Translate

November 3, 2014

Luxemburg - Votul pentru alegerile prezidențiale, 2 noiembrie 2014

Dragilor,

scriu repede ca să trec la ale mele. Săptămâna asta e mai ok, am de citit doar două articole şi de vorbit despre ele, în schimb m-au prins din urmă treburile casnice. Dacă am dat cu aspiratorul în week-end, sărbătoare sau ne-sărbătoare, mai am de șters praful şi de spălat cam toate hainele noastre, plus păturile şi prosoapele Deei.
În fine nu ştiu de ce vă înșir vouă aici treburile astea, poate doar ca să îmi fac eu o listă cu ce am de făcut. Nu ştiu dacă ştiaţi, dar eu funcționez pe bază de liste :)
Despre vot vreau să scriu repede şi mă chinui să nu creez polemici. Noroc că scriu azi, că dacă scriam ieri postarea era puţin mai optimistă. Azi îmi e clar că locul meu e aici, în Luxemburg sau oriunde numai în România nu. Am prieteni fără gânduri proprii, recitatori de articole şi asta mă sperie. Am auzit la coadă la vot români cărora li se termină contractul cu UE în doi ani şi le este frică să se întoarcă în România şi afirmă că vor face orice să nu se întoarcă.
Cumva chiar şi eu mă întreb, de ce ne mai chinuim? Eu una mă confrunt cu două realități, cea din Luxemburg, mai apropiată, cu examene, cu termene limită, cu facturi şi cea din România cu care mă chinui să ţin pasul şi mai ales să o înţeleg.
Poate cei care afirmă că nu mai eşti român imediat ce ai decis să emigrezi au dreptate. Nu mai eşti. Nu total cel puţin. Nu mai eşti în pătrățica ta roșie, eşti în pătrățica europeană şi din pătrățica asta, cea roșie se vede al naibii de rău.
Să fim optimiști şi să ne punem buletinele pe fb. cu abțibildul cu votat! Asta e ce ne-a mai rămas, însă asta am făcut dintotdeauna. Am reacționat în loc să acționăm. Şi reacțiunea e cam tardivă şi cam degeaba.
Da îmi doresc o ţară ca afară, o ţară în care să mă întorc şi să am siguranța ca după 30 de ani de muncă nu vine un guvern idiot care să îmi înjumătățească pensia. Şi vreau să nu găsesc eu subterfugii, să nu caut eu cea mai bună pensie privată, pentru că am muncit şi am cotizat la stat şi statul TREBUIE să aibă grijă de mine.
Vreau o ţară care să nu decidă de pe azi pe mâine să înjumătățească salariile fără nici o plasă de salvare şi care îşi lasă cetățenii să fie hăituiți de bănci după ce tot tu ţară i-ai pus să se împrumute vânzându-le vise frumoase.
Vreau o ţară unde studiile să fie studii şi sănătatea, sănătate. Vreau o ţară căreia să îi pese de cetățenii ei şi nu doar de cei pe care îi cheamă -escu. Vreau o ţară în care să nu mai trebuiască să spun că sunt din presă pentru a beneficia de drepturile pe care le avem cu toţii. Vreau o ţară unde să nu mai trebuiască să am relații şi unde cei de la ghișeu să îmi zâmbească.
Am mulţi nervi, dar mai ales multă resemnare. Prăpastia dintre mine şi România se adâncește pe zi ce trece, iar eu nu înţeleg sau nu vreau să înţeleg că locul meu nu mai e acolo. Eu mă încăpățânez să cred că ne vom întoarce, că ne vom putea întoarce.
Din păcate situația e deja tranșată. Peste două săptămâni vom vota, din nou, răul cel mai mic. Avem de ales între cei care au fost acum 10 ani şi sunt de vreo doi ani la guvernare şi între cei care au fost de 10 ani încoace, mai puţin ultimii doi ani. Rău ne-a fost sub unii, rău ne-a fost sub alții. România s-a întors în urmă cu 15 ani când ne-am dus masiv la vot să nu iasă Vadim. Poate am fost nişte fraieri, cum cu siguranţă am fost în 1990 când nu am votat românii veniţi înapoi în ţară, pentru că nu au mâncat salam cu soia.
Da eu am apucat să votez în Luxemburg. Da eu am stat 2 ore în frig. Da eu am fost la vot împreuna cu prietenii mei. Da eu am prieteni care au votat acum şi care votează de când au acest drept. Şi credeţi sau nu, ce am votat aia am primit şi nu consider că am fost furată. Asta e tot.
Aşa arăta coada la vot când am ajuns noi acolo. Unde sunt steagurile acolo e ambasada. Nu pare multă lume, dar a durat mult pentru că au trebuit semnate nişte declarații pe propria răspundere că nu mai votăm sau că nu am votat şi în alte părți.
Deşi am stat la coadă cam două ore, eram cumva bucuroși. Românilor li se sculase spiritul civic, românii din străinătate demonstrau că încă se simt români, eram alături de prieteni şi mai aveam şi wifi de la universitate. Două ore trec repede când ai fb. Am publicat această poză pe net şi mă întrebam dacă mă vor lăsa să votez când îmi vor vedea căciula. 
Când am intrat în curtea ambasadei am mai făcut o poză cozii.
În holul ambasadei era afișată prezența la urne. Cea mai recentă fiind la ora 13. Poza am făcut-o pe la 15 şi ceva. Deci ce vedeţi voi pe site-urile din România cum că în Luxemburg au votat doar 220 de persoane e o minciună. Cred că au votat peste 2000 de oameni în Luxemburg. Când am plecat noi, deci pe la 16, coada se mărise şi veneau din ce în ce mai mulţi oameni la vot.
Promit ca peste două săptămâni să vă povestesc cum mă voi zbate eu să ajungă la mine brânza pusă la sare de mama şi varza murată şi aş mai vrea şi o dulceață de afine şi dacă a făcut şi zacuscă, cu atât mai bine. Sper ca România de azi să nu distrugă ce a mai rămas bun din România de ieri.
Raluca

2 comments:

Alina said...

probabil au uitat un 0 de la coada. Banuiesc ca era mai corect 2200. Oricum, ne vedem peste 2 saptamani la vot.

Raluk said...

Neaparat, mai ales ca peste doua saptamani venim si noi mai devreme :)

There was an error in this gadget