Translate

September 19, 2015

Trăiesc din nou

Dragilor,

așa cum vă promiteam cu mult timp în urmă am ajuns să scriu impresiile mele despre această carte. 
Nu știu voi cum sunteți, dar eu știu prea puține despre Familia Regală a României, dar trăind în țări unde regalitatea este încă forma de guvernare și unde văd câtă prețuire poartă cetățenii Luxemburgului, de ex, ducelui și ceea ce reprezintă ducele, am decis să mă informez.
Vedeți voi eu am trăit în perioada în care regele fugise cu vagoane de bogății și ne prădase țara pe mâna comuniștilor, regele era un trădător și poveștile cu familia regală țineau mai mult de mituri decât de adevăr. Târziu am realizat ce simbol este regele, ce înseamnă el, ce a însemnat de fapt pentru cei care au trăit în timpul regalității, am văzut îmbunătățirile aduse de perioada în care România a fost regat. Așa că ceea ce am învățat la școală era zdruncinat rău.
Nu sunt regalistă și nu consider că transformarea aceasta ar fi benefică României de acum, dar cred cu tărie în sintagma "cine nu își cunoaște istoria, o va repeta".
Acum strict despre carte, trebuie să vă spun că mi-a plăcut. Nu prea o situam eu pe Principesa Ileana în arborele genealogic al Casei Regale. OK era fiica Reginei Maria, da nu știam nimic mai mult. Ba știam că descendenții ei au moștenit Branul, iar după ce am văzut ce frumos arată Branul de când a fost retrocedat, nu aveam cum să am o părere proastă despre Principesa Ileana. Da cine a fost ea?
Tot ce vă spun, ca să nu vă stric plăcerea lecturii, e că dacă România ar fi continuat pe calea pe care o luase la un moment dat, ne-ar fi fost de o mie de ori mai bine. Îndemn pe toți nostalgicii comunismului să citească cartea, să treacă pe la Sighet apoi și să mai vedem dacă mai sunt cu adevărat nostalgici.
Ei bine, pe vremea războiului Principesa Ileana conducea mașina prin munți, făcea vizite cu mașina la București, iar mașina devenise pentru ea și familia ei cam ce e pentru noi astăzi. Nu e o legătură evidentă, dar poate dacă România ar fi fost alt fel nu am fi fost acum primele generații cu mașină și carnet, am fi avut o disciplină a condusului și nu ne-am fi purtat ca în junglă.
Ăsta e doar un exemplu, sunt multe și bune și rele. 
Pe mine m-a atras cartea pentru că vorbește despre exil, despre puterea de a lua totul de la capăt, despre renunțarea la tot ce ai din dorința de a fi mai bine. Principesa povestește cum și-a vândut bijuteriile ca să își trimită copii la școală. Principesa Ileana din familia regală care a fugit din România cu vagoane de comori și care tăria în lux în timp ce noi mâncam salam cu soia.
Apoi își descrie camera, cu mici comori, nu foarte valoroase, dar care pentru ea erau neprețuite, o icoană din România, un lucru banal, dar care o lega de casă, de acasă, o cutie cu pământ românesc. Sunt mici lucruri pe care oricare dintre noi le-a luat când a plecat de acasă, sunt comori despre care am scris și la ziar și cei care au citit mi-au confirmat că e adevărat. Că e exil, migrație, refugiu, e fix aceeași chestie, cu mici nuanțe. E o rupere de o viață și trecerea în alta. Nu aveți cum mă înțelege decât dacă ați trecut vreodată prin așa ceva.
Ca să nu o mai lungesc, eu vă recomand cartea, vă recomand să o citiți și să reflectați și mai ales să înțelegeți.
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget