Translate

September 2, 2013

Nu pot decât să aplaud orice dovadă că România nu a murit

Dragilor,

dacă sunteţi la curent cu pagina de Facebook a acestui blog sau în general cu Facebook-ul probabil aţi văzut, mai mult decât la TV, protestele din Bucureşti, Cluj şi alte oraşe din ţară şi protestele românilor din afara graniţelor ţării.
Am fost recent în România şi mă voi duce înapoi şi ce m-a amărât cel mai tare a fost lipsa de reacție a românilor. De la 1 septembrie cresc preţurile, aoleu, aoleu. Ştiri la TV. Ştiri în piaţă. Ştiri la supermarket. În rest nimic. Românul s-a învăţat să le ia cum vin şi sincer văzând starea lucrurilor din ţară mă întrebam sincer dacă protestele din ianuarie anul trecut nu au fost la fel de regizate de televiziuni ca şi Revoluția din 1989.
Lipsa de reacţie, de orice fel de reacţie, de revoltă, mă uimeşte. Mai un haz de necaz, dar altceva nimic. Nu spun acum că să iasă România în stradă, că sincer nu ar ajuta pe nimeni, dar să se vadă că românii există, că sunt vii şi nu pot fi călcaţi în picioare??? Asta mai greu.
Nu am să mă pronunț pro sau contra proiectului de la Roşia Montană. Nu am fost niciodată acolo, nu ştiu potențialul turistic al zonei şi e foarte posibil ca povestea să nu mă afecteze niciodată. E foarte posibil ca, copii mei să nu aibă de suferit oricare dintre variante va fi aplicată acolo. Deci eu personal nu voi fi afectată. Şi sincer ce îmi pasă mie din Luxemburg ce se întâmplă în Roşia Montană dacă pe cei din Roşia Montană pare că îi doare undeva. Nu îi văd, nu există.
Nu pot spune dacă e nevoie de contractul cu RMGC, nu pot spune dacă mediul va fi afectat (da pot citi tot ce scrie pe net şi îmi pot forma o părere, da oare e ea avizată? oare părerea mea a ascultat ambele feţe ale problemei? vă zic eu că nu.), nu pot spune dacă oamenii vor avea job-uri şi pentru cât timp, nu pot spune dacă în urma acestei acțiuni România îşi va mai plăti măcar o parte din datoriile externe, nu pot spune nimic.
Ceea ce pot totuşi face eu e să arat că exist. Că am o părere şi că mi-o asum. Că trăiesc şi că nu trebuie să fiu ignorată.
De aceea, mâine, eu şi ia mea, vom merge la Ambasada României din Luxembourg. Dacă voi găsi pe cineva să mă tragă de o parte sau de alta, încă nu ştiu, dar cât încă mai pot merge, gândi şi respira, cred că ceva trebuie făcut.
Ne vedem acolo?

Raluca

P.S. Detalii despre protestul din Luxembourg găsiţi aici. Detalii despre protestele din orașul vostru găsiţi pe site-urile ce ţin de oraşele voastre.
P.S. Pe lângă ie îmi voi lua şi aparatul foto şi evident voi relata de acolo.

2 comments:

alicee said...

Romanii au avut reactie in diverse cazuri doar ca vazand ca niciodata nu s-a intamplat nimic si nu au folosit la nimic a devenit nepasator, ignorant. Isi bandajeaza rana si merge mai departe decat sa stea cu ea deschisa si sa viseze in continuare la schimbari si ajutor din partea altora :((((

Raluk said...

Pai tocmai asta e ca nu ne ajuta nimeni, daca nu ne ajutam singuri. Mie nu imi plac francezii sau in cazul meu belgienii si luxemburghezii din regiunea mea, dar pentru cel mai mic capat de ata ies in strada, isi cer drepturile si culmea sunt ascultati.
Tot ne place sa spunem ca suntem fratii mai mici ai francezilor, decat sa le copiem birocratia stufoasa, mai bine le-am copia lucrurile bune. Parerea mea.

There was an error in this gadget