Translate

September 25, 2007

Eu nu sunt in tipare


Tot legat de trecut e si acest post. Scriam recent cat de "ingrozita" am plecat la Iasi la o nunta cu gandul ca toata lumea va aduce subiectul casatorieri mele in discutie si va analiza relatia mea. Azi iar am dat peste o chestia asemanatoare si daca nu o scriu aici am sa stau cu dracii pe mine o vesnicie.
Ei bine, azi cineva m-a intrebat de ce nu facem urmatorul pas sau mai bine de ce nu facem urmatorii doi pasi. In primul rand niciodata nu mi-am programat in asa hal viata. La modul casatorie, dupa jumatate de an primul copil, apoi dupa un an inca unul... Mi se pare oribil si lipsit de orice sens. Apoi, inca nu am ajuns sa vad utilitatea unui act, mai ales dupa 13 ani de convietuire. Chiar nu vad ce ar putea schimba intr-o relatie, mai ales in ziua de azi cand un divort costa 300 de mii de lei si scapi in maxim o saptamana. Poate m-ar tenta actul religios si poate o petrecere cu prietenii. Da am mai spus-o si o mai zic. Legat de nunta mea ma ghidez dupa doua principii. La nunta mea vor fi neaparat prezenti parintii mei. La nunta mea imi invit prietenii pentru ca vreau sa ii am aproape, nu pentru ca trebuie sa cotizeze la viitoarea mea casa, masina sau orice alt bun de larg consum. Aaa si ar mai fi unul, la nunta mea sa nu prind nici o ruda pe care nu am vazut-o in ultimii cinci ani. Am o mie de exemple de prieteni dragi care ar fi vrut sa vina la o nunta da nu aveau bani. Sau chiar mie mi-ar fi placut sa ma duc la anumite nunti, da am intampinat aceeasi problema. Sau rude pe care mirii habar nu aveau de unde sa le ia, iar casatoria in secret (ma refer aici la cea fara stirea familiei) este cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodata.
Asta e parerea mea si mi-o mentin, iar cei care imi vor mai pune vreodata intrebarea vor fi tratati ca si cel de azi, cu o privire "a la Raluca" si cu un text asemanator cu asta.

No comments:

There was an error in this gadget