Dezbatere pe marginea unei fuste

De ani buni nu am mai purtat fuste sau rochii, nu pentru că aş fi fost complexată sau altceva de acest gen ci pentru că mi se par mai practici pantalonii, dar admiram şi admir fetele care poartă fuste, pe teren de exemplu. Anul trecut mi s-a pus pata pe o fustă de blugi. Chiar am mers cu Alin să o cumpărăm că era un must, numai că am probat-o şi nu îmi venea bine, îmi făcea picioarele prea scurte. Vedeţi voi eu cred că o fustă se poartă musai cu un mic toc, mai ales la statura mea. Ori eu şi tocurile... În fine mi-a trecut cu fusta de blugi acum mi-a venit alta. La Unirea este un magazin plin de fuste ţigăneşti. Lungi, înflorate, dar cu bun gust, şi din material raiat. Am văzut magazinul, am probat una, preţul era cât de cât ok, dar ceva mă oprea. Nu mă vedeam decât într-o anumită ţinută cu acea fustă, din care nu aveam decât nişte botine de cuconiţă achiziţionate sub impuls anul trecut şi purtate o singura dată. Mi-ar trebui o maletă, o curea lată, o vestă cu blană artificială...complicat....aaaa şi ciorapi lungi maţi, maro. De ăştia am. Apoi mai e o chestie. Fusta este lungă şi mă face pitică. Ar trebui să o tai. Altă corvoadă... În fine, am stat cu gândul la ea o noapte, apoi am început să cer păreri. Alin zice să o cumpăr că am să o port eu cândva. Alţi prieteni spun că să nu investesc în ceva ce poate voi purta o singură dată. Alţii că o fustă în garderoba unei femei este un must-have. Alţii că oricum raiatul se umple de scame şi că este un material pretenţios... Şi uite aşa mi-am petrecut eu ultimele zile. Să o cumpăr? Să nu o cumpăr? Nu ştiu... Şi totul pentru o fustă...eu care nu port fuste...