Translate

October 4, 2009

Prin Istanbul la 30 de ani - Ziua 3

Am să înghesui toate celelalte experiente din Istanbul în acest post pentru că "îmi arde buza" să mă exprim despre o grămadă de alte subiecte şi aş vrea ca posturile despre Istanbul să fie consecutive că poate îi ajută pe cei care vor să meargă în Istanbul. Am să păstrez o oarecare cronologie şi am să vă povestesc şi despre lucrurile pe care le-am ratat.
Aşadar a treia zi am incercat să vedem muzeele care se deschideau marti. Aşa că dimineaţă am vizitat Muzeul de Arheologie (10 lire turceşti, intrarea) şi Muzeul Mozaicurilor (8 lire turcesti intrarea). Ambele sunt în apropierea Sultanahmet-ului şi în apropierea hotelului. Muzeul de arheologie este chiar în curtea Palatului Topcapi, iar Muzeul mozaicurilor este undeva în spatele Moscheii Albastre.
Ca şi la Muzeul Britanic şi la Muzeul de Arheologie din Istanbul m-au cuprins nervii. Vă spun doar atat: la anul mă duc în Grecia să vad lor ce naiba le-a rămas din obiectele antice? că se pare că toate sunt în muzeele din Londra, Berlin şi acum le descopăr şi la Istanbul...
M-au impresionat cel mai mult porţiunile scoase din Poarta lui Ishtar. Cunoscută şi ca a opt-a poarta a Babilonului. Pe wikipedia veţi vedea poarta în întregime, unde credeţi? la Berlin...
Turcii au fost mai drăguţi şi au scos doar porţiuni. Este într-adevăr impresionant să vezi de aproape cum s-au păstrat după mulţi ani... Aceste bucăţi sunt piesele de rezistenţă ale muzeului din Istanbul alături de alte obiecte...
Acesta este sarcofagul lui Alexandru, descoperit în necropola de la Sidon. În stânga, ultima statuie este chiar Alexandru... Dacă vă interesează muzeul am găsit o groază de explicaţii pe wikipedia
Un alt sarcofag, tot din Sidon este cel al femeilor care plâng. Pe total muzeul este destul de mare, iar nouă mai mult pe fugă tot ne-au luat vreo 3 ore şi ceva să îl vizităm
În spatele meu este una dintre clădirile muzeului, coloanele îmi aduc aminte de clădirile din Iaşi...
Fântâna germană din Istanbul. Este în aceeaşi piaţă Sultanahmet şi a fost construită în cinstea lui Wilhelm al doilea, care a venit în vizită în Istanbul în 1898. Cică ar fi fost construită în Germania şi adusă şi asamblată în Istanbul
Muzeul Mozaicurilor se află în bazarul din spatele Moscheii Albastre. Din câte am înţeles eu, când s-a construit bazarul (care aparţine moscheii şi din care se întreţine, pentru că deja v-am spus că în Moscheea Albastră nu se plăteşte intrare) au fost descoperite ruinele Marelui Palat din Constantinopol. Aceste mozaicuri făceau parte din palat. Ca să nu le astupe, le-au transformat în muzeu. Este micuţ, dar vă asigur că merită...
În parcul dintre Sfânta Sofia şi Moscheea Albastră sunt aceste rânduri de bănci. După ce am cutreierat piaţa ne-am oprit acolo pentru poze. Se poate vedea că oamenii se odihneau pe acele bănci sau îşi luau pauza de masă...
Eu aveam în spate Sfânta Sofia, iar Alin avea Moscheea Albastră. Alte poze din ciclul "eu îţi fac poză ţie, tu mie..."
Normal ce putea să urmeze? Marele Bazar. Nu vă ascund că în toate zilele eu asta am aşteptat: să ajung în bazar. Îmi închipuiam că cine ştie ce e acolo, dar pe principiul "la pomul lăudat să nu te duci cu sacul", pentru mine Marele Bazar a fost o mare dezamagire. Întâmplarea a făcut să intrăm pe poarta care duce la strada aurarilor, adică o stradă plină cu magazine cu aur. Deşi iniţial nu mă gândisem că aş putea cumpăra ceva din aur, oportunitatea mi-a surâs şi cochetam cu ideea. Numai că în primul rând modelele erau identice cu cele din obor, adica cercei enormi sau pandantive de prost gust. Acelaşi model grecesc, identificabil ca modelul Versace. Şi nu în ultimul rând preturile... Un gram era cam 100 de lei noi sau un milion lei vechi. Am văzut chiar şi un milion 500 gramul. Ori la noi este 90 şi ceva şi oricât de bine aş fi negociat eu nu ajungeam la un preţ rezonabil. Şi apoi de la anul în România bijuteriile din aur nu vor mai fi accizate, deci teoretic preţurile ar trebui să se reducă cu până la 30 la sută. Deci teoretic vor fi mai ieftine chiar şi decât sunt acum... Aşa că cu bijuteriile din aur m-am liniştit.
În bazar sunt mai multe fântâni. Cică atunci când fac o afacere bună, turcii se duc să se spele pe mâini. Probabil că toţi faceau afaceri bune, pentru că fântânile erau foarte căutate. Pur şi simplu nu am putut să fac o poză fără să prind un om. Vă pot spune că nici un negustor cu care "am făcut eu afaceri" nu s-a grăbit să se spele la fântână, dar Alin spune că unul ne-a cam fraierit... cu toate că i-am povestit eu de Hagi şi Lucescu şi tot ce mai ştiam din fotbal...
Eu în Bazar cu o grămadă de pungi.
Eu una mi-am luat o groască ţestoasă, de fapt un bibelou în formă de broască, o cutie cu sidef şi o lampă chicioasă. Alin în schimb şi-a luat o narghilea enormă, o tobă şi o grămadă de alte prostii. Ce vă recomand eu? În bazar să mergeţi doar să vizitaţi şi poate să vă încercaţi talentele de negustori pe chestii mici, eventual cadouri pentru cei dragi. Pur şi simplu nu merită, pentru că preturile sunt mai mari decât la magazinele de lângă hoteluri şi după negociere le aduci cam la preţul din magazin. Numai că şi la magazine poţi negocia şi deci obţine un preţ mai bun decât în bazar. Eu mi-am luat ceaiuri, rahat, halva şi alte suvenire de la magazine. Am greşit sau nu, nu ştiu... Oricum tot ce am cumpărat era mai ieftin decât ce poţi găsi în România. De exemplu, narghileaua lui Alin în România, în Bucureşti, în centrul vechi, la magazinele turceşti este cam 150 - 200 de lei. Noi am luat-o cu 60 de lire, deci aproximativ 120 de lei. Plus că ne-au dat şi tutun gratis....
Turnul Galata, văzut noaptea, de pe cheiul Eminonu
Seara Alin a vrut o plimbare romantică pe malul mării. Singura mare la care ştiam să ajungem era cheiul Eminonu, unde nu prea aveai pe unde să te plimbi. În schimb, am găsit o cofetărie unde ne-am comandat 5 feluri de prăjituri şi am mâncat până am pocnit. La turci rahtul este depozitat în movile mari din care îţi taie ei cât vrei să mănânci sau să cumperi. Mie una nu mi-a plăcut nici un fel de rahat, deşi am gustat vreo 7. Nu mi-a plăcut nici fisticul, în schimb m-am îndopat la propriu cu baclvale, care nu erau chiar la fel de greţoase ca în România, deşi arătau la fel şi cu kadaif şi cu budincă. Erau toate felurile şi cred că am mai spus-o erau foarte bune...
Atunci seara am găsit gara Sirkeci unde ajung trenurile din România şi Muzeul Căilor Ferate. Un muzeul interesant pe care promit să îl văd data viitoare.
Şi uite aşa ajung la chestiile pe care nu am reuşit să le vizitez. Primul ar fi Palatul Dolmabahce, pe care l-am văzut de pe mare şi care am înţeles că a fost închis luni şi marţi, iar duminică pur şi simplu nu mai aveam timp să îl vizităm. Apoi multitudinea de muzee. Apoi Bazarul mirodeniilor. Apoi o seară cu dansatoare din buric. Apoi o seară pe unul dintre acoperişurile Istanbulului, că am văzut că erau pline de restaurante. Chiar şi hotelul nostru avea restaurant pe acoperiş, dar din păcate când am urcat nu ne-am luat aparatul... Apoi o vizită la un spa şi o baie turcească. Apoi o plimbare prin partea asiatică. Noi am ajuns dar am stat extrem de puţin...
Într-adevăr Istanbulul poate fi văzut şi simţit în 5 zile, dar nu poţi regreta dacă stai mai mult...

2 comments:

Anonymous said...

Merci si pt aceste informatii!! Chiar luam in considerare posibilitatea de a vizita Istanbul!
Daca vreodata vei dori sa vizitezi Amsterdam, let me know:)
O seara frumoasa!
Adriana:)

Raluk said...

Ok, sa stii ca s-ar putea sa apelez. Vreau de mult timp sa ajung in Amsterdam:)

There was an error in this gadget