Translate

September 5, 2013

Protestat-am contra cianurării Roșiei Montane şi în Luxemburg

Dragilor,

da ştiu am protestat marți şi azi e deja joi şi eu nu am scris nimic pe blog şi nu am pus poze. În apărarea mea vă spun că am pus poze pe facebook şi am văzut că mulţi dintre voi le-au apreciat. Că tot am vorbit de facebook am depășit săptămâna aceasta 150 de oameni care îmi plac blogul. Vă mulțumesc din suflet că mă citiți şi că îmi sunteţi alături. E de-a dreptul copleșitor să știi că te adresezi unor oameni care nu te cunosc. Da ştiu şi la radio făceam același lucru, dar parcă blogul apropie persoanele, iar eu apreciez fiecare like, fiecare comentariu venit de la voi. În blog sunt doar eu şi nu o echipă al cărei rezultat îl auziți voi la radio sau îl vedeţi la tv. Aici sunt eu cu viața mea, cu gândurile mele, cu opiniile mele, cu sentimentele mele şi dacă 150 de oameni mă apreciază, asta înseamnă enorm pentru mine. Mai ales că eu am pornit acest blog de la nevoia de a fi alături, chiar şi virtual, de prietenii mei din Iaşi, care în acest moment se mai pot număra pe degetele de la o mână. Şi mai ales că nu am promovat acest blog în nici un fel, colegii mei sau noii prieteni aflau accidental de blog, fără să mă laud eu. Aşa că mă gândeam, cum e obiceiul pe facebook, să dau un premiu să fac un concurs ceva să sărbătoresc cifra rotundă. Numai că nu am nici o idee şi nici timp. Aşa că dacă aveți voi idei...poate vreți să scriu despre ceva anume...nu ştiu... vă aştept cu propuneri.
Revenind, am mai spus de ce am protestat, de fapt de ce am ieşit eu în stradă, că la Luxembourg nu a fost tocmai un protest, ca cele pe care le vad eu în Bucureşti. Sper ca cine trebuie să audă şi să vadă să facă aceste lucruri şi ca protestele să nu fie fix degeaba. E foarte faină satisfacția că ai o voce care a fost ascultată...
Nu ştiu câţi dintre cei care mă citesc au vârsta mea sau ştiu ce s-a întâmplat în 1998. Văd că netul nu menționează nicăieri acele proteste. Ei bine în 1998 la doar câteva luni înainte de a începe bacalaureatul (pe care eu l-am susținut şi luat în acel an) s-a decis ca acest examen să se dea la 7 materii. Acum poate profesorii ar fi fost mai indulgenți știind că elevii nu s-au pregătit din timp la cele 7 materii spre deosebire de 5, poate ar fi picat bac-ul atât de mulţi elevi ca în zilele noastre...nu vom şti niciodată pentru că la scurt timp după ce s-a luat acea decizie în 1998 elevii claselor a XII-a au ieşit în stradă. În Iaşi ne-am adunat în Piaţa Unirii. Nu am blocat nici o stradă, dar am manifestat. A fost fain momentul când ne-am întâlnit acolo venind din toate colțurile Iaşului de la toate liceele. Nu eram organizator, de fapt habar nu aveam de nimic în acea perioadă, dar am participat la protest, am strigat, s-a vorbit cu inspectoratul, probabil cei de la Bucureşti au vorbit la minister, cert este că măsura a fost impusă începând cu anul următor şi dacă nu mă înșel aşa e şi azi. Deci practic am fost ultima generație de elevi de a XII-a care a dat bacalaureatul la 5 obiecte. Şi am obținut asta prin proteste. Şi satisfacția a fost maximă. 
Atunci am simţit prima dată ce înseamnă puterea maselor. Atunci am înţeles ce înseamnă să ai o voce. Da avem o voce în fiecare zi şi avem o zi, la patru ani, să ne spunem părerile, dar dacă cei în care ne-am pus încrederea ne-o trădează avem o voce şi putem vorbi.
Despre protestul din Luxemburg nu sunt multe de zis. Din cauză că eu am făcut pozele am apărut doar într-o singură poză, dar măcar aşa am contribuit la aflarea veștii că românii din Luxemburg sunt alături de românii din România în acest demers. 










Raluca

No comments:

There was an error in this gadget