Journalist and social media communicator as profession, traveller, chocolate eater and dog lover as passions
Translate
May 10, 2010
Nesimţirea nu are limite in tabăra democrat-liberalilor
Ca de obicei în week-end am evitat televizorul aşa ca nu prea ştiam ce a făcut Băsel cu sindicaliştii sau Boc cu FMI că ştiam că astea ar fi întâlnirile week-end-ului. Aşa că ieri seară m-am uitat la jurnalul de 12 de la ambele televiziuni de ştiri. Dacă va întrebaţi cum, alternativ. Şi ce văd eu acolo? Că Băsel ar fi cumva de acord să scadă doar anumite salarii, asta după întâlnirea cu sindicatele. Da cine decide, pe ce criterii??? Iar Boc o dădea cu greaua moştenire. Acum nu că îmi plac mie liberalii şi Tăriceanu, da Domnul Boc uită că e şeful executivului de vreo doi ani? Ce tot greaua moştenire? Adică admit ca Tăriceanu pe final de mandat a început să facă favoruri ca să câştige alegerile. A mărit salarii şi pensii, dar dacă tot eşti tu aşa de deştept în doi ani dădeai afară pilele lui Tăriceanu şi restabileai bugetul. Ori nu, Boc nu numai că nu le-a dat afară şi-a angajat şi pilele lui. Nepoata pe nu ştiu unde şi nepoatele altora peste tot de geme sistemul public de nepoţii cuiva. Ca să nu mai spun că în provincie a dat afară şefi de spitale, şefi de universitaţi, şefi de şcoli şi şi-a numit acoliţii că vedeţi voi acoliţii lui Boc nu se mulţumeau cu un mic osişor, vroiau osul cel mare... Se ajunsese în situaţii hilare în care un mecanic conducea un spital şi totul doar că avea Domnul Boc datorii de plătit. Păi domnule Boc tăiaţi în sânge neamurile nesimţite şi o sa aveţi bani la buget. Daţi afară toţi nepoţii şi toate nepoatele şi vedeţi ce economie faceţi. Trimiteţi-i în sistemul privat unde salariile au scăzut şi cu 50 la sută, unde nu se iau salariile cu lunile să revitalizaţi prin vastele lor cunoştiinţe şi sistemul privat...
A nu se înţelege că sunt de acord cu scăderea pensiilor şi salariilor, că suntem cu toţi afectaţi. Şi eu şi tu cel care mă citeşti şi indignat că îţi injur mentorul te pregăteşti să laşi un comentariu. Părinţii mei lucrează în sistemul bugetar, Alin lucrează în sistemul bugetar şi vă rog să mă credeţi că la ei chiar se vor observa cele 25 de procente scăzute. Şi de ce să tragă toată lumea ca să va acoperiti dumneavoastră greşelile. Nu mai bine vă luaţi neamurile şi acoliţii şi o tăiaţi din ţară? Pentru că văd din ce în ce mai mulţi prieteni care erau de partea mea cu statul în ţară şi reformatul dinăuntru că se gândesc serios să plece, iar alţii au şi făcut-o. De ce să plecăm noi?
May 8, 2010
Ferma animalelor
Nu vreau să vorbesc despre romanul lui George Orwell sau despre celebrul film cu accelaşi nume ci despre un loc din apropierea Bucureştiului. Mai exact din comuna Pantelimon. Cred că a fost gândit ca un loc de joacă pentru copii pe model american, doar că acolo animalele chiar au destul loc şi nu îţi inspiră milă. Nu spun că şi la ferma din Pantelimon animalele sunt îngrijite, doar că au puţin loc. Dar cum oamenii de acolo păreau de treabă cred că animalele au nimerit în cel mai bun loc cu putinţă. Bine poate că sunt un pic stresate de tipete şi de mânuţe care încearcă să le mângâie printre zăbrele, deşi este cumva interzis lucrul ăsta. Da poate şi eu văd totul în gri. Poate când voi avea un copil îmi va păsa mai puţin de cum se simt animalele şi mai mult de cum se simte puiul de om. Ei din perspectiva asta lucrurile sunt cum nu se poate mai bune. Copii s-au distrat foarte bine, după cum probabil că veţi observa din poze:
Ferma animalelor
Ponei
Eu trebuie să recunosc că nu am mai văzut ponei de aproape, iar ăsta a pus botul cumva pe gard deci am putut să îi fac o poză şi să îl mângâi. Ciudat că nici frică nu mi-a fost...
Viţel - şi la ei mi-am făcut un scenariu sumbru. Alături de ferma animalelor este ferma de lapte şi mi-am imaginat că sunt proaspăt fătaţi şi că au fost luaţi de lângă mama lor. Desigur habar nu am cum se procedează şi poate că ţipetele lor erau normale având în vedere că trecuseră deja de la lapte la paie... Despre scenariul lui Alin nu mai vorbesc...
Şi la viţei am văzut că ţarcul a fost amenajat cu grijă, aveau un loc unde se puteau retrage, departe de copii
Păunul care îşi infoia penele era atracţia parcului...am auzit de el când abia intrasem şi am asteptat să se termine agitaţia din jurul lui şi apoi l-am vizitat. După cum se vede ne-a făcut o reprezentaţie personală...
O raţă.
Parcul are oi, capre, porci, ponei, măgăruşi, viţeluşi, iepuri şi tot felul de păsări de curte. Cred că a fost gândit pentru copii care trăiesc pe asflatul Bucureştiului...să cunoască pe viu animalele domestice.
Fermierul Tudorel
În parc sunt două locuri de joacă pentru copii, adică din alea special amenajate, iar peste tot sunt împraştiate jucării gen tractorul pe care îl călăreşte Tudorel. Sunt la liber şi eu una nu am văzut certuri prea mari pe tema lor...
Tudore şi Theea
O altă atracţie, aşa pe la un 5 seara, a fost hrănirea viţeluşilor. După ce au mâncat au acceptat mai uşor să fie mângâiaţi...
Erau aşa de blânzi că nici nu mi-am închipuit că mi-ar putea face vreun rău
Tudorel încerca să scape de Theea dintr-o căsuţă pe geam. Evident că a rămas înţepenit acolo...
La final a venit fugărirea Deei...
Ea aduna beţe şi ne îmbia să i le aruncăm, iar Tudorel fugea după ea...
Voinicel
Eu l-am învăţat să facă cu mâna din maşina:)
Per total a fost o după-amiază petrecută frumos şi în plus am descoperit un alt loc frumos în Bucureşti.
La Ferma Animalelor se pot călări ponei şi se pot organiza zile de naştere. O alternativă sănătoasă la party-urile organizate la Mc Donalds... Dacă aveţi un copil mic chiar vă recomand să mergeţi acolo, da un copil de 4-5 ani care să înţeleagă că alea sunt suflete şi că nu trebuie chinuite. Plus că ăştia micii erau mai entuziasmaţi de locurile de joacă şi jucării decât de animale...
May 4, 2010
Laptop pentru femei
Îmi place că producătorii de calculatoare au început să facă laptop-uri targetate, mai exact laptop-uri pentru femei. Am admirat de-a lungul timpului laptop-uri colorate sau unele chiar cu un model, dar s-ar părea că totul a evoluat extrem de frumos. Ultima treabă, recunosc chiar pe gustul meu, este
HP Mini 210-1000 ediţia Vivienne Tam pe care am găsit-o aici. Din păcate este un laptop mic, unul pe care eu nu aş putea să scriu la blog, să editez poze sau să fac alte prostioare şi nu pentru că el ar fi deficitar ci pentru că acasă lucrez pe un ecran uriaş. Dar ca accesoriu zic că este extrem de interesant. În plus Alin mă sigură că îşi face treaba. Desigur 2000 de lei e un pic cam mult, pentru că la preţul ăsta găseşti laptop-uri pe care ţi le poţi personaliza cum vrei tu, mult mai mari. Dar recunosc e primul gadget pe care mi l-aş cumpăra doar aşa dintr-un moft feminin:)
May 3, 2010
1 mai muncitoresc...tra la la la la
Cum nu ne-am învrednicit din vreme să ne adunăm, să rezervăm şi să mergem la un Balcic sau ceva pe la vecinii noştri bulgari, am zis că totuşi să facem ceva tipic de 1 Mai, cum ar fi un grătar. Locaţia o ştiam deja: Bleciugatele - Brăneşti. Acolo unde ne-a prins ploaia acum un an şi unde am împins la logan de mi-au sărit ochii din cap. Ei acolo e de fapt foarte frumos şi dacă nu plouă e chiar perfect pentru grătare. Şi mai e un avantaj maşinile rămân cumva la vreo 200 de metri de pături şi ţărăneţii nu pot da drumul la manele, deşi tărănetul e ţărănet şi fără manele, adică îşi despoaie copchii la curu gol şi îi lasă să zburde, îşi despoaie burta de bere şi se întrece cu ceilalţi în mărimea burţii în timp ce nevestele stau cu parasolarul de la maşină în braţe cum au văzut ele în filme să le vină soarele să se bronzeze mai bine. Apoi vorbesc tare, înjură, ţipă după copii, ţipă aşa în general, se bat cu mâna pe burtă şi chiar îţi arată şi curul. Nu ţie privitor fară de voie, oricui e dispus să vadă... Ei cum spuneam de ăştia nu am scăpat, da erau ca un teatru prost într-o zi în care oricum nu ai altceva de făcut.
În schimb am făcut poze, am făcut grătar, am făcut salată, am jucat jocuri, am jucat tenis şi m-am bronzat rău fără să vreau de acum sunt roşie ca racul şi nu ştiu ce să fac, pentru că eu de obicei nu păţeam dintr-astea... Plus că dacă faci excepţie de tărăneţi care oricum stau destul de departe de tine, nici nu zici că eşti la aproximativ 20 de kilometri de Bucureşti. Sunt copaci, e şi un lac...da ce tot vă fac eu reclamă mai bine vedeţi pozele.

Noi doi pupacioşi
Dea s-a jucat până a început să o doară piciorul:(
Poză făcută de Dănuţ
Prietenii noştri aveau rachete şi mingi de tenis, iar Dea nu ne-a lăsat să ne jucăm, că mereu ne fura mingea...
Dea în soare...după o zi de stat la iarbă verde ne-am insolat toţi trei aşa că duminică am stat în casă cu comprese reci, cu dureri de cap şi greaţă
Jocul ei preferat...Băţul
Nu vi se pare că râde?
Cum vă spuneam am stat o zi întreagă, de pe la 12 pamă la 20
Apusul printre ramuri
May 1, 2010
Expoziţie de reclame vechi
Când mă gândeam eu cam ce lucrare de licenţă aş vrea să fac, am cochetat cu ideea de a face una pe deosebirile dintre reclamele vechi şi cele noi. Şi adunasem destule informaţii şi chiar găsisem şi cărţi, numai că am fost învinsă de birocraţie. Adică aiurită cum sunt nu m-am înscris şi la secretariat şi deşi totul era stabilit cu profesorul coordonator a trebuit să îmi aleg altă temă şi alt profesor pentru că cel cu reclamele îşi depăşise numărul de studenţi pe care îi putea coordona. Am făcut alt subiect şi asta a fost...dar încă mai am pe un cd materialul adunat atunci. Ei în aceste condiţii normal că nu puteam rata expoziţia De la sublim la ridicol, 70 de ani de reclamă în România organizată de ICR.
A fost puţin ciudat să revăd unele reclame pe care le găsisem eu atunci cu greu pe net, prin biblioteci şi prin ziare prăfuite, dar a fost plăcut. Plus că unul dintre organizatori a expus în câteva cuvinte fix concluziile pe care le trăsesem eu atunci. Reclamele interbelice erau mult mai inspirate decât cele din comunism, iar cele de după revoluţie urmează întocmai trendul celor comuniste...
Pe scurt în reclamele dintre cele două războaie femeia era un obiect de preţ. Ea era răsfăţată cu parfumuri Coty, bea cafea Elita şi mânca produse Nestle. Plus că domniţele erau elegante şi seducătoare, în timp ce în comunism femeia era portretizată în reclame ca femeia muncitoare, femeia din fabrica de frigidere sau chiar de rulmenţi. Aşa că dacă vreodată v-aţi revoltat văzând reclamele de acum când femeia musai cară cu ea la mall balsamul de rufe, se preocupă de stricarea maşinii de spălat şi caută cel mai bun detergent, ei bine din comunism ni se trage. Femeia interbelică din reclame începe să se întrezărească prea puţin.
Deşi mai rudimentare reclamele dintre cele două războaie arată mult mai bine decât cele din comunism şi mi se par mult mai inspirate... S-ar părea că în materie de reclame 20 de ani sunt totuşi prea puţini ca să ne revenim.
Am ales să pun fotografiile cu panourile cu reclame şi nu doar reclamele pentru că ar fi fost prea multe poze. Oricum se poate vedea mai bine dacă daţi click pe poză. Ei bine cafeaua Elita...eu una am crezut că a apărut în România după revoluţie, dar nu... De asemenea Berea Ursus, pe primul panou din stanga era prezentă şi între cele două războaie.
Cacao Knorr - care vindeca constipaţia şi toate bolile de stomac
Ocaziune rară şuşoni de damă cu patent Macintosch
De Adesgo vă mai amintiţi?
Theodor Athanasiu and Co. SA
De aici urmează reclamele din comunism. Cea de sus nu e chiar o reclamă ci cred că ilustra un articol comandat. Primul autobuz românesc...atunci se putea...
Antinevralgic
Reclama la Peco mi se pare că am întrezărit-o prin almanahurile vremii. Oricum sloganul este unul pe care cu siguranţă îl ştiţi Poate oare un Trabant remorca un elefant? ... cu benzina Peco totul e posibil...
Aici e femeia muncitoare la fabrica de rulmenţi...
Un alt slogan care vă va suna cunoscut... Câtă vrajă are marea...tot mai fermecată-i Zarea, evident reclama la şampanie. Ciudat pe atunci francezii nu ceruseră patentul pentru şampanie? sau pe românii sub Ceauşescu nu-i interesa?
Iar reclama din dreapta jos promovează reciclarea...chiar unde or mai fi centrele alea unde duceaqm hârtii şi sticle? Era unul chiar în spatele blocului meu, dar a dispărut prin 90...acum sunt garaje...
Dacă vă închipuiaţi că termopanul a apărut de vreo zece ani de când e mania asta cu geamurile termopan, ei bine nu, exista şi înainte de revoluţie. Dovadă prima reclamă de pe rândul de sus din stânga...
Subscribe to:
Posts (Atom)

