Translate

July 3, 2013

Am fost la coafor şi am supravieţuit

Măi oameni buni, nu ştiu voi cum sunteţi da pentru mine să merg la coafor e o corvoadă, parte pentru că în română vorbind coafezele nu mă înţeleg. Eu zic tundeţi un cm din vârfuri ele înţeleg cel puţin 5 cm dacă nu chiar 10 şi argumentează că nu mergea frizura doar cu un cm. Da mi se rupe sincer de frizură, eu am cerut un cm, e o chestiune de principiu. Apoi eu văd o culoare în catalog, în cap alta, dacă le pui împreuna nu se pupă decât dacă decupez eu o șuviță şi o atașez în catalog. Scări e deja prea mult.
Şi toate astea mi se întâmplă mie care, zic eu, nu sunt prea pretențioasă. Eu vreau să arat bine când ies de acolo, dar şi după primul duș. Că de cele mai multe ori nu se întâmplă...
În fine în Iaşi găsisem coafeza perfectă, m-am mutat la Bucureşti. Făceam naveta din timp în timp ca să ajung la coafor. Apoi am plecat în Dublin. Probleme. Nopți nedormite. Cum să zic eu scări şi cum să zic eu de fapt faceți aceeași tunsoare pe care am avut-o înainte? Ştiu engleză, pe bune că ştiu, da tot intram în coafor cu un stres. Noroc că am intrat doar o dată şi apoi am descoperit coaforul românesc. Unde mai pui că cea care coafa era expertă şi ne-am înţeles din prima. Deja să merg săptămânal la coafor pentru emisiunea TV mi se părea o joacă. Nu mai aveam temeri, dileme şi depresii.
Am descoperit coafeză bună în Dublin m-am mutat în Luxembourg. Aici dramă că ăştia nu doar că engleza o vorbesc pe sărite, da eu nu vorbesc franceză.
Ce scări, ce vopsit, ce catalog...două luni am amânat de teamă să mă duc la coafor. Deja rădăcinile mi se vedeau ca la muzeu şi în ciuda faptului că se pare nimeni nu le vedea, mie îmi stăteau pe creier.
Într-un final cu inima în dinți am mers. Ce să vedeţi coaforul era închis. Acum pe bune doar nu şi-o face programul după mine. Cine naiba muncește lunea la ora 10 ziua?
Marți înarmată cu numărul de telefon în caz că nu era nimeni acolo îl iau pe Alin şi să mergem la coafor că dacă francezo-engleza mea nu merge să încerce francezo-engleza lui.
De unde atâta binețe. Francezii lucrează pe bază de programare. Ce vii tu aşa de pe stradă să te coafezi? Unde s-a mai văzut asta?
Facem programare, ne potrivim la ore şi la date şi azi dimineaţa mă urc în maşină şi mă opresc la coafor.
Îi explic ce vreau. Mă înţelege (deşi şi în România par că m-ar înţelege, deci nu îmi fac iluzii). Vopseaua e cam prea deschisă faţă de ce îmi amintesc eu, da vedem. Aștept. Mă spală, îmi face şi masaj, mă usucă cu peria (reușesc eu să zic perie şi nu placă) şi îmi arată forma finală.
Îmi venea să sar în sus de bucurie. Arătam a om. Pas de blanc cheveux sau cum s-o fi zicând, eu aşa ziceam. Ea râdea, eu râdeam. Plătesc şi plec pe ploaie acasă.
Ajung în faţa oglinzii din baie şi țopăi prin casă.
Fraților am răzbit. Am fost la coafor în franceză şi am supraviețuit. Deja sunt alt nivel :)
Plouă şi e urat afară şi cel mai probabil coafatul meu cu peria se va pleoști, da eu sunt în culmea fericirii :D
Raluca

2 comments:

Larisa said...

Sa stii ca si mie mi-a fost teama la inceput, dar mi-am facut curaj pana la urma. Am avut noroc de o coafeza simpatica si priceputa la care acum merg mereu. Intotdeauna iese bine tunsoarea. De multe ori chiar o las pe ea sa fac ce crede cu parul meu :)). Depinde la cine nimeresti, asta e tot.
Sa-ti fie de bine!

Raluk said...

Super!!! Pot doar sa sper ca si la mine va fi la fel. Deocamdata indraznesc doar sa ma vopsesc, de tuns ma tund in tara, da cine stie pe viitor...

There was an error in this gadget