Belgia - Bruxelles - Manneken Pis - Pişărcosul

Peste tot scrie că e un adevărat noroc să ajungi în Bruxelles şi Pişărcosul să fie îmbrăcat. Pe bune că nu mi s-a părut noroc, când după ce am vizitat centrul, ne-am întors din drum pentru că uitasem de Pişărcos (da ştiu e o prostie, da l-au făcut simbolul oraşului? are el peste 800 de costume? trebuie vizitat), l-am căutat pe străzi cu harta în mână şi mai să îl ratăm pentru că îl camuflaseră.
Pe bune, unde e norocul? M-am consolat că ziua în care am ajuns în Bruxelles deşi se anunța a fi una plină de nervi a fost de fapt una chiar foarte faină. Dacă ăsta nu o fi noroc atunci pe bune că forțez definiția cuvântului.
Acum să vă mai spun că şi dacă îl găseam în fundul gol, Pişărcosul nu e decât o copie a originalului care se află la Muzeul Bruxelles-ului?
Pişărcosul sau Manneken Pis este o statuie a unui copil care urinează într-o fântână. Mie una statuia mi se pare extrem de banală, ba chiar cred că am mai văzut-o într-o formă sau alta în multe fântâni, unele chiar şi din România. Prima statuie/fântână a fost așezată în 1619, dar pentru că a fost furată de câteva ori s-a decis înlocuirea ei cu o copie, în 1965.
Probabil, ca şi mine, vă întrebați de ce Pişărcosul e simbolul Bruxelles-ului? Ei bine wiki zice că există mai multe legende, dar că în secolul 14 Bruxelles-ul era asediat de invadatori (care invadatori, nu spune), dar rezista. Invadatorii au ticluit un plan să pună explozivi în zidurile oraşului. Un băiețel le-a auzit planurile şi a urinat pe fitilul explozivului salvând astfel orașul...
Altă legendă spune că un negustor a venit în vizită în Bruxelles cu întreaga familie, inclusiv cu băiatul lui mic (cât de mic?). Acesta s-a pierdut, iar negustorul a pornit în căutarea lui şi l-a găsit urinând pe un copac, într-o grădină (de la cine o fi învăţat?). Ca mulțumire negustorul a construit fântâna.
Altă legendă, asemănătoare cumva, spune că o femeie aflată la cumpărături prin centrul Bruxelles-ului şi-a pierdut băiețelul. Cuprinsă de panică ea a alertat tot orașul care în frunte cu primarul a pornit în căutarea copilului. L-au găsit urinând într-un colţ (prost obicei).


Şi ultima legendă, un băiețel dormea într-o casă. Aceasta a fost cuprinsă de un incendiu, iar băiețelul şi-a croit drum printre flăcări urinând.
Dacă aveți curiozități din acestea căutaţi pe google că veţi găsi toate aceste legende.
Pişărcosul original îl găsiţi la Muzeul Bruxelles-ului. Copia, îmbrăcată sau nu, după cum vi-i norocul o găsiţi la intersecția Rue de l'Etuve cu Rue des Grands Carmes, iar copii mai mici sau mai mari, mai colorate sau mai simple, chocolate, vederi, magneți şi orice v-aţi dori găsiţi în toată Belgia. E plină Belgia asta de Pişărcoşi.
Un alt suvenir căutat în Belgia este dantela, dar oricând puteţi cumpăra un astfel de tablouaş şi aţi împușcat doi iepuri :)
Cam asta e cu Manneken Pis.
Raluca

În vizită la Bruxelles după o lungă perioadă de stat în Belgia

Mi-am asortat ținuta la ghidul TOP 10 :)

Cum stai în Belgia şi nu ai ajuns la Bruxelles? Sunt din ce în ce mai des întrebată şi de fiecare dată trebuie să precizez că stau într-adevăr în Belgia, dar de fapt timpul îl petrec în Luxembourg. Să explic care e treaba cu micuța şi scumpa țara Luxembourg, cu Benelux şi toate celelalte. Pe scurt stăm în Belgia la 20 de km de centrul Luxemburgului (oraşul, nu ţara), într-un orăşel numit Arlon, dar care e la 2 ore şi ceva de mers pe autostradă de Bruxelles, capitala Belgiei. Şi am ales să stăm aici pentru că e mai ieftin şi pentru că spre deosebire de cei care locuiesc în Luxembourg nu ne-am prins încă de ce o chirie de peste 1500 de euro e aleasa totdeauna în detrimentul uneia de sub o mie pentru o mai mare suprafață. Da sunt 20 de km, dar se fac în maximum o oră dacă e coadă pe autostradă. Să vă amintesc că eu în Bucureşti de la Gara Obor la Casa Presei făceam 12 km în 45 de minute?
Oricum deja părerea mea despre luxemburghezi (luxem-burghezi...) e formată. Au atâția bani şi au avut atâția bani de generații încât o economie de peste 600 de euro pe lună nu li se mai pare ceva normal. Sper să ajung şi eu vreodată la aşa un venit, dar să am minte sau măcar să mă uit pe ce scriu acum.
Nu ştiu ce am în ultima vreme, mă pierd în amănunte.... Revenind...
La Bruxelles am mai fost de câteva ori, dar nu ca turist. Şi nu ajungem nici acum dacă serioșii de la o firmă de transport România-Belgia nu ne-ar fi pus să așteptăm vreo 8 ore pentru un pachet. Că doar nu "vine băiatul special pentru voi"...
În fine am transformat o zi potențial nervoasă într-o zi în care ne-am bucurat de ce a venit fără să ne mai enervăm. Noroc că ne-a trecut prin cap în ultima clipă să luăm ghidul cu noi, că aparatul şi ideile le avem cu noi întotdeauna.
Bruxelles-ul nu m-a atras niciodată. Mi se pare haotic şi mi-am întărit convingerile de fiecare dată când a trebuit să ajung cu maşina acolo. Cred că se circulă mai rău decât în Bucureşti şi am observat că au şi ei probleme cu locurile de parcare, în cartiere, că în centru sunt parcări. M-a cam speriat că în Bruxelles există o centură şi există tuneluri prin care se poate evita centrul şi totuşi e circulă ca la nebuni. Să mă bazez că europarlamentarii români nu stau degeaba şi că problema va fi evitată cumva în Bucureşti, odată ce va avea o centură şi centrul va fi ocolit de pasarelele suspendate ale lui Oprescu?
Apoi Bruxelles-ul mi s-a părut frumos doar în centru, în partea pietonală. Acolo sunt terase şi magazine şi turişti, în rest mi s-a părut că nu au avut nici un plan urbanistic. Vezi case cu un etaj lipite de blocuri cu 8. Vezi case decorate art-nouveau alături de maghernițe. Şi apoi "cartierul european" mi se pare o mizerie. Beton şi sticlă pe zeci de etaje, pe zeci de hectare. O fi nou, o fi frumos, dar mie nu îmi place.
Da ca orice capitală şi Bruxelles-ul are multe atracții, are parcuri, are o viaţă artistică, merită vizitat o dată în viaţă, dar doar după ce aţi vizitat alte oraşe mai vestite, mai frumoase, alte țări mai exotice. Părerea mea.

Aşa cum spuneam noi am plecat spre Bruxelles să luăm un pachet. Pe drum ni s-a spus că băiatul nu stă după fundul nostru şi că revine la sediul firmei de curierat la ora 8 seara. Era 10 dimineaţa ca am zis să plecam pe răcoare. Aşa că pe la un 12 am ajuns în centru, am ratat intrarea în parcare şi am ajuns pe o stradă pustie între nişte blocuri în renovare. Am parcat, ne-am bucurat că era gratuit duminica şi am deschis ghidul. Știam sigur că vreau să ajung la Muzeul Benzilor Desenate. Întâmplarea a făcut că eram la mai puţin de 100 de metri de el. Ce vă spuneam eu de semne...

L-am vizitat (scriu în zilele următoare despre el) şi am plecat în direcția spre care ziceam noi că e centrul. Prima impresie...cam proastă. Blocul verde era părăsit, cu geamuri sparte ... alături era Banca Națională 

Din maşină zărisem această biserică aşa că am plecat în direcția ei. Era prea frumoasă ca centrul să fie departe. Aveam dreptate.  

E Catedrala St. Michael şi St. Gudula şi era răcoroasă aşa că am stat niţel înăuntru. 

Apoi am plecat cu mulțimea şi am ajuns într-o piață unde era un fel de târg. În mijlocul pieței era această statuie. Mi-a zis wiki că e Charles Buls

Statuia se află sprijinită de o fântână în Piaţa Agora. Clar belgienii pe lângă că nu ştiu engleză sau nu li se par alăturările engleză-franceză un pic hilare, nu ştiu nici greacă. Altfel nu îmi explic repetiția...

În Belgia, în capitala Belgiei, Bruxelles dacă nu intrați într-un astfel de magazin de ciocolată, aţi venit degeaba. Eu nu ştiam ce să aleg mai întâi. 

O braserie.

Atenție cu mâncarea. De fapt atenție zic degeaba pentru că acum realizez că în nici o capitală nu am mâncat bine în centru. Poate doar în Bucureşti, da în rest nicăieri. 

Chiar şi ghidul pe care l-am răsfoit în maşină are 10 lucruri pe care să le eviți în Bruxelles. Pe lângă traficul infernal, faptul că toaletele publice se plătesc (şi nu cu cardul), de evitat restaurantele din centru destinate turiştilor unde "the food in generally mediocre and poor value". 

Dar ni s-a făcut foame, am găsit noi o terasă care ziceam că nu era chiar în centru (prostii era chiar în centru) şi am mâncat pizza şi paste. Pastele erau chiar mai proaste decât le fac eu şi eu chiar nu ştiu să gătesc...

În schimb Piaţa Mare mi s-a părut foarte frumoasă. Nu degeaba e monument Unesco. În Piaţa Mare veţi găsi primăria, casa regelui şi sediile diverselor ghilde şi multe, multe terase. 

Da m-am băgat în toate pozele :) 

În Piaţa Mare am stat doar cu ochii pe sus 

Casa cu lebădă a fost sediul măcelarilor, iar acum e cafenea. Cică Karl Marx ținea în această clădire întâlnirile Partitului Muncitorilor din Germania. 

Rândul acesta de clădiri, ce mi-a amintit de Bruges, mi-a plăcut cel mai mult din toată Piaţa. Dacă ajungeţi acolo acordați atenție detaliilor de pe fiecare clădire.

În Piaţa Mare se află Muzeul Bruxelles-ului. Deși neplanificată, călătoria la Bruxelles a fost una norocoasă. Am nimerit acolo în duminica în care muzeele sunt gratuite. Nu am găsit nicăieri pe net o regulă, dar la Muzeul Bruxelles-ului şi la încă unul ni s-a zis că duminica nu se plătește. Nu se plăteşte în fiecare duminică? M-aş mira. 

Muzeul este unul interesant, iar la ultimul etaj se află toate costumațiile Pişărcosului, simbolul Bruxelles-ului.  

Din Piaţa Mare am plecat pe străduţe şi mi-a plăcut ce am găsit 

Dacă îmi fac un bar vreodată am să îi pun numele Dea's 

Evident că la fel ca şi în Arlon magazinele erau închise duminica... 

Scrie că ar fi cea mai mică casă din Bruxelles... 

Le renard, vulpea. Piaţa Mare Bruxelles 

Un pub 

Un parc 

Apoi Alin m-a târât la propriu să vedem Palatul Regal.  

Aşa am descoperit Muzeul Instrumentelor Muzicale, într-o clădire foarte frumoasă 

Şi o panoramă frumoasă 

Şi un bloc cam ca cele de pe Calea Victoriei din Bucureşti 

Şi ne-am întors la Catedrala Sf. Michael, unde într-un parc am găsit aceste paturi. Normal că am pierdut timpul acolo. Oricum mai avem o oră şi ceva de omorât.  

Într-un final am luat pachetul dintr-o piață înconjurată de clădiri din astea frumoase, locuită de arabi şi de români,

am negociat traficul şi am ieşit din Bruxelles.

Mă voi întoarce? Cu siguranţă da. Ca turist? Cu siguranţă da. Bruxelles-ul e un oraş mare şi mai sunt locuri de vizitat, iar noi stăm la doar două ore şi ceva de el şi ar fi păcat :)

Raluca

Belgia - Luxembourg - Abaţia de la Clairefontaine

Dragilor,

trecem zilnic pe lângă indicatorul spre această abație, ba chiar şi pe lângă pereții abației am trecut de câteva ori. Numai că niciodată nu am intrat. Poate pentru că nu produce bere? Glumesc. Știți deja că în Belgia există berea trapiste produsă inițial de călugări, iar cele mai reprezentante mărci de astfel de bere sunt Orval şi Leffe. Am cumpărat la un moment dat nişte biscuiți produși de o abație de Clairefontaine, dar se pare că ori nu e asta, ori nu am găsit noi magazinul abaţiei. 

Noi suntem mari amatori de pietre. O ruină de castel, un zid din vremea romanilor, o abație cu ruine ne vor atrage totdeauna mai mult decât orașele noi sau arhitectura modernă. Citisem undeva de nişte orășele din Luxembourg, la granița cu Belgia care cică sunt foarte frumoase. Vă spun eu NU sunt. Sunt case noi, dacă au 10 ani, da sunt îngrijite, e curat, miroase a flori şi a pomi fructiferi şi din când în când a vacă, dar frumoase nu sunt. Sunt identice cu cartierele create recent în jurul orașelor din România. Frumoase, noi, câteodată curate, da nu atrag cu nimic. Pe mine mă atrag oraşele vechi, cu case cu flori la geam cu obloane, cu grădini, cu peluze imaculate, chiar şi case renovate actual, dar care păstrează specificul perioadei în care au fost construite. Orașe mici (şi Luxemburgul e o țară mică) adunate în jurul unei biserici impozante, oraşe în care încă se mai văd semnele păstoritului sau agriculturii la scară mică. Există un astfel de orăşel din care am mai pus eu poze pe facebook unde în centru sunt două fântâni de adăpat vitele. Semn că oamenii de acolo cu asta se ocupă, nu că mirosul nu i-ar da de gol...

În fine m-am îndepărtat de subiect. Ideea e că în Luxembourg mai greu găsești astfel de orășele pitorești, totul e acum renovat la dungă şi pe mine una nu mă atrage. 

Despre Abaţia Clairefontaine găsiţi mai multe aici. Nu are sens să vă traduc, vă las doar să vă bucurați de puținele poze.

Trei coloane ce semănau cu hornurile lui Gaudi de la Pedrera.  

O altă chestie pe care eu nu o înţeleg, parcurile. Înțeleg funcționalitatea lor şi m-am bucurat de liniștea şi umbra multor parcuri, dar să mergi într-un oraş nou să "vizitezi" parcuri...pe bune dacă ma prind sau mă atrag. Da ştiţi voi expresia aia, gusturile nu se discută? 

Cât Alin a umblat prin catacombele de la Clairefontaine sau printre ruine eu am stat pe băncuță şi m-am bucurat de liniște. De aceea nici nu am făcut poze, mi-am făcut planuri :)

Raluca

Parada Elefanţilor - Luxembourg

Nu ştiu cum de nu am scris de Parada Elefanților mai devreme. V-am zis eu să staţi cu ochii pe facebook ca acolo am pus cred că deja de două săptămâni. Sunt foarte aiurită în ultima vreme, asta e clar. Săptămâna trecută mă dădeam peste cap că nu am subiecte pentru blog, că nu fac nimic interesant, că am intrat în rutină şi na că era ditamai subiectul şi eu nu îl tratam deloc, ba aveam şi informațiile necesare şi câteva poze şi tot degeaba.

Așadar dragilor, asta cu elefanții e o acțiune de talie internațională, adicătelea nu s-a întâmplat doar în Luxembourg ci cam peste tot în lume. Contrar a ceea ce am găsit pe net, elefanții nu sunt simbolul Luxembourg-ului, chiar dacă sunt ei drăgălași aşa şi pictați frumos şi trebuie să recunosc mai colorează orașul. Eu prima dată am dat de elefanţi pe 24 iunie de Ziua Iei, despre care am scris aici. Am şi pus poza cu elefantul chiar pe blog, da să îmi dea prin cap să caut, să mă documentez, să văd care e treaba cu elefantul portocaliu...n-ai să vezi. Probabil că timpul pentru un subiect e atunci când trebuie să fie şi nu când vrem noi.

Apoi într-o zi călduroasă de iulie când umblam după acte am zărit camionul cu elefanți. I-am făcut o poză, am pus-o pe facebook, dar iarăși nu m-a dus capul să văd despre ce e vorba. Cred că până la urma facebook-ul ăsta dăunează grav deprinderilor mele de blogger/jurnalist.

Şi ajungem în ziua în care am fost la Cafeneaua Limbilor, despre care am scris aici, când am văzut iarăși elefanții, de această dată împrăștiați prin tot centrul. Acesta mi se pare cel mai frumos, poate pentru că a necesitat cea mai multă muncă. Pe site-ul Paradei sunt filmuleţe cu artiştii care pictau sau în acest caz construiau elefanţii. 

Aşadar Elephant Parade sau parada elefanților este o expoziție în aer liber menită să facă cunoscută, să aducă în atenţia autorităţilor şi să adune fonduri pentru conservarea elefantului asiatic. Pe scurt artiști din țările sau orașele unde va poposi parada pictează aceşti elefanți, ei sunt expuși în zonele centrale, iar după o perioadă sunt vânduţi la licitație. Cu cât elefanţii sunt mai ochioși cu atât ei vor strânge mai multe fonduri la licitație. Chiar şi în perioada în care sunt expuși oamenii pot dona în conturile paradei care mai apoi le împarte organizațiilor care se ocupă cu protejarea elefantului asiatic. Există 13 astfel de organizații care sunt sprijinite din fondurile strânse de Elephant Parade.

Probabil vă întrebați de ce sunt pui de elefant. Păi povestea e că puii de elefant sunt de fapt o copie fidelă a elefantului Mosha care şi-a pierdut un picior după ce a călcat pe o mină. Deşi teoretic ar fi fost lăsată să moară, Mosha a fost îngrijită de cei de la Spitalul Elefanţilor de la Lampang şi chiar i s-a creat o proteză. În 2013 Mosha a împlinit 6 ani, iar proteza îi este schimbată în fiecare an pentru că elefănţica este în creștere. Astfel ea în fiecare an trebuie să înveţe să meargă cu noua proteză. Mosha a fost ajutată de fondurile strânse de Elephant Parade şi la fel şi alţi elefanți din Asia.  

Parada Elefanţilor a fost creată de Marc şi Mike Spits (tată şi fiu) în 2006. Ei au fost inspirați de cazul elefantului care şi-a pierdut piciorul şi în 2007 prima paradă a fost organizată de orașul Rotterdam, iar organizaţia care se ocupă de Mosha a fost prima care a beneficiat de fondurile strânse cu această ocazie. 

În 2008 Parada Elefanţilor a ajuns în Anver, Belgia, iar în 2009 în Amsterdam, Olanda. Şi noi când am fost în Amsterdam am mai găsit elefanți. Erau cei cumpărați de diverse organizații şi expuși la sediile acestora. Dacă vă mai amintiți şi în Bucureşti a fost o acțiune asemănătoare, cu văcuțele colorate. 

Din 2011 s-a înființat organizația caritabilă Asian Elephant Foundation şi doritorii pot dona oricând în conturile acestei organizații. În acest moment Parada Elefanţilor se află în Luxembourg şi Trier până în octombrie, iar în America va începe în septembrie.

În momentul în care scriu acest articol site-ul paradei nu merge sau poate nu mi se deschide mie, ideea e că nu pot pune link-ul aici. Aşa că mă voi baza tot pe pagina de facebook a acestui blog, unde există deja link către site-ul paradei. 

Elefantul asiatic este pe cale de dispariție în mare din cauza interacțiunii cu oamenii şi a faptului că cele două specii îşi împart teritoriile. Parada Elefanţilor îşi propune să atragă atenţia asupra acestui fapt şi să asigure conservarea şi protejarea elefantului asiatic. Din 2012 parada elefanților finanțează clinicile mobile pentru elefanți pentru că această specie îşi are aria de întindere pe teritoriul a 13 țări. 

Acesta este un articol muncit pentru că mi-a plăcut subiectul şi pentru că totdeauna când sunt în criză de timp şi am o mie de alte lucruri de făcut, prefer să las tot şi să fac ceea ce îmi place. L-am scris pentru a face puţină lumină. Elefantul nu este simbolul Luxembourg-ului ci leul roşu. Cel puţin aşa zice wiki şi eu o cred.

Săptămână faină!!!

Raluca

Voi cum vă faceți bagajul?

Ați visat cu lunile la călătorie, aţi consultat ghiduri, aţi făcut liste, aţi așteptat. Timpul a trecut şi aţi ajuns în ziua în care trebuie să vă faceți bagajul. Cum procedați? Ce împachetați dacă staţi 2-3 zile, ca la un city-break? Ce împachetați pentru o vacanță de o săptămână sau 10 zile? Ce împachetaţi dacă staţi o lună sau mai mult?
Credeam că sunt stăpâna împachetărilor. Ne-am mutat de atâtea ori încât chiar credeam că pot să îmi iau la mine doar ce îmi trebuie. Numai că de exemplu acum în Arlon sunt maximum 23 de grade celsius, iar în România (destinația mea) sunt cel puţin 32. Ce împachetez?
Ştiu sigur că îmi iau lenjerie egal cu numărul zilelor cât sunt plecată. Îmi mai iau 10 tricouri, blugi, pijama, 3 încălțări ... şi deja volumul hainelor depășește dimensiunile valizei.
Da ce te faci dacă ai luat doar bagaj de cală (56x45x25cm)? Ce se fac cei care pleacă o lună în India (de exemplu) doar cu un rucsac?

Am găsit acest clip care face puțintică lumină, chestia cu șosetele în pantofi chiar mi se pare bună, nu m-am gândit niciodată. Eu le puneam într-o pungă, dar punga se umflă şi ocupă spațiu... Da oare tricourile rulate aşa nu se șifonează? 

Da, ştiu, eu şi problemele mele mărunte, dar cu siguranță aţi ajuns şi voi măcar o dată în această situație. Mă puteţi ajuta?

Raluca