Cu Dea la hipermarket

Probabil deja vă gândiţi că nu e posibil, că probabil suntem ţăcăniţi, că prea transformăm câinele într-un copil şi tot aşa. Înainte de orice trebuie să vă lămuresc că vorbesc de un hipermarket pentru animale, adică specializat în hrană, jucării şi accesorii pentru animalele de companie. Şi în aceste condiţii mi se pare cumva firesc să pot intra cu câinele în magazin. Ceea ce am şi făcut şi nu eram singura, iar Dea era ca a kid in a candy store, cum ar spune irlandezii...



Întâi a bântuit nelămurită printre rafturi,

apoi a auzit nişte copii care chiţăiau nişte jucării şi s-a dus spre ele.

Le-a mirosit pe toate, pe unele le-a şi lins, da nu s-a oprit la nici una. I-am ales eu una, care nu scoate nici un zgomot, pentru că ultima jucărie cumpărată, care făcea zgomot, a fost transformată într-un pui, după care plângea şi mi-a fost frică de o lactaţie falsă sau poate ceva mai rău...

Apoi am redirecţionat-o spre mâncare.

Mi-a plăcut că bunătăţile pentru câini erau la nivelul lor. Aşa că Dea a putut mirosi şi eventual gusta, dar trebuie să mă laud şi să spun că am un câine foarte educat. Nu a apucat nimic de pe rafturi fără să ceară voie :)

Bine a vrut musai un os urât şi mare, dar care era cel mai ieftin treat de acolo.

După ce ne-am învârtit prin magazin şi am cumpărat tot ce ne trebuia şi poate şi ceva pe lângă, am mers la casă şi cuminţi am plătit.

Aşa arată o parte din magazin, cea cu produsele pentru câini

Ca orice magazin pentru animale de companie, care se respectă, avea şi acesta mâncare şi apă la intrare

Aceasta este intrarea. Sunt mai multe magazine de acest fel în Dublin, dar noi am fost la cel mai apropiat de zona în care stăm

Acestea sunt produsele cumpărate: şampon, o jucărie şi un os urât. I-am mai cumpărat şi mâncare. Am fost surprinsă să găsesc Pedigree special pentru articulaţii, ce nu costa mai mult decât Pedigree-ul normal şi în mod sigur costa mult mai puţin faţă de mâncarea pe care i-o dăm acum, tot pentru articulaţii, dar recomandată de veterinar. De la mâncarea scumpă blana nu prea îi mai străluceşte aşa cum se întâmplă de la Pedigree... Încercăm şi asta şi vedem după :)

Asta a fost, luna viitoare iau şi aparatul cu mine şi fac poze mai bune.

Raluca

Panorama Dublinului

Azi ne-am urcat pe un deal ca să vedem Dublinul de la înălţime. Am cercetat eu pe google şi am plecat, am făcut cam vreo jumătate de oră până în vârf, am găsit un parc şi un obelisc şi de acolo se vedea Dublinul.
Acum aştept ca "meşterică" să îmi repare windows-ul şi să îmi reinstaleze programul Panorama Maker să pot să vă arat toată panorama. Nu ştiu dacă se vede bine în poză, dar după fâşia aia de apă este Clontarful, unde stăm noi :)
Revin,
Raluca

1400

Am ajuns la 1400 de postări din Mai 2007, deci de cam 4 ani. Acum mă uit pe primele postări, importate de pe blogul de la yahoo, dacă mai ţineţi minte. Aşa că s-ar putea ca virusul ăsta cu blogurile să mă fi prins înainte. Oricum au trecut 4 ani şi eu cu ei. Am abordat subiecte facile, am vorbit despre prostii, am povestit călătoriile în care am fost şi acum mai recent vă povestesc viaţa mea din Dublin.
Mă apucă aşa o nostalgie, că acum 4 ani scriam bloguri despre ruperea Mix FM, acum cine îşi mai aminteşte de Mix FM? sau de News FM? Sunt bucăţele din viaţa mea pe care mi-am pus-o, într-o oarecare măsură, pe tapet pentru voi.
De la yahoo, am trecut la blogspot, apoi la domeniul propriu, am învăţat o groază de chestii despre Internetul ăsta şi am crescut pe net.
Nu ştiu dacă vă place ce scriu sau nu, dar faptul că cititorii unici cresc de la o lună la alta şi numărul celor de pe Facebook creşte de la o zi la alta, mă mulţumeşte.
Aşa că vă mulţumesc şi eu vouă.
Raluca

Nesimţitul de Dublin

Chiar am fost întrebată de cineva, dacă nu găsesc şi aspecte negative ale vieţii în Dublin. Ele sunt cu siguranţă, doar că am fost eu aşa de entuziasmată de tot ce e aici, încât nu le-am dat importanţă.
Numai că azi am găsit un lucru negativ. Şi întocmai ca cei de la Academia Caţavencu sau unde a apărut almanahul ăla cu personajele din Bucureşti am să descriu azi: Nesimţitul de Dublin.
V-am mai spus că aici toţi sunt cu mişcarea pe creier şi fac jogging sau pur si simplu merg repede pe promenadă. Am învăţat deja să nu îi mai observ pe cei care se contorsionează când coboară din maşină pentru a alerga pe promenadă...cică se întind... La fel nu le mai dau importanţă celor care stau în maşină în parcare şi se uită la apă sau la păsări sau Dumnezeu ştie la ce se uită. Ei bine nesimţitul de Dublin cunoaşte două forme. Prima: Nesimţitul de Dublin care face jogging cu căţelul şi nu strânge rahaţii. Nesimţitul fuge, ca doar trebuie să facă mişcare şi nu se mai uită înapoi după patruped, deci nu se deranjează tot în fugă să adune rahaţii, îi lasă acolo. Câinele fuge şi el, da doar după ce îşi face nevoile...ia stăpânul de unde nu-i. Ba sunt unii care au câini bătrâni ce nu mai pot ţine pasul cu ei. Credeţi că le pasă? Ei fac mişcare, ei fac jogging şi nimic nu îi împiedică. Noroc că patrupedul are ceva mai mult creier decât ei, se aşează şi îi aşteaptă, pe principiul, de unde a venit, trebuie să se întoarcă...
Azi am întâlnit a doua forma a nesimţitului de Dublin, cel care îşi plimbă câinele din maşină. Lângă porţiunea de promenadă unde o plimb eu pe Dea este o parcare. V-am spus doar că parcările sunt exact acolo unde trebuie să fie. Cobori din maşină, fugi pe promenadă şi înapoi, te urci în maşină şi pleci la serviciu sau unde ai tu treabă. Sau cobori din maşină, scoţi şi câinele, fugi sau mergi pe promenadă, te întorci la maşină, bagi şi câinele şi pleci unde ai tu treabă. Ei nesimţitul de Dublin iese din maşină, scoate câinele, îl duce pe iarbă, apoi intră înapoi în maşină şi aşteaptă. Da, uneori e vânticel pe promenadă şi poate mai sunt mimoze care tremură de frig, da nu e musai sa vii pe promenadă unde bate briza, poţi alege parcurile din oraş...
Aşa se face că azi când am traversat strada şi am ajuns pe promenadă am găsit un căţel. Galben cu nişte ochi frumoşi, puiandru, singur, dar cu zgardă. M-am uitat în jur, nu era nimeni. I-am dat drumul Deei şi căţelul s-a luat după noi. Am mers cât mergem de obicei şi nu se vedea nimeni care să revendice câinele. Am încercat să îl prind, nu venea. Se ţinea după noi. Ne-am întors spre casă, el tot după noi. Cum nu aveam telefonul la mine, am zis că dacă vine după noi până acasă, îl prind şi dau telefon undeva să mă ajute să găsesc stăpânul... Ajungem la parcare şi numai ce văd căţelul că începe să dea din coadă. Dintr-o sufragerie coboară o mimoză cu fustiţă scurtă şi gecuţa de aceeaşi culoare, îl mângâie niţel, îl urcă în portbagaj şi pleacă...
Domnişoara făcea parte din categoria: Nesimţitul de Dublin care îşi plimbă câinele din maşină...
Raluca

Produse irlandeze la Tesco

Am văzut pe mai toate blogurile azi postări legate de Ziua Naţională a României. Cum nu am mai făcut vreodată treaba asta, deşi blog am de câţiva ani, mi s-ar părea o prostie, o lamentare care nu mă caracterizează. Normal că sunt puţin nostalgică, mai ales când mă uit acum la televizor, că e primul an când nu sunt în România de 1 decembrie. Da să fiu sinceră poate au mai fost ani în care 1 decembrie m-a prins în altă parte sau nu am dat mare importanţă acestei zile aşa că nu mă voi lamenta.
Voi vedea ce va fi de Crăciun, că una e să pleci în vacanţă de Crăciun şi alta e să nu mergi acasă de Crăciun... da vedem atunci...
Aşadar, produse irlandeze la Tesco, mi se pare că se potriveşte oarecum. În orice Tesco ai intra în Dublin vei fi aproape agresat de multitudinea produselor irlandeze semnalizate foarte bine. Acestea nu sunt mai ieftine şi aş zice eu că nici mai bune, decât celelalte produse. Mai ales că în Irlanda nu prea se cultiva multe lucruri. Din cauza climei fructele sunt produse rare, la fel şi unele legume.

Mâna de cireşe pe care o vedeţi în poză costă cam 3 euro...

Din ce am înţeles eu, irlandezii sunt meşteri în cartofi şi chiar există o mare varietate de cartofi, iar cei pe care scrie pentru prajit, chiar se prajesc mai repede, iar cei pentru piure, dacă îi prăjeşti se fărâmiţează... tot aşa sunt cartofi pentru făcut la cuptor, da normal că sunt şi cartofi universali, dacă le putem spune aşa...

Pentru că nu le permite vremea, v-am spus irlandezii nu au multe fructe şi legume pe care să nu le importe, însă pentru că au iarba verde mai tot timpul, irlandezii sunt maeştri în cărneturi. Am văzut carne de porc sau vacă tăiata în mii de feluri, pentru prajit, pentru fiert, pentru mâncare...
După cum puteţi vedea din poză produsele irlandeze sunt foarte bine marcate. Şi în România am observat acest fenomen, marcarea produselor româneşti, însă nu prea am văzut oameni care să le cumpere. Cumva îţi este frică să nu găseşti pământ în pâine, gunoaie sau chiar şoareci în salamuri, brânză stricată amestecată cu făină şi tot aşa... Din păcate în România produsele româneşti sunt marcate pentru a te feri să le cumperi...

Aceste amestecuri de fructe sunt foarte apreciate şi cumpărate în Tesco. Am încercat şi eu, e un fel de salată de fructe, dar e bună.

De obicei nu prea ai voie să faci poze în Tesco, la fel ca şi în România, însă am profitat de o zi în care la Tesco îşi lansa un album o trupă de băieţei. Erau cred că mii de fete care ţipau din toţi rărunchii, aşa că paznicii erau ocupaţi cu micile fane şi nu se mai uitau la cei care fac sau nu poze :)

Raluca