ocupat. Astfel că atunci când Alin a venit cu sarmalele, nu a mai avut loc la masă. Sarmalele erau 7 euro 2 sarmale plus mămăligă. Ni s-a spus că poate dacă veneam de sâmbătă prindeam şi sarmale cu gust, calde, moi şi mămăligă caldă. Aşa am venit duminică, sarmalele mele de 7 euro erau năclăite, tari şi mămăliga era rece. 
Ştiu nu îmi stă în fire să fac supoziții, să presupun dacă nu ştiu datele problemei, dar în acest caz mă întreb şi eu ca mai toată lumea câţi bani au făcut românii la standul României. Cinstit, caritabil e să laşi omul să dea cât poate, nu să îi bagi mâna în buzunar pentru 2 sarmale. Şi apoi dacă tot ai făcut-o nu îţi bate joc. Nu eşti în Damăroaia, eşti în Luxemburg. Şi te mai plângi că românii sunt văzuți cum sunt văzuți... 
2 sarmale năclăite la 7 euro...
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget