Minunile tehnologiei

Câteodată îmi place să îmi las telefonul şi portofelul acasă când o plimb pe Dea prin parc. Trăim atât de periculos încât suntem tentate chiar şi lesa să o lăsăm acasă, ca să nu mai spun că tot arsenalul cu care pleacă Alin să plimbe câinele mi se pare inutil. Aşa că nu mi s-a părut a fi o tragedie că ieri mi-am uitat telefonul acasă jumătate de zi. Cine mă sună pe mine... M-am plimbat, am discutat cu oameni, am mâncat şi niciodată nu mi-a venit să duc mâna spre buzunarul genţii unde îmi ţin telefonul. Am ajuns acasă, aveam două apeluri pierdute, am dat telefon inapoi, nu se produsese nici o tragedie... Numai că privind în urmă nu ştiu cum aş fi trecut peste multe probleme din viaţă fără tehnologie... Ce ne-am fi făcut în Viena când nu aveam mărunţi ca să ne recumperăm maşina din parcare? Ce ne-am fi făcut în vârf de munte dacă nu aveam telefon să ne rezervăm o cameră fix din uşa cabanei care nu accepta oaspeti decât pe bază de rezervare (e stupid ştiu, da e fapt real)? Ce ne-am fi făcut de fiecare dată când ieşind dintr-un restaurant constatam că nu avem taxi la intrare? Ce ne-am fi făcut fără tehnologie când trebuia să direcţionăm pe cineva să ajungă la casa noastră, pe cineva din afara Bucureştiului? Şi nu în final... Ce ne-am face zilnic atunci când ar veni cineva la noi şi nu ar reuşi să intre în scară pentru că nu ne merge interfonul? Ce m-aş fi făcut în momentele de singurătate din mall, fără să o sun pe Eliza? Ştiu toate sună bizar şi toate au o rezolvare simplă şi care nu implică neapărat tehnologia, da ce ne-am fi făcut noi oamenii de azi, acum 30 de ani, fără tehnologie?