Nu-mi spune Caranfil

Nu înţelegeţi greşit. Nu am nimic cu numele, chiar îmi place şi îl consider deosebit. Cu Raluca am o problemă încă de când eram mică pentru că îl consider prea comun(de exemplu în radio suntem 5 fete de toate şi pe trei ne cheamă Raluca), dar îl prefer decât să mi se spună Caranfil. Poate e o reminiscenţă din comunism când mă chema Caranfil Raluca şi nu Raluca Caranfil, o cacofonie care mă defineşte. Poate încă îmi mai aminteşte de tovarăşa învăţătoare, o văcălizdă care acum probabil ar face foamea acasa, că la predat era zero. Nu ştiu şi nu pot da un motiv întemeiat pentru care strâmb din nas dacă mă strigi Caranfil. Şi apropo e Caranfil ca regizorul şi nu Caramfil ca strada. Pentru că sper, ba chiar sunt sigură, că mă citesc şi cei care mă strigă Caranfil spun că e o dovadă de nesimţire să îţi strigi colegul/prietenul/amicul/tovarşul de călătorie pe numele de familie, ca şi cum nu i-ai cunoaşte prenumele... Al meu e simplu Raluca sau Ralu, iar multitudinea de Raluci existente pe lumea asta nu constituie un motiv pentru a mă striga Caranfil...

Week-end la 2 Mai

O serie de evenimente nefericite au făcut ca să ajungem la mare sâmbătă la ora 18 şi nu la Vama Veche ci la 2 Mai. Am încercat să ne cazăm la unul din hotelurile mari din Neptun, Jupiter şi Saturn, dar aceeaşi poveste. Hotelurile arătau ca pe vremea când mergeam cu părinţii mei la mare. De fapt la unul dintre acele hoteluri cred că am şi stat cu părinţii mei. Începând de la carpetele de pe holuri care erau pline de praf şi tocite şi terminând cu uşile de la balcon care fie nu se închideau fie nu se deschideau sau cu perdelele care colcăiau de praf totul era încremenit ca pe "timpul lui Ceaşcă". Faza dură e că erau oameni care stăteau acolo. Numai că recepţionerii tineri te avertizau de cum intrai şi se ofereau să îţi arate camerele ca să nu aibă plângeri după. Era deprimant. La un hotel unde o camera era peste 200 de lei am cerut să avem vedere la mare şi vedeam marea undeva departe şi doar printre alte două hoteluri. În staţiuni nu am prea văzut pensiuni sau hoteluri noi şi am decis să mergem la Vama Veche unde de fapt vroiam să mergem iniţial. Numai că întâi am ajuns în 2 Mai. Şi cum colegul meu mi-a zis că 2 Mai e un fel de Vama Veche acum zece ani şi cum deja era 18 şi ceva am decis să ne cazăm la prima treabă unde ne primeau cu Dea, unde nu era camera mai mult de 180 şi unde era cât de cât curat. Am dat de Helios Inn. Curat, ne primea cu Dea, o camera cu trei paturi era 180, aveau restaurant şi chiar şi piscină. Deşi camera era micuţă, iar duşul nu era delimitat de baie şi pereţii erau acoperiti cu un conglomerat de lemn am decis să rămânem acolo. La urma urmei stăteam doar o noapte...

Acum eu înţeleg că am ales să stăm într-un sat nu într-o staţiune, dar pur şi simplu chiar şi cei care vroiau să facă turism erau limitaţi. Plaja murdărică şi cam plină, drumurile nepavate, serviciile de rahat. La Helios dimineaţa am aşteptat o cafea trei sferturi de oră. Până şi omleta lui Alin a venit mai repede...

În rest totul a fost perfect. Am mirosit şi bălăcit în mare.

Am fotografiat pescăruşii

Am făcut poze noaptea

Am prins răsăritul lunii

Ne-am întrecut în a face poze cu luna

unele mai faine decât altele...

Alin s-a bălăcit noaptea în piscină, iar dimineaţa în aşteptarea cafelei am aşteptat rândunelele să bea apă din piscină

Aici aşteptam să vină să vadă în ce stare am lăsat camera ca să putem pleca

Am făcut plajă. E un fel de a spune pentru că am stat cam 35 de minute, timp în care eu am căutat scoici şi melci, Alin a intrat în apa rece, iar Dea a stat la poze. Greu ne-am prins că eram pe plaja de nudişti, doar atunci când m-am uitat la pozele Deei şi în spatele ei erau doar funduri goale. Am şters pozele, dar am râs după la terasă...

Poză cu marea

Poză cu un zid pe o terăsică mică unde am găsit mâncare bună şi ieftină.

În drum spre Bucureşti am decis să trecem pe la Adamclisi. Îmi doream de mică să ajung acolo. Ciudat e că nu era nicăieri nici un indicator spre monument, decât cu 10 metri înainte de intrare. Biletul este 6 lei, de care intri într-un parc, îngrijit, şi te învârţi în jurul monumentului.

Adamclisi - Tropaeum Traiani

Monumentul este de fapt a treia parte a unui ansamblu ce cuprinde şi ruinele unei cetăţi. Dar nu afli decât dacă îţi cumperi o broşură de 7 lei. Este o doamnă de treabă la intrare care îţi spune câteva vorbe despre monument, dar doar dacă vrei şi atât.

Judecând după numărul mare de oameni care vizitau monumentul într-o duminică după-amiază, zic că interes ar fi pentru că repet nu e nici un indicator spre Adamclisi. Nu înţeleg de ce nu ia nimeni iniţiativa. Chiar nu e nici un absolvent de istorie ingenios în tot judeţul Constanţa? Mamă ce trasee aş face eu în zonă...

Mergând de la Adamclisi spre Cernavodă am văzut un loc super pe malul Dunării. Am stat acolo vreo 20 de minute la poze...

Oră ciudată

Astăzi s-a întâmplat un fenomen ciudat. Ora si data formează o insiruire ciudată. 12 si 34 de minute si 56 de secunte. Aceasta coincidenţă se va mai întâmpla doar peste o mie de ani.
Astfel 1, 2, 3, 4, 5,6 este ora. Astăzi este în 7 a 8-a 2009, care se prescurtează 09. Deci se formează 1,2,3,4,5,6,7,8,9...

Photoshooting Dea

Alin are un obiectiv nou (adică nou de vreo trei săptămâni) la aparatul foto. Şi pentru că eu nu am fost încântată de achiziţie nici ca preţ nici ca performanţe, el face tot felul de poze "numai bune de pus pe blog". Dea nu ar sta să o fotografiez eu nici tăiată, îmi întoarce spatele sau când vreau să îi fac un prim-plan întoarce capul, numai că la Alin stă. Aşa că din aceste două treburi au iesit aceste cinci poze. Şi cum am văzut că Dea este populară pe acest blog, închei aşa săptămâna...

E 8.20...

...dimineaţa. Nu am avut somn aşa că la 7 m-am trezit, am spălat vasele (ştiu e ciudat, dar mă apucă dracii când nu am unde să îmi umplu la chiuvetă cana de la filtrul de cafea), am făcut cafea, am dat drumul la aerul condiţionat, am citit bloguri, am căutat un magazin de pantofi, am mai citit nişte bloguri şi nişte ziare, am mai turnat o ceaşcă de cafea, am strâns rufele de pe sârmă, am adunat de prin casă, am văzut din nou laptopul şi m-am apucat să scriu. E deja 8.24...mai am o oră şi plec la serviciu...