Dragilor,
long time no see, cum ar zice irlandezul :) Nu prea îmi place asta, dar sunt super ocupată şi blogul a căzut pe un loc secund. Încerc să scriu despre toate experiențele noi, dar scrisul se leagă greu. Am îmbătrânit. Asta tre sa fie :) Mi se pare enorm de mult ce trebuie să fac la şcoală şi asta îmi ocupă tot timpul. Săptămâna asta am avut de citit vreo 40 de pagini în engleză şi franceză de pe o zi pe alta. Nu aşa ni s-a dat, am avut la dispoziție vreo săptămână să le citim, problema e că eu mai am şi o viaţă pe lângă şcoală şi nu am citit cum trebuie tema, nu am mai verificat pe programul de învățare şi noroc că am colege bune care mi-au amintit.
În fine. A trecut. Norocul meu e că citesc super repede, chiar şi în franceză. Am întârziat cu 45 de minute postarea temei, dar am fost boboc faţă de alții care au întârziat şi cu 11 ore. Nu ştiu de ce vă spun astea. Tocmai ce ziceam că nu îmi plac oamenii care se plâng. Îmi mai descarc şi eu sufletul. Era vorba aia că lucrurile se fac la timpul lor. E veche şi nu se mai aplică, dar tare bună era.
Acum pe bune. Concertul Fanfarei Transilvania în Luxemburg. Am aflat de el relativ târziu. La modul concertul era sâmbătă şi eu abia pe miercuri mi-am luat biletele. Însă nu îmi pare rău că le-am luat. A fost fantastic! Mi-a plăcut mult. E clar: sunt româncă. Sunt balcanică. Nu are cum să nu mă mişte muzica asta, mai ales că am ascultat astfel de muzică în adolescență, prin Goran Bregovic. Da aşa de bătrână sunt eu :)
Mi-am dat seama cu această ocazie că nu suntem foarte diferiți nici de croați şi sârbi. Erau acolo o grămadă şi am dansat împreuna, am şi cântat. Şi ce dacă era Transilvania, ritmurile erau balcanice.
Apropo de Fanfara Transilvania. Mi se pare că aşa arată un PR bun. Mi se pare că avem cum să ne mândrim cu aşa ceva şi că cei care iau apărarea ţiganilor ar trebui să ducă politici agresive, dar să îndulcească situația cu astfel de manifestări. Pentru că ţiganii nu sunt doar hoți, cerșetori şi mai ştiu eu ce. Sunt printre ei şi elite şi artişti şi oameni învățați. La fel ca în orice etnie, rasă sau culoare. Nu e treaba mea să îi apăr, însă mi se pare că e drept să condamni ce e de condamnat şi să lauzi ce e de lăudat. Oamenii ăștia au concerte peste tot în Europa, au site, au pagină de fb. ținută la zi, se vedea că îşi fac bine treaba. Şi rezultatul s-a văzut în publicul de aseară care a cântat şi a jucat alături de ei. Nu e nici o diferență între alte concerte ale artiștilor luxemburghezi, de exemplu, şi concertul de aseară. Ba ar fi una. Noi românii am fost îndobitociți, am fost sub talpa comunistă o mie de ani. Aşa pare. Doar românii filfizoni stau prea drepți în Europa, restul parcă ar fi cu cușma în mână. Se bucură de la orice firmitură scăpată de vestici şi nu mi se pare normal. E o diferență de la cer la pământ între Gogol Bordelo care şi-a permis să spargă pe scenă sticle cu vin şi Fanfara Transilvania care a împărțit 5 sticle cu apă la 12 oameni. Le-am văzut şi pozele de pe fb. Mâncau toţi la o kebăbărie şi aveau poze din centru. Nu erau vedete, deşi ar fi avut tot dreptul să fie.
Poate asta e problema. Cei care sunt nişte nimicuri se poartă ca regi şi cei cu adevărat de valoare lasă capul jos :(. E o realitate în ceea ce ne privește. O realitate care sper să se schimbe pe parcursul vieții mele.
Vă rog dacă nu înţelegeţi ce am scris nu săriți cu comentariile. Recitiți şi veţi înţelege.
Trebuie să spun că e al treilea concert la care mi se întâmplă. Cluburile din Luxemburg sunt pur şi simplu de pe altă lume. E a treia oară când ajung la timp, ba chiar înainte, şi concertul începe cu 2 ore întârziere. Aş veni şi eu cu două ore întârziere data viitoare, dar îmi e frică că pierd tot concertul.
Aşa că am avut timp să fac poze şi la scenă şi să îmi fac eu poze.
Noi am stat la etaj, cumva deasupra scenei. Însă deşi locația a fost bună e singura poză pe care am făcut-o. Semn că eram preocupată să cânt şi să dansez şi mai puţin cu pozele. Semn bun!
Horă balcanică în public
Un prim plan. Omul cânta Mesecina
Când am plecat un membru al fanfarei ieşise la ţigară. Ne-am pupat şi ne-am îmbrățișat, că doar români suntem şi ei meritau să fie lăudați şi felicitaţi. I-am furat şi o poză :)
La un moment dat m-am prins că aparatul meu foto şi filmează. Şi am făcut un filmuleț. Nu ştiu dacă se va vedea sau dacă se va încărca, dar l-am postat. Filmul se opreşte brusc, pentru că m-a apucat dansatul :)
A fost super fain! Mai vreau!
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment