Translate

April 17, 2010

În fiecare zi le calea undelor

Totul începe pe un culoar lung de tot intocmai ca cel din filme în care personajul principal vede doar becurile în timp ce e cărat pe o targă. Trec în viteză cu foile în mână, le examinez, mă opresc câteoradă să fac o mică corecţie, le citesc până ajung în emisie. După obişnuitul salut, verific sunetele şi mă aşez pe scaun. Potrivesc microfonul, deschid jurnalul, îl recitesc şi aştept. În minutele, secundele alea visez la o cu totul altă lume, sunt cascador, sunt imblânzitor de lei, am doi copii şi o casă de întreţinut...recitesc jurnalul, cuvintele mă sperie, descopăr un nume pe care l-am citit de zeci de ori înainte, un nume pe care nu îl înţeleg, mă panichez şi îmi zic că sigur voi rata cuvântul ăla. Revin asupra lui, încer să îl schimb, dar ajung doar să îl subliniez...că vine tehnicul... Schimbăm două vorbe să vadă în ce fel mă aud şi iarăşi aştept. Şi iarăşi cuvântul şi descopăr alte cuvinte pe lângă el care m-ar putea mânca...apoi mă liniştesc..."nu lăsa cuvintele să te facă pe tine..." aud de undeva de la 6 ani distanţă şi zâmbesc. Tehnicul îmi zâmbeşte înapoi. Toată întunecimea se spulberă... E un simplu cuvânt, iar eu sunt stăpâna tuturor cuvintelor. Aud genericul ca prin ceaţă...Ştie ce spune...ştie pe dracu e speriată ca un mieluşel... Îndrept spatele cum am învăţat acum mulţi mulţi ani, lumina e roşie şi citesc... Şi cuvintele îmi sunt dragi şi le ştiu şi le rostesc ca nimeni alta... cuvântul înspăimântător a trecut nici nu ştiu când... Dau primul insert, mai verific ceva şi iarăşi... Şi de obicei totul curge normal până la meteo... Totdeauna pe zâmbet, aud rugămintea "şefului", şi zâmbesc tâmp chiar dacă acasă mă aşteaptă toate grijile din lume. Şi dau şi meteo. Spun ora şi ies din direct. Becul roşu se stinge. Îmi las foile, îmi iau pixul, închid jurnalul şi ies. Din nou culoarul pe care ţopăi. Văd oameni cunoscuţi. Salut. Apoi redacţia... Glume, ştiri şi din nou culoarul...şi povestea o ia de la capăt... Asta sunt eu...ăştia suntem noi la radio...5 minute de glorie...

2 comments:

Eliza said...

mi-e dor sa simt si eu ce traiesti tu in fiecare zi

Raluk said...

Da chiar e unic, nu?

There was an error in this gadget